430 matches
-
să scrie un roman plin de umanism, deopotrivă amuzant, profund, dar și șlefuit până la transparență. Nu aș fi vrut să uit de frumoasa analiză aplicată de profesorul Howard celebrei Lecții de anatomie a profesorului Tulp sau de imaginile ce însoțesc Recviemul lui Mozart, pereche peste timp oferită imaginației lui Forster cu ocazia ascultării lui Beethoven. Sunt multe de spus în legătură cu acest roman, ar merita câteva pagini numai felul savuros în care Smith descrie politicile culturale de campus, corectitudinea politică și altele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
care mi-a confiscat și-mi rupe cu dinții bucăți din suflet. Am putea-o privi, printre lacrimi, și ca pe o jertfă întemeietoare? Nu știu. Știu însă că am ajuns la destinație. Adică la capăt.". COLECTIV, adăugăm, este un recviem al realităților românești. Suntem devorați de un monstru numit corupția instituționalizată. Până aici, am cunoscut una dintre fațetele celui născut la 50 de ani după un alt celebru scriitor ploieștean, avangardistul Geo Bogza, autorul Poemului invectivă și al Jurnalului de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
după o intervenție chirurgicală care se putea încheia prin obștescul său sfârșit. Cu umor contagios, dăduse dispoziție ca, de va trăi, să i se cânte la trezirea din anestezie uvertura Nunții lui Figaro. Dacă nu va trăi, orice porțiune din Recviem. Așa va ști încotro a luat-o, a murit sau nu... Filmul lui Adrian Maben a marcat un punct de maximă realizare în cultura pop-rock. Este inegalabil. Poem cinematografic, miraj audio-video, simbioză între antichitate și contemporaneitate - ce cuvinte să aleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Gâvojdia și Tapia; el vegheză lângă Cetatea Neamțului și exultă la Codrii Cozminului, niciodată ajuns la pacea cu sinele Înviorat. În categoria poemelor intră pagini precum: In extremis, Sunt frate, Părere de rău. În ciclul Buciumă sângele un fel de recviem amintind de eminesciana Mortua est! Dedicație amintirii unei adolescente. Vestala neagră ține de iluzionismul căutărilor; singurătatea și meditatia - punctează Potirul profanat unde „Nu ne găsim nici Înainte/Nici În apoi/Ne resipim căutândune. Mirajul alinător se regăsește În Spre oază
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
icnind și hotărî să amâne treburile casnice pentru altă dată, Întrucât nu erau doar una sau două și păreau nedrept de Împovărătoare. Aprinse ceainicul electric ca să-și facă o cafea, potrivi radioul pe un post cu muzică, nimerind exact peste Recviemul lui Fauré, ale cărui prime note tragice Îl făcură pe Fima să se ducă la fereastră și să privească timp Îndelungat În direcția dealurilor Betleemului. Oamenii despre care vorbise tatăl său, cei care Încă nu se născuseră, care vor locui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru. Tăios și neted. Recviemul lui Fauré se termină, iar după el urmară Dansurile polovtiene de Borodin, care lui Fima nu-i plăceau. Lumina din ce În ce mai strălucitoare Îi ardea ochii. Închise geamul și Începu să caute un pulover, dar Întârzie și nu mai putu salva ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
istorie americană. » A Prairie Home Companion/Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană despre viața din lumina reflectoarelor și, poate mai mult, despre viața în general. » Requiem/Recviem de Hans-Christian Schmidt. Narațiune rece, nemțeasca, bine chibzuita, dar care se acumulează spre final, când și spectatorul simte nevoia unor descărcări energetice. Cu atat mai mult cu cât abordarea cazului fetei despre care se crede că e posedata e pe cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
