21,673 matches
-
ale Bibliei, el, traducătorul ei. Îl chinuiau nespus concluziile la care ajunsese și, cu siguranță, contradicția în care se instala față de dogmatica creștină tradițională și tradiționalistă. Rămîne, totuși, o enigmă și un paradox aproape ridicol textul profund pe care îl redactează și îl trimite, la 14 iulie 1953, nimănui altcuiva decît lui Traian Săvulescu, președintele Academiei R.P.R., om fără convingeri și preocupări religioase, poate chiar liber cugetător. Gestul lui Galaction e o nevoie de a se spovedi, mărturisindu-se. Dar cui
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
XX-lea constituie vîrsta de aur a manuscrisului de autor, a ciornei, cu multiplele și expresivele ei corecturi, ștersături, adaosuri, care fac bunăoară dintr-o pagină de Camil Petrescu oglinda fidelă a unui mod foarte personal de a concepe și redacta un roman. Sfîrșitul perioadei coincide cu sfîrșitul practicii manuscrise și, implicit, cu moartea ciornei ca document literar. O întrebare, pe care nu poți să n-o pui, este aceea despre sărăcirea surselor noastre de informare privitoare la geneza unei opere
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
Manola Romalo "Sarcina intelectualului este să se implice, să ia poziție, să spună ce-i de spus," afirma Richard Wagner (n. 1952, la Lowrin/Banat) în volumul intitulat Un pronume fost arestat (Suhrkamp, 1992), redactat în colaborare cu foștii membri ai ,,Grupului de acțiune Banat" din Timișoara. Aici, în perioada studenției, R. Wagner înființează împreună cu colegi aparținând minorității germane, cenaclul literar-politic, interzis de Securitate în 1975. După ani de profesorat la un liceu din Hunedoara
Richard Wagner: "Cine a făcut dictatura? Ceaușescu singur cu biata lui nevastă?" by Manola Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15750_a_17075]
-
lui Antonescu. Nimeni, de fapt, nu-l delegase pe Pătrășcanu în această responsabilitate. Mai tîrziu a luat legătura cu Emil Bodnăraș (pseudonim ing. Ceaușu) și și-a coordonat atitudinile cu acesta. A participat la actul de la 23 august 1944, el redactînd acel mesaj regal citit, de suveran, la radio în seara acelei zile. Așa a ajuns ministru al Justiției (absolvise, totuși, Dreptul) în chiar primul guvern Sănătescu și a rămas în post pînă în 1948, înlocuit fiind cu Avram Bunaciu. A
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
delegat, la o consfătuire la Bruxelles, acel Betea i-a cerut lui Golopenția scrisori de recomandare către unele personalități științifice din Occident, pentru că anturajul lui Pătrășcanu îl sfătuia să nu se mai reîntoarcă în țară, alegînd calea exilului. Golopenția a redactat două astfel de scrisori de recomandare, neștiind nimic despre scopul căruia urmau să-i servească. A fost, în consecință, anchetat pînă la istovire despre acest caz, la care s-a adăugat cel al unei scrisori trimisă fostului său șef Sabin
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
1949, excedat de starea sa materială și gîndindu-se la viitorul țării, a început redactarea unui manuscris care trebuia să constituie sugestii pentru un viitor guvern necomunist (gîndul său îl purta spre Sabin Manuilă) despre felul cum trebuie reorganizată țara. A redactat materialul în trei dimineți, nu l-a definitivat și nu l-a trimis nimănui, ascunzîndu-l între foile unei cărți. "Mi-am dat seama, declară inculpatul, și de faptul că intru în conflict cu Statul, dacă-l trimit. Am renunțat. Mi-
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
este însă mai puțin convingător. Se simte că George Pruteanu face adeseori furtună într-un pahar de apă, numai pentru a atrage atenția asupra lui. Volumul Partidul și partida cuprinde articole și declarații politice din perioada 1996-2000. Prin numeroase adnotări redactate în binecunoscutul său stil pedant-ludic, autorul îl pune la curent pe cititor cu circumstanțele în care a avut loc fiecare intervenție, cu reacțiile provocate etc. Nu lipsește o undă de megalomanie, sesizabilă în excesul de exactitate: George Pruteanu pare convins
