938 matches
-
mărfii, umanizând-o în figura prostituatei. Este im por tantă sesizarea acestei funcții în cazul flaneurului și, odată cu ea, deconstrucția radicală a mecanismului econo miei mărfurilor. Privite pe scena arcadelor, mărfurile capătă aura care le dislocă legitățile imanente și le recompun într-un univers fantasmagoric. Expusă și privită ca atare, marfa de vine un actor care își joacă propria dramă. Ea iese din mu țenie prin privirea ascetică a flaneurului și își regăsește, sal vator, posibilitățile. „Noua“ ipostază a dialecticii care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
strive to render silent and invisible. Objects that are obsolete, outdated and ridiculous are salvaged and made to tell their tale.“ Experiența Lumpensammler-ului sau cea a flaneurului, despre care am vorbit deja, sunt exemple ale modului cum lumea urbană se recompune plecând de la marginea ei, de la ceea ce pare a fi secundar, rezidual. De fapt, după cum am încercat să arăt, o percepție non-tehnică a spațiului urban nu este posibilă decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decât dintr-un astfel de loc. Valențele mesianice ale experienței urbane ies în evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă de mecanismele sale tehnice, de la ruinele trecutului care lasă urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere metodologic, se poate spune, scenariul fenomenologic conține, prin regăsirea locului marginal al experienței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
tehnic, instrumentalizat“, străin. Analiza pe care Benjamin o face în Ber liner Chronik asupra cafenelelor este interesantă în acest sens. Cafeneaua oferă un spațiu în care logica timpului cotidian și mecanismele activității diurne sunt deconstruite, raporturile subiective se redesenează și recompun, de fapt, însăși scena pe care se desfășoară. Diversele categorii sociale își dispută întâietatea, dreptul la cuvânt.“ Cafeneaua devine un labirint viu, înscenare a pragurilor care, odată trecute, oferă accesul către natura fluidă, efemeră a orașului. Geamul cafenelei devine filtrul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cameră în alta, glasul tăcut al fitilului arzând. Simțul modern pentru similitudini este slăbit, șovăielnic, astfel încât se colul al XIX-lea ajunge să fie, pentru Benjamin, unul searbăd, gol. Sunetele pe care lampa le conține ca urme ale materialității ei recompun doar gesturi, locuri private, incomplete, fragmentare. La fel cum felinarele cu gaz ale străzilor dispun de o forță magică slabă prin care visul urban nu-și definește clar formele, actul mimetic al experienței urbane nu este niciodată „complet“, sigur pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Lumina circulă prin oraș, este amplificată, oglindită, înscrisă în forme diverse. Puterea ei mimetică, de a vădi similitudini și de a întruchipa vise, se retrage. În strălucire, orașul modern își ascunde slăbiciu nea și atotprezenta, persistenta moarte. * Este greu de recompus o imagine a Berlinului în scrierile lui Benjamin. Cel puțin, nu poate fi vorba de o descriere a orașului, nici de un „reportaj“ în sensul tradițional al termenului. Berlinul se prezintă, pentru Benjamin, ca succesiune fragmentară de instantanee, în care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ca pe o recuperare a familiarității cu chipurile multiple ale metropolei, înscrise în urmele materiale ale străzilor sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice: cea a identificării prin imitare cu lumea înconjurătoare, cu ritmurile cerești sau cu obiectele. Con ceptul de „experiență“ pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de spirite, își găsesc corespondentul în „empatia“ fla neu rului preocupat de schițarea fizionomiilor urbane. Onto logiei slabe a „Berlinului demonic“ îi corespunde, la fel, onto logia rămășițelor, resturilor pe care peticarii le adună și de la care pleacă, pentru a recompune marea poveste a memoriei. Imaginea pe care copilul o are despre Berlin ajunge să fie fantasma pe care, în ajunul despărțirii definitive de oraș, Benjamin o aruncă asupra ruinelor pândite de uitare. Istoria receptării lui Benjamin este consistentă și, ulterior
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
prin marasmul spiritului uman, seduce și înfricoșează, aduce în prim-plan spaimele cele mai profunde și aspirațiile cele mai înalte. Discursul literar se lasă condus de scriitorul care se află în căutarea "cuvântului potrivit", se lasă spart în fărâme și recompus la cererea creatorului pentru a reflecta mai bine o viziune despre existență sau un banal sentiment. La rândul său însă îi atrage atât pe cel care-l realizează, cât și pe cel căruia i se adresează în pânza de păianjen
