672 matches
-
faptul că povestea lor este povestea unei generații și, pe de altă parte, faptul că timpul, în curgerea lui, a șters semnele distinctive ale unuia sau altuia. În zona personalității, însă, generalul se diluează, personajele devenind, cum spuneam, distincte și recognoscibile în această vastă narațiune dialogată cu umbre și lumini... Ca și la Cehov, al cărui "Salon nr. 6" este implicit evocat de "Salonul nr.6 bis", în piesa lui Constantin Popa există o doză considerabilă de duioșie în raport cu personajul. Autorul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care s-a nutrit opera sa (biografia empirică, lecturile și spectacolele vizionate) au fost contopite în creuzetul universului său interior, întorcându-se apoi reconfigurate genetic de o sensibilitate estetică aparte și totodată într-un stil individual bine conturat și ușor recognoscibil ca "stilul Alexa Visarion". Pentru cine ar săvârși necesara exegeză a întregii sale opere, de interes este și puterea sa în sugerarea expresivă a unei atmosfere stranii în filmul românesc. Să vorbim doar de "Ana", ultimul său film, unde tema
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ei. Dar de unde vin ticăloșii parcă tot nu știm, pare a spune cel fascinat, încă din 1980 de "conceptul de stare" niciodată, îndeajuns. Ce se întâmplă însă cu apariția persistentă în spațiul public a indiferenților și cinicilor? Acest subiect este recognoscibil în multe scenarii și în conținutul regizoral al operei lui Alexa Visarion. Nu insistă, aidoma oricărui moralist autentic asupra cauzelor precum un medic sau un savant. Este conștient că, în tema indiferenței și a cinismului contează două lucruri: să te
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Grupului celor Zece v-a influențat scrierile? H.A. Participanții erau departe de a fi niște imbecili. În consecință, chiar cînd au existat influențe și a fost cazul erau întotdeauna influențe digerate, metabolizate, transformate și care apăreau astfel încît uneori erau recognoscibile, alteori nu. Semnele influențelor evidente erau vi-zibile în ultimii ani, cînd multe ședințe erau dedicate discutării manuscriselor pentru viitoarele cărți ale membrilor grupului. Era interesant, o dată sau de două ori, devenea plictisitor la sfîrșit, căci recunoșteam în aceste manuscrise ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al revoluționarului providențial. Din punct de vedere tipologic viața eroului genial este adesea neinteresantă. Eroii lui Cehov n-au nimic genial, dar sunt pentru narator, dramaturg/cititor materia primă a epicului și caracterelor. Eroul de ficțiune exprimă o categorie caracterială recognoscibilă: arivism, impostură, avariție, sau diverse patimi cum ar fi setea de putere, exhibiționism, preacurvie sau patologii de genul evaziunii în crimă, satanism, demență sau sinucidere. Foarte rare sunt romanele reușite ce au drept protagoniști creatori de geniu, artiști, și asta
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de compoziție; trec prin variantele de atelier ale unei nuvele neterminate, Contesa bolnavă; se reflectă în poziția explicită a naratorilor față de subiectul literar și, în fine, pătrund în inima celor două romane, vorbind despre un underground care a dictat linii recognoscibile intrigii și soluțiilor narative în creația "diurnă" a lui Camil Petrescu: Există, în subconștientul artistului, un complex care va ieși la suprafața operei, uneori în variațiuni, uneori sub formă răsturnată, așa cum se întîmplă adesea, cînd este vorba de lucruri "refulate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pasionat, avid și deschis subiectului. Bruioane, documente literare anterioare cu mult publicării romanului conțin însă elemente clare în privința influenței romanului lui Alexandre Dumas fiul asupra viitorului romancier. Le putem percepe ca pe simple exerciții de variațiuni pe o temă dată, recognoscibilă, formă de intertextualitate declarată care, manifestînduse la nivelul "istoriei" conținute în hipotext, poate implica și textul de gradul al doilea care este libretul operei La Traviata. Le putem, de asemenea, considera legate de o proiecție narcisiacă, ludică, a scriitorului, care
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
senzația că opera e construită ca un sistem de vase comunicante, în care "genurile" sînt relativizate cu bună știință. Tocmai fiindcă observă "regula", scriitorul nu i se poate supune. A ținut Caragiale la un "repertoriu" personal, care-l face azi recognoscibil, sau (cînd nu e vorba de autopastișă) geniul său comic se servește doar de acest repertoriu, autocitîndu-se, și duce astfel deriziunea spre alte, subtile, configurații? Atît de ale lui, dar apărînd în textele "poveștilor", temele comice ale lui Cargiale sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
