495 matches
-
turcește: Dacă nu mă înșel, sunteți al doilea fiu al beiului Constantin. Beizadea Șefan, îmi pare bine că pot să vă salut. Am auzit lucruri frumoase despre domnia voastră. Cum ați călătorit? Pentru o clipă prințul tăcu, schiță o plecăciune, se reculese, zâmbi și dregându și glasul, răspunse grecește: — Înălțimii voastre îi mulțumesc pentru întrebare. Am avut o călătorie frumoasă și asta pentru că știam că la capătul ei voi avea onoarea de a vă întâlni. Ani întregi de școală sub îndrumarea eruditului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
apropiat de vodă și i-a șoptit în românește: — Ce făcuși, frate? Brâncoveanu, uitându-și maiestatea, se întoarse spre cuscrul său, rânjind cu toți dinții lui de oltean: — Frate? D-aia mă jupuirăți de viu, și trase o înjurătură. Se reculese, apoi pe un ton normal, reluă: Iartă-mă, frate, dar dacă nu mă ușuram plesneam. Îți mulțumesc, frate! În anticameră apăruseră între timp ambasadorii puterilor europene care fuseseră de față la primirea voievodului de către marele vizir. Câteva minute, Alexandru Mavrocordat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luminile lumânărilor, se putea vedea pe fața fratelui său mai mare o expresie de invidie și de ură atât de clară, încât dorea complice să nu fie remarcată de cei doi tineri. — Să mergem, repetă Del Chiaro ultimele cuvinte, apoi reculegându-se, reveni la realitate. Dacă se poate, aș pleca și eu cu sania domniilor voastre... Deși ceruse să-l vadă pe sfinția sa, acum când se afla la Mitropolie, spătarul Mihai nu știa cum să procedeze ca să poată discuta cu vlădica fără ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea enervată; se uită la cei doi Cantacuzini bătrâni și izbucni necontrolat: Ai văzut, tată-socrule, ți-am spus eu că nu-i a bună! — Ce să văz, Păunițo,... măria ta, se reculese repede stolnicul când îl observă și pe tânărul de lângă ușă, îmbrăcat cu haine prăfuite. — Să-ți spună și domniei tale ce a auzit omul nostru vorbindu-se printre ienicerii din Giurgiu, și Păuna doamna făcu un semn cu mâna spre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cel mai tare) Din dorința de a umple cumva aceste spații închise, de a nu mai suferi atât, apare o nouă boală: pluralitatea. Lui Botta îi e teamă de Unul: Ne naștem mulțime și murim unul. Da, încep să mă reculeg, încep să fiu Unul, încep să mor... (Terra incognita) Putem încerca o hermeneutică a numerelor în spiritul poetului. Numărul 1 pare a fi numărul sinelui golit de orice virtualitate, al eului nemascat. Pe de altă parte, este numărul apariției în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
-i lasase nici o speranță, dar, cu o mică insistență,cine știe...? Tony Pavone, avea un suflet deosebit de sensibil. Simțea nevoia unei apropieri mai profunde către o ființă zămlisită În cinste și iubire, căreia el Îi va dărui totul! Fulgerător, se reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pare rău...!” „Cine să-l de-a afară...? Fratele său, dictatorul țării...?” La acest răspuns negativ, Tony Pavone rămase mut de uimire. Pe moment avu impresia unei inverse rotiri a pământului. Fu la un pas de-a izbugni Însă, se reculese Încercând să fie cât mai calm posibil. „Da, desigur aveți dreptate...Ofițerul aflat În slujba guvernului, nu-și face decât datoria pentru care e suficient de bine plătit. Cer scuze, domnule General...! Oricum, comunica-ți fetei Dv. doamna Claudia să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lct.Col. Tudose Ion, să mai slăbească strânsoarea frânghiei din jurul gâtului său...! Ce se poate Întâmpla dacă În compensație Tony Pavone ar pune În declarație și betonul furat de puternicul colonel de securitate...? Însfârșit, Tony Pavone chibzuind câteva momente, se reculese din prima emoție. Replică. „Vă pierdeți timpul, domnilor. Aveți grijă. S’ar putea să restituiți salariile grase, pentru incompetență profesională...! Cele câteva kilograme de făină albă de proastă calitate, după cum se poate vedea, e Împachetată În ziare. Desigur, În lipsa mea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