invenția lui, a plecat cu ea la Paris, ca să o prezinte oamenilor de știință. Mare i-a fost surpriza să constate că străzile Parisului erau pline de biciclete. Într-o situație asemănătoare se află, ca poet, Costin Grigoraș, autorul volumului Recviem pentru mintea de pe urmă (Editrex, București, 2001). El propune cititorilor un mod de a scrie care s-a inventat de multă vreme, și anume cu peste o sută de ani în urmă. Și nu numai că s-a inventat, dar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte Și vă privesc prin gânduri seci Cum o s-aprindeți lumânări și lacrimi sfinte. VEȘNICIA DE PE UMERII NINȘI recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-o noapte târzie, Ochii-mi căutau pe străzile pustii Orașul culcat pe-a mea poezie. A întins un braț ce voia să rămâi. Noaptea îmi arunca capcane de zări, Prin ținutul fantomei
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
moarte prin pătulul dorit al hârtiei de scris. Toamna venea ca o disperare tăcută, Săruta întunericul plâns. Amintiți-vă de același Dobriță Și iubiți veșnicia de pe umărul nins. Vaslui, 23.10.1994 PESTE TIMPUL DE AZI, PESTE TIMPUL DE IERI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Arderea timpului s-a dus Cu un sărut de mare, Un petec de nor neînvins Într-o culoare de zare. O lume din fărâme de ceți, Savurau un delir în ispită, În amiezi despletite de vieți
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu aripi de îngeri Uciși în epave de zori. Să plângem în tăcerea de noapte. Să plângem la Dumnezeul din Cer, Va veni, va face dreptate Peste timpul de azi, peste timpul de ieri. Vaslui, 01-11-1994 PLOILE DEZBRĂCATE-N GENUNI recviem pentru prof. Iancică Dobriță Norii s-au plimbat în cerul de dor Cu ploaia sărutată de-o umbră, Cu brațele albe de zori Și sufletul aer de-o zână. Prin parcul cu băncile noastre Plimbarea albastră dansa ca un vis
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
am vestit lumii prin cîntec de cocoș scoarța de măr domnesc a dogmei, am desenat pe pîntecul femeilor scene din viața și moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînși, În vreme ce luna se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În astfel de clipe să ascut lama briciului de limba sopranică a lumii... Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte... Penisul meu În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
acelor nori care întunecă pe dinăuntru și de bordul pleoștit al unei pălării vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Corpului Didactic Galați. Director adjunct al Filialei I.D.Tecuci a Universității „Dunărea de Jos”Galați. A debutat în revista „Contemporanul” (1963). Dintre titlurile publicate: „Surâsuri migdalate”(1989), „Cristale de fum” (1990), „S.O.S. iubirea” (1995), „Răspântie de milenii” (1997), „Recviem pentru mileniu doi” (1997), „Aforisme” (2004), o plachetă de poezii” „Spălător de cada vre”. În 2008 i‐au apărut la Editura PIM, Iași, volumele „Chef pe titanic”, „La balamuc, birjar!”, proză umoristică și micul dicționar enciclopedic „Nasc și la Tecuci
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
un Ierusalim mult mai măreț. înmormântarea lui Doré e descrisă în xilogravurile lui Pisan și Bertrand: enormele mulțimi de oameni, risipa de flori din Notre Dame, membrii Adunării Naționale și hainele solemne, cu toate decorațiile pe ele. Debussy a compus Recviemul său, Jean Moréas a scris o odă tragică, Jules Massenet a creat în uvertura la opera Herodiada o linie melodică ce redă cuvântul g d o r é exact așa cum s-ar pronunța, accentul de pe ultima literă fiind marcat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
numai la căderea clanului Mori. — Nu e nevoie să spui mai mult, înțeleg, răspunse Kikkawa, întorcând capul. Și, privind cu tristețe spre cerul nocturn de deasupra provinciilor apusene, se strădui să-și stăpânească lacrimile care i se rostogoleau pe obraji. RECVIEMUL SÂNGELUI Motivul de la baza tratatului de pace fusese necesitatea retragerii imediate a trupelor clanului Oda, iar aliații lui Hideyoshi, cei din clanul Ukita, începură să se retragă, chiar în aceeași noapte. Din tabăra principală a lui Hideyoshi, însă, nu fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să-și asume conducerea, cu excepția lui Hideyoshi. Chiar dacă nici unul dintre generali nu era dispus să i se supună lui Hideyoshi, cu toții știau că nici