886 matches
-
în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Din volumul IUBIRILE UNUI PESCAR “ Fugi de tentații, dar încet, să te poată ajunge.” Terminând de așezat peștele în congelator, precum și hrănirea felinelor din fața ferestrei, am făcut un duș reconfortant și m-am instalat comod în pat, să citesc câteva rânduri până mă va prinde somnul, întrerupt așa de dimineață, pentru pescuit. Ascultam în surdină și muzica ce se revărsa din difuzor, chinuindu-mă să înțeleg ce vrea să spună
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
Bozeș, din secolul al XV-lea. Cineva spunea, că toată natura este plină de miracole, dar de miracole ale rațiunii. Mitul și ritualul devin expresii complementare ale aceluiși destin de-a lungul istoriei trăite. La Geoagiu ai parte de climatul reconfortant, tonic și în același timp beneficiezi de atât de căutata aeroionizare negativă. Dar te vor reține și izvorele tămăduitoare pentru diferite afecțiuni. O comoară a naturii, în care se impune și o cercetare arheologica sistematizată a vestigiilor antice din stațiune
BĂI O INSULĂ ÎNTRE MIT ȘI REALITATE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377794_a_379123]
-
formula "jurnal public", și-a găsit uneori vreme și pentru a comenta o expoziție care l-a tulburat, pentru a semnala apariția unei cărți excepționale, pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare dintre noi are nevoie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru a explora fabuloasa sa memorie, ocupată cu nu mai puțin fabuloase întîmplări. E chiar reconfortant să mai respiri într-o lume practic sufocată, asfixiată de politică, cum se întîmplă să fie lumea tranziției noastre ce pare fără de sfîrșit. E reconfortant în sine, ca pur exercițiu al lecturii, dar și pentru că fiecare dintre noi are nevoie de zone de stabilitate, de siguranță. Dacă ești artist, ai noroc, le poți găsi în domeniul propriei îndeletniciri profesionale. Dar dacă nu ești? Cum e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii cum nici în visele noastre negre n-am fi vrut să arătăm. Ce reconfortantă e, în acest context mizerabil, trecerea printre noi, senină, discretă și nobilă, a Reginei Ana! 30 octombrie În 7 martie 1951, sesie specială la Academie, ca urmare a ofertei făcute de sculptorul Brâncuși, prin care acesta donează statului român întreaga
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
te jumulească hotelierii, poți beneficia de-o cămăruță de oaspeți chiar în incinta Uniunii. Un mic dezavantaj: coșmarul. Pe pereții cămăruței, trei picturi, una de-a dreptul realist-socialistă, monstruozități care nu pot fi anulate-n somn nici de Rohipnol. Secvență reconfortantă: expoziție de nud, la etajul 4 al Oficiului Național de Expoziții. Mică formațiune din cea mai nouă generație afirmată. Înainte de orice, meserie bine deprinsă. E chiar o demonstrație ritoasă de probitate. Cu nimic sub ce s-a practicat în atelierele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe un început de făgaș normal. Și astăzi, în trecerile mele prin scuarul dintre Mitropolie și Teatru, continuu să văd tineri care au ales haina preoțească și să le urmăresc mișcările, gesturile, mimica, vocea, dintre cele mai agreabile și mai reconfortante în ordine spirituală. Și estetică. Ce fel de slujitori ai altarului vor deveni ei (pentru că la diversele noastre sfinte sărbători facem cunoștință și cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și defel îmbietor întru cele înălțătoare), cum vor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți (și buni) nu o cunosc, pe care puțini (și ticăloși) nu o recunosc, fiind aceștia beneficiarii republicii sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii aduși în nesăbuita industrie socialistă. În lumina apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aminte că în cotloanele astea voroveau Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Creangă cu Eminescu). Dar ce nu-i pe masa oferită nouă, amicilor indigeni, de demult plecatul din țară, protagonistul serii! Pianist briant, cozeur șarmant, revenind mereu între noi, oferindu-ne