I. L. Caragiale. Pentru a disipa o neînțelegere, Maiorescu arunca în aer interpretarea sub specia "actualității" (adică: subiect nedemn, literaricește, imoral etc.), invocînd dimensiunea general-umană eternă, a tipologiei ficționale. Chestiune de estetică, argumente schopenhaueriene. Cu alte cuvinte, "imoralitatea" lumii lui Caragiale (recognoscibilă, fatal "a noastră", zicem astăzi) devine imortalitate, adevăr etern ș.a.m.d. Sub lentila cititorului de peste un secol, lumea lui Caragiale este "actuală" sub impulsul identificator, în hazul de necaz al sincerității cu sine a românului. Așadar, ...viceversa, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
95. Prin urmare, influența șederii în Statele Unite, preluarea modei americane în actualizarea lui Emanou e incontestabila, iar rădăcinile americane ale schimbării de perspectivă (se poate vorbi și de o posibilă influență a filmelor americane de tipul Jesus Christ Super Star) recognoscibile și prin introducerea pieselor muzicale în limba engleză, cantate de Emanou, star-ul rock. La nivelul operei arrabaliene, despre modelul american se poate vorbi abia după 1969, anul în care dramaturgul a călătorit și a creat în Statele Unite ale Americii
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
nostru, "îl va pleuvoir", pare mai curând un ordin dat naturii. Ideea vine în completarea aceleia enunțate anterior cu privire la faptul ca Dila este mesagera mesajului divin. 34De exemplu, numele actorilor principali și cel al creatorului filmului, nume care îi face recognoscibili în lumea realului, identitatea lor nonficțională și precizarea că vor fi prezenți în film, deci își vor schimba statutul, actorii contopindu-se cu personajele, regizorul-creator, devenind demiurg al lumii ficționale. 35 "Le rideau dit, par să présence, l'absence même
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Dar îl simt...L-am descoperit și continui să-l descopăr în fiece clipă acest adevăr...Îl simt ca pe o cămașă otrăvită lipită de tot corpul meu..."250 Cellino ni se înfățișează și el din perspectiva a două mituri recognoscibile în opera lui Eminescu. Primul este mitul lui Narcis, prezent în Scrisoarea I ("Unul caută-n oglindă de-și buclează al său păr") și în Călin (File din poveste). Tipologic, el este inițial veleitarul, curtezanul din Scrisoarea II, care parvine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în schimb emit pretenții financiare exagerate și anchilozează progresul prin exces de birocrație. Aceasta este, in nuce, teoria păturilor superpuse a redactorului șef de la Timpul și care, probabil, își are sorgintea tocmai în hiperluciditatea cu aspect vizionar, adevărat arhetip donquijotesc recognoscibil în biografia și operele lui Eminescu și Camil Petrescu. Inaderența la real, lipsa de pragmatism clamate de Eminescu în corespondența sa constituie un alt arhetip al mitului Don Quijote și care a fost deja evidențiat la nivelul personajului camilpetrescian. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dacă ținem cont că analizăm opera unui scriitor noocrat și lucid. Singurul loc în care Camil Petrescu își povestește visele este Doctrina substanței. Este la îndemâna oricui să constate că cele două vise ale sale generează opoziția paradisiac-infernal. Visul paradisiac este recognoscibil în câteva poezii ale sale, în vreme ce visul ofidian, infernal, construiește exclusiv în cele două romane interbelice o rețea care se organizează în mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice. Extinzând raționamentul și sprijinindu-ne pe argumente preluate din poetica imaginară a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
care converg către acest câmp. Lectura scrisorilor lui Ladima (existență dispărută), monologul lui Hamlet despre "sărmanul Yorrick" și tabloul Ambasadori francezi la curtea Angliei de Holbein cel Tânăr au fost interpretate din perspectiva procedeului arhitectural al anamorfozei. Ultimul câmp arhetipal recognoscibil în opera lui Camil Petrescu este cel eminescian. Enunțul emergent apare într-o replică a Altei din Act venețian: "Ard toată ca într-o cămașă otrăvită" și care trimite imediat către Odă. În metru antic. De altminteri, piesa conține foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Talentul romancierei este deplin în numirea detaliilor de epocă, fie că descrie ierarhii sociale stricte, fie veșminte, climate, interioare somptuoase sau taverne, mânăstiri și catedrale, ateliere artizanale, războaie de țesut sau grădini. Un univers narativ limpede, un decupaj istoric perfect recognoscibil imaginației cititorului de azi; cele șapte personaje ale romanului se autonarează prin relaționare, dar și în propria oglindă, purtând fiecare un fir al urzelii și deznodământului într-o perfectă interdependență a caracterelor și destinelor. În rolul licornului este distribuit Nicolas