După câțiva pași prin camera, se opri în fața ferestrei. In dreptul oglinzii se opri o clipă și se privi. Se înspăimântă. Așa îmbrăcat, cum era, se trânti în pat, rămânând o vreme cu ochii ațintiți în tavan, mergând să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-mi șoptea să nu comit imprudența de a porni la drum lung. Acum, regret că nu am fost În stare să dau curs invitației lui stăruitoare. Totuși sper, desigur că numai cu ajutorul Preasfintei Treimi, ca În acest an să mă reculeg la mormântul lui și să-i cer iertare că-l pomenesc cu mare Întârziere. Până atunci și după aceea Îl voi ruga mereu pe Dumnezeu zicând: Primește, Doamne, În Împărăția Ta Eternă și sufletul neprihănit al martirului anticomunist Marin Petrișor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ai zdrobit sufletul meu, de nepăsarea cu care ai sfărâmat inima mea. Ai jucat un fals ***, domul meu, pe acest teatru al vieții, față cu mine, m-ai târât fără milă pe povârnișul unei desperate // suferinți, dacă puțin te-ai reculege ai plânge singur de cele prin câte m-ai făcut să trec și, dacă ai crezut că ai [a] face cu o femeie care nu simte, îți voi dovedi că te-ai înșelat. Domnul meu, după cum probează înseși scrisorile d-
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a ademenit îndată... Ne-am așezat și am rămas o vreme în contemplare... Priveam din când în când la bătrân. Se vedea ușor că poartă un dialog tăcut și profund cu frumusețile din preajmă. În cele din urmă s-a recules, și m-a întrebat: Ai vreo preferință sau putem povesti orice? Cu îngăduința sfinției tale, eu aș deschide vorba despre mănăstirea Sfântul Ioan Gură de Aur sau Zlataust, cum i se mai spune. Dacă asta ți-i dorința, eu nu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te afli lângă mine atunci când am nevoie de ajutor! Te-ai aprins, dragule, și peștele din undița ta îi gata să se înece. Nu de alta, dar nu-i frumos să-l lași să se zbată agățat în cârlig. Mă reculeg repde și trag chiticul afară din apă... Bătrânul nu mă slăbește: Dacă tot ai terminat treaba cu peștele, spune-mi, te rog, ce știi despre începuturile mănăstirii Sfântul Spiridon? Nu am încotro, părinte, și trebuie să apelez la zapisul căpitanului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de viteji au luptat cu turcii până la ultima picătură de sânge. Pe timpul regimului comunist, s-a înălțat o cruce enormă de beton și nimeni nu a îndrăznit să întrebe de ce... Oamenii locului urcă pe deal, deasupra Pârâului Alb, să se reculeagă. Coborâm și mergem spre Mânăstirea Războieni. Parcă te sfiești să calci ca să nu tulburi liniștea de piatră. Cu hramul „Sfinții Mihail și Gavriil”, biserica a fost ridicată de Măria Sa Ștefan la 1496, fiind închinată oștenilor care au căzut în războiul
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
neapărat să te rogi pentru dumneata, poate faci o rugăciune pentru cineva apropiat...“ „Asta pot să încerc, a zis scurt Lugoșianu. I-am făcut mult rău mamei și o să mă rog pentru ea.“ S-a retras câțiva pași, s-a recules o vreme cu fața la zid, s-a întors către militar și i-a spus sec, fără urmă de emoție: „Am făcut ce mi-ați cerut.“ Militarul n-a mai încercat să vorbească cu Lugoșianu până când acesta a fost scos din celulă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
excepție, poate putem să admitem și un oarecare adevăr parțial: și anume că noi, românii, suntem capabili de mari gesturi, de porniri explozive și nestăpânite, dar că aceste porniri nu durează foarte mult; ori că le uităm, ori că ne reculegem și dăm înapoi încetul cu încetul, cert este că nu putem împinge lucrurile până la capăt, zicând: sunt gata să mor pentru gestul ăsta. Riscul morții, românul nu și-l asumă doar ca să fie consecvent cu o răbufnire inițială. Or, în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