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dintre variantele sale, teleidoscopul se caracterizează tocmai prin faptul că reflectă fațete ale realității, modificându-le la fiecare mișcare. E un amestec de real și ireal, universul pe care-l compune este unul fragil, gata să se lase distrus, fracturat, recompus la cea mai mică schimbare de perspectivă. Universul literar al deceniului al V-lea se caracterizează poate cel mai bine prin acestă metaforă. Deceniul al V-lea e unul al schimbărilor, al ezitărilor, al transformărilor, atât pe plan politic, cât
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fără însă a se destructura semnificația în aceeași măsura ca la Gellu Naum. Totuși nesomnul care transformă lumea în absurdă suprapunere de imagini pare să cuprindă și universul poeților ceva mai tineri. Sunt poeme în care realitatea este destructurată și recompusă în fiecare vers, în care toate obiectele par să se antropomorfizeze, tehnica de îmbinare a secvențelor lirice părând să țină de hazardul pur, sub semnul unei eliberări totale de convenții. Se fragmentează, de asemenea, textul într-un discurs sincopat care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
elementor de limbaj așa-zis nepoetic, a elementelor ce conturează universul citadin. Însă nu vom avea niciodată o copie fidelă a realității. Tocmai pentru că poezia estetizase, până la acel moment, urâtul existenței, poeții aceștia se distanțează de lumea reflectată și o recompun spasmodic din memorie. La Geo Dumitrescu, poezia se constituie ca fals dialog, eul poetic suferă un proces de disociere, totul se conturează în jurul unui tu virtual, transformat într-un adevărat obiect al observației, al analizei lirice. Pus la microscop, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ah, să scriu ceva durabil - o gheată de fier -/ (...) nici vorbă de zbierătul de catifea/ din cerul de ieri în care râde azi luna" (Fiară de mătase, Florin Iaru). Metafora pare ruptă de context, e unul dintre acele fragmente care recompun lumea prin simpla succesiune a lor sau explicitează ciudat titlul într-un comentariu repede ascuns între paranteze. "(ce fiară de mătase și amintirea mea)", Fiară de mătase. Retorica poeziei iubirii este și ea luată în discuție. Dramă în parc recreează
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
À la manière de... e o culegere de parodii și pastișe agreabile, dovedind buna cunoaștere a poeziei românești și universale. A doua carte, Bolta bizantină, încearcă - în vis și legendă, senzualitate și culoare, în mistica luminii și a apei - să recompună un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este metafora acelui orizont spiritual. Dincolo de tușe ce trimit la modernism (fluidizarea senzațiilor, dominanta muzicală), tonalitatea generală a ciclului se înscrie în linia unui romantism minor, discret elegiac. Nici cele douăsprezece poeme din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
Animalul joacă, din această perspectivă, un rol de primă importanță. Cu o precizare de la sine înțeleasă: animalul transformat în simbol. Cum are loc această transformare, această metamorfoză, această derivare dintr-un regn natural în unul livresc? Care este imaginea animalului, recompusă din toate aceste interpretări? Cum funcționa cunoașterea, care erau instrumentele sale, metodele folosite pentru investigarea realității? Ce înseamnă, mai pe scurt, pentru un medieval, a cunoaște un animal? După cum am precizat, nu e nicidecum vorba de o cunoaștere directă. Nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
simboliste, onirismul suprarealist și fantasmele pop-art. Textualismul mediatic folosește în proză mijloacele artei cibernetice (imagerie virtuală, simulări tridimensionale, ilustrație fractală, jocuri interactive, compresie digitală etc., uneori prin intermediul unei colaborări directe cu computerul, ca în cazul prozei electronice e-fiction), pentru a recompune universul într-o totalizare vizuală hipnotică. Textualismul mediatic va reabilita lectura participativă, transformându-și cititorii în eroi ai călătoriilor virtuale.” Totuși, povestirile din volumul Întâmplări din orășelul nostru, cu excepția unui exotism relativ și neutru și a realizării profesioniste, nu bruscaseră
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
și limpezimea: cele două importante convorbiri ale lui Iago - prima cu Otello, apoi cea de a doua cu Cassio - nu reușeau să concentreze suficient atenția. Pentru Paris el a folosit ocazia să scurteze radical această scenă și aproape că a recompus-o total (începând cu replică Desdemonei A terra... sì... nel livido fango și sfârșind cu acel Fuggite! a lui Otello). Verdi a 439 folosit chiar o orchestrație mai lejeră pentru a sublinia mai mult intrigile lui Iago. Acel “Paris concertato