cîte un concert realmente reconfortant (cel din această seară, evident, reconfortant), tînjind incurabil, acolo, departe, după compania noastră, nealterată, ca-n anii junelor nebunii. Antren de lume subțire, prosperă și destinsă. El, hapsînul parșivelor sujete de altădată, la fel de freș, de frel, de bril, trece pe la mese și ne întreține galant, alternînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și atît de benigne în finalitate, și contraproductiva văicăreală prezentă, boală, pare-se, fără leac.) Ocazional, în una din zilele trecute, mă sustrag lumii visătorilor și clevetitorilor și mă aflu, pentru cîteva clipe (timpul înseamnă eficiență, înseamnă bani, nu?), în reconfortanta companie a unuia din concetățenii noștri care fac (și tac). Îl cunosc de mult pe acest exemplar emblematic al categoriei prețuind, înainte de toate, onestitatea și probitatea profesională.. Și altădată, dar mai pregnant acum, cînd corul văicăreților se extinde la scară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pomenitul Tonitza și "floristele" care produceau în proporție de masă vîzdoage, imortele și gura-leului era o distanță enormă, dar, oricum, nimeni dintre cei care absolveau un institut de artă nu se gîndea la soluția... suprematistă. Peisajul plastic era unul liniștit, reconfortant de privit din mai toate unghiurile. De remarcat însă, imediat, că firi iconoclaste, răzvrătite chiar împotriva lor însele, negăsind împăcarea cu "stai, bre, că nu dau turcii!", optau pentru plecare. Plecarea într-un Occident al tuturor posibilităților și al tuturor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se vînd bine? Coincidență, cum ar veni. Iertați-mi neobrăzarea. La Peleș, în fostul grajd al curții, acum garaj, o expoziție de pictură. Un băiețică ras la tîmple, cu cerceluș în stînga. Kitsch ireproșabil. Dar tocmai prin asta, atît de reconfortant acum, în sejurul ăsta benevol și binevoitor. Traversez podețul pe care am cunoscut-o cîndva pe Ileana Mălăncioiu. Ținusem să mă cunoască mai... altfel. Într-o seară, cînd ajunsese pe la mijlocul gelatinoasei punți, m-am apropiat hoțește de poetă și, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
va fi luat de siluetele uman-monumentale al căror prototip (prin ce minune scăpat de furia "clasei muncitoare"!) se află încă în picioare pe aripa veche a edificiului, pînă atunci cerul liber, stînd curat pe arhitrava salvată, e singurul dătător de reconfortantă satisfacție. Apropiatele "Zile ale Universității" pot sta, în sfîrșit, sub acest cer clarificator. 19 noiembrie Jurnal apăsător, cel al Norei Iuga, în România literară, nr. 40. Sînt zile consumate recent în Berlin, într-o lumină cvasimalefică, de lume damnată, fără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale celor cinci bărbați goi, aparenta dezordine a dispunerii lor, tușa frustă, mai ales ea, care i-ar fi stupefiat pe marii contemporani ai cretanului din Toledo. Nu există, cred, în istoria artei, un al doilea caz la fel de răzvrătit. Ce reconfortant! Un film de-o rară cruzime (rară pentru unul ca mine ferindu-se, higienic, de grozăviile zilei, nu și pentru junii și junele care, în timpul rulării, consumau, plictisiți, alune și Coca). Băieții nu plîng niciodată, ăsta era filmul. Avertizat, n-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
catîrcă în opțiunea ei, dusă a fost de la casa fanaticului iliescian; casă pe care el o îndestulase cu de toate. Și, în timp ce gazda Surprizelor rîdea cu rujul pîn' la urechi de corecția aplicată babei de către ilician, gîndul m-a dus, reconfortant, spre babă... pe unde i-or mai fi sclipind, biata, ochii... Pariu-mi fiziognomic-electoral operează și în cazul categoriei de vîrstă opuse celei a priapicului client al Andreei. Deși cu largă marjă de probabilitate. Nu credeam însă, la sfîrșit de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