un altul n-ar fi fost acceptat de întregul grup. Hideyoshi plănuise ca bătălia aceea să fie recviemul pentru Nobunaga și îi reunise pe toți la un loc. Astfel, dacă acum se plângeau că-i trata ca pe niște subalterni, n-ar fi făcut decât să se expună acuzației de urmărire a intereselor proprii. Generalii nu avură timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele erau datate în ziua a paisprezecea din lună. În mesajul lui Hideyoshi scria: Azi am inspectat capul generalului rebel Akechi Mitsuhide. În acest mod, recviemul pentru regretatul nostru senior s-a încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie un raport fals? întrebă Katsuie. Era și mai surprins decât fusese când primise vestea tragică a morții lui Nobunaga, cu câteva zile în urmă. Dacă trebuise ca altcineva să se înfrunte cu armata lui Mitsuhide într-o „bătălie recviem“, înaintea lui Katsuie însuși, s-ar fi cuvenit ca acesta să fie Nobutaka sau Niwa Nagahide, ori chiar unul dintre vasalii clanului Oda din capitală, care și-ar fi putut uni forțele cu Tokugawa Ieyasu, aflat în acest timp, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi trânti în față o cutie de Lamot. Era rece ca gheața și acoperită de o peliculă fină, aburită. Scoase una și pentru ea. Le goliră până la fund și mai supseră încă două. Trecură în sufragerie și Dan își puse recviemul: un album Dire Straits. Dansară puțin înainte ca femeia să umble din nou la colecția eclectică pe care o alcătuise. Dan bău o sticlă de Gulder, apoi două sau trei de Pils. Era deja beat. Carol, conștientă de rolul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că trupa Ionescu organizează în acest moment un concurs de aptitudini muzicale la care poate participa oricine, dar nu toți deodată, iar cei care vor reuși să impresioneze asistența cu vreo melodie, baladă, rondel, arie, cantată, suită, fugă, messă sau recviem, ba chiar și cu o drăguță povestioară, vor câștiga, la alegere, o călătorie gratuită înapoi pe Pământ cu taxiul sau un afiș în mărime naturală cu Plinius cel Tânăr și Guillaume de Poitiers jucând arșice. Succes! Primul concurent fu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
viscere atenție se închid ușile de piatră studentul de la actorie îți notează în carnețel internațional styl asociațiunea arta noul bauhaus velele sunt întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Roma. Natura este o discretă invitație la introspecție. Organismul uman asimilează perfect ceea ce iese din pământ, nu din laboratoare. Pete de sublim au și catastrofele. Simt uneori cum natura începe să-și retragă discret investițiile creatoare din mine. Poluarea - un recviem pregătit celor care încă sunt vii. Animalele sunt afectate de climă, nu de istorie. Dispar peste noapte specii cizelate de natură în milioane de ani. Ninsoarea - o năpârlire de pescăruși. Numai zgomotul unei cascade te poate vindeca de astenie. Apusul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
decât a fost Ulise cu pețitorii Penelopei. Timpul se teme de piramide, iar destinul de Oedip. Prezentul este vertebra dintre bunici și nepoți. Noi, marii risipitori ai vieții, cerșim, în final, firimituri de supraviețuire. Senectutea nu trebuie să fie un recviem al iubirii. Hârtia transferă și scrisului ceva din perisabilitatea ei. Sfidând timpul, băbătia mea de inimă continuă să sară într-un picior și să joace leapșa pe furate. Bătrânețea este perioada în care apa continuă să curgă, dar nu mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pare inutilă, dacă nu chiar absurdă. Și pe mine moartea mă va lăsa rece. Mai nou, la despărțirea finală s-ar putea spune : "să-i fie betonul ușor"! Singura obediență scuzabilă poate fi cea din fața morții. Dangătul de clopot un recviem de care beneficiază orice muritor. Omul e muritor. Doar nu-i capodoperă! Bucură-te acum de viață! Că mâine îți cântă preotul TVA-ul! Deocamdată, randament maxim nu are decât moartea. Una din misiunile fiecărei zile e să ne apropiem
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]