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
materii care se preschimbă și se înghit : substanța lor vizibilă e suport pentru întrepătrunderea suflului divin și a interiorității umane. în India vedică, altarul sacrificial apare și mai liber față de geografie decît cortul ebraic : ridicat pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
exporturilor, permite obținerea economiilor de scară, premisă importantă de creștere a competitivității economice. Globalizarea piețelor sporește riscul adaptării insuficiente la mediu din punct de vedere cantitativ și calitativ. Astăzi, de la firma performantă se așteaptă să aibă capacitatea de a-și recompune structural și calitativ activitățile, obiectiv ce poate fi realizat numai prin combinarea resurselor externe și interne. Nu există strategie universală de urmat pentru dezvoltarea noilor activități. Totul depinde de contextul particular al interiorului și exteriorului firmei. În figura 53 se
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
alb sec • ulei de măsline extravirgin • sare • piper Timp de preparare: 80 min. Conținut caloric: 222 kcal/porție Fără ouă Mod de preparare: Fiecare cartof se curăță de coajă și se taie în felii groase de 5 mm, apoi se recompune înfigând feliile pe un bețișor pentru frigărui și alternându-le cu bucăți de brânză și frunze de busuioc. Se așază fiecare cartof „umplut” pe o folie de hârtie pentru copt, umezită cu vin alb, se adaugă roșiile tăiate în jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]
-
clișeelor ideologice. Se explorează, cu o îndrăzneală comparabilă cu aceea a lui Marin Preda în Delirul, istoria mișcării legionare. Pretextul îl constituie tocmai viața, faptele și moartea lui Babis Vătășescu, aderent al grupării, căruia nepotul său omonim încearcă să îi recompună biografia pentru a-și înțelege propriul rost. Altfel, cartea se află, ca și Galeria cu viță sălbatică, sub semnul unei metafore tutelare, desfășurată de data aceasta în povestea căderii lui Lucifer, pe care Brenner cel tânăr i-o spune lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
la semiotică, sociologie literară, retorică sau poetică. Z. scrie concentrat, capitolele fiind structurate în unități de mici dimensiuni, în care enunțul teoretizant, formulările prețioase minează uneori expunerea. Viața și opera lui Stendhal sunt decupate în fragmente semnificative spre a fi recompuse într-o schemă analitică menită a releva caracterul novator al artei sale, care se dezice de tradiția prozei clasice și se detașează de cadența oratorică romantică în favoarea unei spontaneități și a unui stil aspirând către obiectivitatea codului civil, în text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290714_a_292043]
-
întâmplări mărunte, senzații, stări de moment, meditații. Toate relevă sensibilitate, o imaginație vie, activă, transpuse, totuși, în texte prea tributare efortului de compoziție și unui stil încărcat, chiar dacă muzicalitatea, sugestia nu lipsesc. Materialitatea concretă, prin selectarea unor elemente care nu recompun existentul, ci doar îl figurează vag, ca în vise, sau poate mai exact, sugerează propria realitate interioară. Ovid Densusianu văzuse în versurile lui mai întâi un „lirism primăvăratec”, „stăruința de a se ridica la abstracțiuni, la o poezie de gândire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
-n față, nuvela de debut, pe care s-a sprijinit în bună măsură renumele de prozator al lui B., fixează cadrele în care i se va mișca scrisul: registru epic ingenuu, dialoguri și pasaje descriptive sau evocatoare ce vor să recompună realistic o atmosferă ori să radiografieze stări sufletești, destin tragic marcând existența personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, necazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
urmare a modificării politicii oficiale privind minoritățile. Cartea, rod al unei fericite îmbinări între o serioasă cercetare filologico-istorică și avântul poetic care înnobila filonul documentar, cuprinde o serie de basme parțial derivate din fondul tematic al etniei respective și parțial recompuse într-un stil liric menit să le purifice de aluviuni multimilenare, într-un generos efort recuperator. Abia în 1997 volumul va putea fi editat, fiind și premiat de Asociația Scriitorilor din București. Alte două filoane tematice o vor atrage pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]