figuri temerare ale vechii și nobilei Românii. Nu masele de oameni ai muncii au dat piept cu mineriadele și cu nesfîrșitele cohorte de slugi ale dictaturii cu degetul pe trăgaci zi și noapte, ci cîțiva bărbați de impozantă ținută. Ce reconfortante sînt (și acum) imaginile cu țigara Kent din care trăgea, degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o invitație. 22 noiembrie Cum nu ne-am menajat niciodată, nici în discuția asta nu era necesar să ne menajăm. Chiar dacă acum implicațiile personale erau de o încărcătură aparte. Dialogurile cu amicul H. s-au așezat, de fiecare dată, în reconfortantă franchețe. Fie ele artistice, literare, mundane. Anul trecut, după ce forțele neocomuniste reveniseră pe val, am simțit nevoia să-i spun ce gîndeam în chestiune, știind că în fibra lui vibra un iliescian nostalgic, marcat încă de unica, neuitata strîngere de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mondrian, mapa se arată mereu nou-nouță, umbrela (nou-nouță): domină griul (poate doar cravata coajă de lămîie...). În momentul însă în care aflu că e unul din stimabilii profesori mediciniști, atunci percepția-mi privindu-l se modifică radical. În sensul unei reconfortante juxtapuneri la vulgaritatea care ne agresează zilnic. Iată, zic extrapolînd un pic exagerat ce bine ar fi ca tot mai multe personaje de această ținută să circule printre noi, să ne atragă atenția că ne aflăm, totuși, într-o Românie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o providențială nepoată. (Sînt în căutarea unei astfel de nepoate.) 23 decembrie E minunat că seria de cocktail-uri mai mult sau mai puțin extravagante absolut necesare și ele, de vreme ce sub ochii noștri mirați lumea se schimbă fulgerător modern e reconfortant așadar ca seria aceasta să fie întreruptă de cîte un vernisaj, nu tot atît de extravagant, de felul celui recent consumat. Părăsind pentru acest an spațiile rezervate în exclusivitate artelor frumoase, artiștii ieșeni au recurs acum la somptuoasele holuri ale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de argint, să-mi spună ce-l apasă. Nu-mi spunea nimic. Am făcut, ca-n atîtea rînduri, turul foaierelor, simțindu-i, iată, nealterată, privirea de erete, fidelă inventarului de fuste plisate. Două ore de Cehov, într-un triptic extrem de reconfortant. Nu mi-a spus nimic nici la ieșirea din teatru. L-am lăsat în voia lui. Mai cu seamă că, după aplauzele finale, mă rugase să-l aștept în hol (Așteaptă-mă aici, nu pleca, trebuie să-ți spun...) ca să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
arlechini, dansatoare și saxofoniști, nu am avut nici o reținere în a-mi duce desene. Cea de la Căminul Artei (etaj), din 1982, se numea "Copacul" și era prelucrarea laborioasă a schițelor făcute într-o mirifică vară pe colinele Iașilor. Desuet? Ce reconfortant e să întrerupi, periodic, seria cvasiabstractă din atelier și să hălăduiești (așa cum o făceau atît de firesc iluștrii antecesori) cu blocul la subsuoară și creionul în mînă. Demodat? Cu ce plăcere întrerup, aici, lucrul la pînzele cvasiabstracte și fug la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totul? Poate că da. Cu atît mai mult atunci cînd gustul îndoielnic nu mai poate fi compensat nici măcar de artificiile unei inteligențe briante. Ca a lui Alain. Cunosc un distins critic de artă, adeptul unui program auster, de o anume reconfortantă cruzime axiologică, angajat în destinul artei, care, în anii începutului său catedratic, anii anonimatului, desena candid, alături de studentul ce eram, într-o bancă de seminar, gingașe profiluri de camee... Era Dan Hăulică. 3 august L. intră, exaltat, în atelier să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictată anul trecut), steaua nenorocirilor noastre semicentenare avea să-și prelungească morbul în trena lăsată local de oacheșul activist (ilegitim cotrocenizat), care mai întreține încă în acest mare oraș damful nostalgiei comuniste! Din fericire, contracarat, iată, fericit compensatoriu -, de tonul reconfortant modern al galeriei de sub braunsteiniana cupolă. Fie ca efervescenta galerie de artă să-și continue cu perseverență rolul de stimulator al modernității. Nu numai în artă, ci și în viața Iașului, care, s-a văzut recent, spre deosebire de celelalte mari orașe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]