Recital George Pruteanu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16155_a_17480]
-
în ultimii ani); pentru a le înțelege însă uzul real, tendințele de adaptare fonetică, grafică și morfologică sau preferințele pentru anumite construcții sintactice este fundamentală examinarea lor în contextele reale de folosire: în primul rînd chiar în paginile de Internet redactate în română. Aici principala surpriză este, cum am mai spus-o, de a vedea tendințele contrare echilibrîndu-se, în ciuda previziunilor sumbre: pe cît e de puternică influența englezei ca limbaj internațional, pe atît de mult diversitatea web-ului face loc limbilor
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
răspunsul său către Călinescu. E știut că Maiorescu le-a dat Kremnitzilor ideea de a-l angaja pe poetul devenit gazetar să-i dea lecții de limba română lui Mite. Aceasta, femeie cultivată și vag literată (mai tîrziu îi va redacta - adică îi va scrie - Regelui Carol I memoriile sale), participantă la ședințele Junimii bucureștene, nu știa bine limba română. Eminescu o vizita bisăptămînal, conversînd, în nemțește dar, mai ales, în românește, pe marginea unor texte ale lui Creangă, socotit de
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
sub acuzare. Or, crede Lascăr Catargi, "nici onoarea acuzaților, nici constituțiunea, nici principiile nestrămutate ale dreptății nu pot fi satisfăcute prin această soluțiune tot atît de arbitrară cum a fost și acuzațiunea". Apoi aflăm în volum o petiție din 1877, redactată de Eminescu în ciornă, prin care Veronica Micle cerea pensie de urmaș, pentru ea și cele două copile, în urma morții soțului ei (mai mare cu 30 de ani decît ea) Ștefan Micle, decedat în august 1879. Se știe, din volumul
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
același declic, șamd.). Dar găsim aici și tehnici de luare a notițelor, explicații ale caracteristicilor fiecărui tip de material documentar, de la cunoscutele fișe din cataloagele tradiționale, la dicționare de toate felurile, bibliografii și pînă la resursele electronice (internet, cataloage electronice). Redactînd textul pe ciornă stabilim publicul-țintă și felurile în care îl putem motiva (apelînd la dorința de confort, de fericire, de independență, de putere, de prietenie, de recunoaștere, de siguranță, la curiozitate, grija pentru alții, etc.). Învățăm cum să tratăm un
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
a avut contemporane. E vorba de Cuvîntul în exil a lui G. Racoveanu, de Destin de la Madrid a lui George Uscătescu, de România Muncitoare al lui Eftimie Gherman (la primele două, Ierunca a fost colaborator, pe aceasta din urmă o redacta "de la prima pînă la ultima pagină"), de America și Mele, editate pe pămînt sud-american de Șt. Baciu, de Drum a lui N. Petra, din S.U.A., de Ființa românească, scoasă la Paris de "Fundația Regală Carol I", de Prodromos a lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
iar în timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim - București". Conform "Evenimentului zilei" din 19 ianuarie, un alt document care atestă activitatea lui Teoctist Arăpașu se află în Arhivele Naționale Istorice Centrale. Documentul, o notă informativă redactată de "Mitică Stănescu", provine din fondul Ministerului de Interne, Direcția Generală a Poliției, dosarul 76, fila 80." Firește, la aceste acuzații, Patriarhia a răspuns așa cum s-au obișnuit să răspundă în România ultimilor ani cei prinși cu mâța în sac
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
antisemite ar putea distruge bunele maniere. Apoi îl anunț pe interlocutorul meu că fosta tipografie a ziarului "Adevărul" tocmai a scos în 200.000 de exemplare un manifest antisemit, care este o veritabilă incitare la omor. Cei care l-au redactat și imprimat îl păstrează pentru momentul oportun declanșării unui pogrom. Ei pretind că acționează din ordinul sau cel puțin cu aprobarea guvernului. Prin gestul meu nu mă amestec în treburile interne, ci vreau doar să vă pun în situația de