te lovești de ele". Dar curtea a dispărut. Pe acolo, acum, trece o linie de tramvai. Mihai știe asta mai de mult și rămîne să se plimbe pe bulevardul central. Cînd se înserează, i se pare că s-a mai recules. Ar vrea să intre la un film, să uite, dar nu se hotărăște s-o facă. În urechile lui nu răsună decît numele Violetei, iar oamenii care trec pe lîngă el par să aibă toți privirea impresionant de verde. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
întrebuințau necontenit tactica că-o rupeau de fugă îndată după începutul luptei și-naintea unei ciocniri serioase, lăsîndu-se urmăriți cu și mai mare necumpătare de cătră aprinzăcioșii latini; dar după o fugă de vro două mile, se-ntoarseră repede, se reculeseră și ademeniră pre nesocotiții cavaleri, greu împlătoșați, alergând pe cai grei ce-și pierduseră sufletul și osteniți, și-i atraseră tocmai în locul unde li se pusese cursa. De aci izbucni Ioannițiu; un nuor negru și greu de dușmani învăluie din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
problema artei și a artistului. Din nenorocire numai că vorbele lui Iarno sunt încă și azi dogma unei mari părți ale actorilor, care se confesă de adepți ai acestei doctrine prin atitudinea lor față cu artea. {EminescuOpXIV 248} {EminescuOpXIV 249} reculege în contră-i și de-a-i rezista. Asta trebuie să devie onoare a profesiunei. Asta însă e posibile numai atuncea când membrii acestei activități artistice nu vor mai apărea, ca în mare parte astăzi încă, ca o mulțime risipită și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se distinge iarăși înăuntrul său, căci espresiunea unei cugetări de-o valoare generală e or productul observării unui obiect singuratec și [o] reflexiune care apoi se contrage într-o sentință, or e concluziunea unei pasionate mișcări a sufletului, care se reculege într-o reflexiune și în intuițiunea ei își 409r privește oarecum obiectiv starea sa proprie. În cazul întîi tempoul sentinței și a reflecțiunii generale va crește neapărat față cu pasajele ce-i preced, pentru că în ea sufletul își ia un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Însă dacă afectul trece (se preface) într-o reflexiune și se sfârșește cu o sentință atunci aceasta pretinde relativ cu mișcarea precedentă a sufletului un tempo retardiv, pentru că omul prin acea generalitate a cugetării se recheamă din afect și se reculege. Tempo mai repede sau mai încet e firește totdeuna numai relativ, pentru că, trebuind a fi comparat cu cel ce precedă și cu cel ce urmează, trebuie să se amăsure acestora. E evident că această schimbare din afect în reflexiune or
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dar plin și de silința de-a o ascunde. Beaumarchais vrea să pară liniștit, însă privitorul trebuie, prin această liniște simulată, să simtă turburarea în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu deosebire în pauzele și întreruperile pe cari le conține narațiunea; aceste pauze sânt totodată espresiunea lucrărei interne a sufletului și espresiunea silinței de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-apropie de sfârșit cu-atît mai liber se va descărca mișcarea sufletească a lui Beaumarchais, cu-atît mai puternic va pătrunde din narațiunea sa afectul ce-l domină; afect care la finirea narațiunei își ajunge culmea. E clar că Beaumarchais se reculege, nu fără silință, la o liniște care-i face posibil ca să povestească narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
culmea. E clar că Beaumarchais se reculege, nu fără silință, la o liniște care-i face posibil ca să povestească narațiunea relațiunei dintre Clavigo și Maria. Înainte de toate Beau marchais are să nareze simplu. Diferitele pauze el le întrebuințează spre a se reculege și a se liniști. Și tempi[i] trebuie să fie colorați de-această silință internă a lui. Ultima întorsătură a narațiunei: "trădătorul ești tu, și fratele sânt eu! " trebuie să izbucnească ca un trăsnet din gura lui Beaumarchais. Cu cât
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]