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
se interzice, care nu i se refuză niciodată. Și, prin urmare, va detalia lucid felul în care se lasă antrenat în "jocul" fără nicio altă miză decât percepția agonicului. De aici, impresia de freudiană "stranietate", de învestire a realității perfect recognoscibile (din moment ce poetul "lucrează" cu datele unui decor geosocial maladiv, dar identificabil) cu un coeficient de mister greu, sinistru, deci de mysterium tremens. Există, chiar, în câteva secvențe din vastul poem thanatic care este Jucăria mortului și sugestia adevăratei cauze care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia română (post-)optzecistă, decorul urban, ușor recognoscibil pentru locuitorii urbei natale a scriitorului. Iată, de pildă, "referențialul" transparent din catalepsie (din Punțile Stalinskaya), Iașul nocturn devenit un fel de labirint în care alterul post-postmodern al lui Tezeu meditează asupra facerii poemului: "am traversat pasarela de la combinat am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
impresia destul de comună, e adevărat, în cazul marii majorități a debutanților de incontinență, de incertitudine în privința formulei de adoptat. În prima parte a cărții, Michael Astner se situează practic între tradiție și inovație, exersând stilistic formule variate și destul de ușor recognoscibile, precum pastelul solar în care se captează inefabilele universului diurn: "nor de nor se-nșiră în recifi./ peste miriști principele ploii/ pe al său bănuț bălan călare/ aleargă până-n margine de zi.// ajuns, coboară și se-ntinde/ între tufe de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România. Imaginarul poetic din cartea de debut a lui Șerban Axinte ( Starea balanței, Editura Eurocart, Iași, 1996) este cât se poate de fidel moștenirii (neo)moderniste. Regăsim, aici, suficiente semne lirice imediat recognoscibile, metafore-simbol descinse direct din ermetismul barbian sau din cel stănescian: "zodia acestui cuvânt", "veșnicul foc al zidirii", "un ochi fecundat de sine însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
debutul aproape simultan cu volumele Versuri (Editura Albatros, București, 1970) și Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970), a fost cât se poate de evident faptul că Emil Brumaru este posesorul unui teritoriu liric perfect individualizat și în consecință lesne recognoscibil. Au trebuit să o admită inclusiv criticii altminteri de top care s-au grăbit să îl situeze în descendența celor mai variate familii lirice (simboliste și postsimboliste, romantice și neoromantice, tradiționaliste, expresioniste și suprarealiste etc.), comparându-l cu poeții Văcărești
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre bătrânul domn Hokusai. În acest gen de texte, personaje deja recognoscibile ("plante de carne care se hrănesc cu sânge", arlechini "cu fața ridată de somn" și "oameni cu gura de pluș", îngeri orbi, înveliți în ziare, pruncul sfânt cu o carte în mână, "femeia cu sâni ca iarba/ pe care urcă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a calității estetice în primele două decenii de la debut, lirica lui Nichita Danilov a căpătat, în timp, reflexe dintre cele mai seducătoare. Scriitorul încă își mai poate surprinde chiar și cititorul cel mai pretențios care intră în arealul său perfect recognoscibil și, fapt esențial, profund poetic, în ciuda interferențelor cu epica parabolică sau cu un dramatism grav și substanțial. În ceea ce mă privește, și ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etici decât la sensibilitatea fățiș sau estompat fracturistă a ultimelor valuri lirice. În versurile sale sunt evidente ecourile unor lecturi intens participative din poezia romantică, cea simbolistă și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
palpitul vieții interioare, dornice oricând să transcrie fantasmele învăluitoare și, natural, imateriale, dar atât de persistente în străfundurile abisale ale ființei. Într-adevăr, deși interfața textelor pare a fi uneori asigurată de fața vizibilă a unei cotidianități atopice, dar imediat recognoscibile, adâncimile poematice sunt atrase de spectacularul ontologic. Până să ajungă, însă, la acestea, cititorul se vede silit să înainteze cu greu într-un hățiș textual de o luxurianță neobișnuită, al cărui analogon simbolic este chiar labirintul, unul dintre motivele cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]