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
au epopee, nici tragedie; însă, ei au auzit chemarea poeziei, sufletul lor fiind atins de forța creatoare a divinității; chiar și istoria apare la ei doar sub forma unui argument apologetic. În schimb, scriu scrisori, multiplică discursuri, predici sau omilii, redactează apologii împotriva păgânilor, evreilor, ereticilor; compun expuneri de credință sau de morală; explică, mai mult sau mai puțin pe larg, cărțile sfinte pe care se fundamentează convingerile lor. Astfel se formează, încetul cu încetul, o literatură practică în principal 103
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Apostoli și luptă cu îndârjire contra ereziilor. În sfârșit, sirienii și palestinienii se fac de bunăvoie 103 G. Bardy, Littérature Grecque Chrétienne, Bibliothèque Catholique des sciences religieuses, pp. 11-12. 104 Ibidem, pp. 13. 24 cronicari sau istorici, numai că nu redactează coduri liturgice sau morale 105. Când se vorbește despre literatură, este bine să se țină cont și de geografie. Africanul Ciprian nu reacționează ca Ilariu de Poitiers; grecii au o sensibilitate aparte, o deosebită vigoare filosofică, care le permite să
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
plăcea din momentul în care vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul din ei nu ar pierde timpul să redacteze, precum Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și cizelate cu artă109. Însă, Părinții scriau frumos cu tot 105 Ibidem, p. 26. 106 Adalbert Hamman, Părinții Bisericii, traducător Preot Ștefan Lupu, Edit. Sapienția, Iași, 2005, p. 7. 107 W.H. Carslaw
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
un titlu care te îndeamnă să crezi că autorul, atunci când el se numește Umberto Eco, nu și-a dorit nimic mai mult decât o pauză activă între gânduri mai preocupante. Desigur, nu va fi fost cine știe ce dificultate pentru Eco să redacteze 200 de pagini pe un asemenea subiect. Mai interesantă s-a dovedit poate organizarea materialului avut la dispoziție; cristalizat, aproape exclusiv, pe baza experienței personale și a observațiilor directe. În aceste condiții extrem de favorabile și de voioase, opul s-a
Eco se amuză by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16521_a_17846]
-
masaj oriental". Și care e China "lui"? Dacă Sadoveanu ar citi-o, n-ar înțelege nimic. Lucian Vasiliu nu este un om ușor impresionabil; e, mai degrabă, sceptic, nu se lasă emoționat de primul contact, iar jurnalul și l-a redactat după venirea în țară, lăsînd, așadar, timp notațiilor de la fața locului să se așeze, să scape tocmai de glazura emoției fatale de la întîlnirea cu o altă lume. Și această altă lume se compară doar cu ea însăși. Lucian Vasiliu a
O experiență culturală by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16536_a_17861]
-
și berecheturi, bez peșcheșuri, cacirmale, gheliruri, chilipiruri și locmale". Un efect asemănător, produs de enumerarea termenilor religioși tradiționali (ortodocși), de origine slavona și grecească, este amplificat de contrastul cu restul textului (o scrisore atribuită lui "Franciscus ÎI, ex-rege al Neapolei"), redactat într-o italiană macaronica, făcută pentru a fi înțeleasă fără efort de cititorul român: "Caro fratelo! (...) Îl nostro santissimo padro Pio IX sentendo la gîlceava che avete co i greci, a fato molti litanii, otsfeștanii, paraclisi, acatisti..." (nr. 48, 1862
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
Mihai. Urmează ani grei de adaptare, sau mai degrabă, de inadaptare în Occident. Publică sistematic în paginile ziarului La Nation Roumaine, scos de Comitetul Național Român. Colaborează, din 1958 până în 1987, la posturile de radio Europa Liberă și Vocea Americii. Redactează dintr-un foc romanul Parages, după o rețetă inedită, sinteză între Proust și "noul roman" francez, atunci în vogă. Cartea apare în 1963 la prestigioasa editură Gallimard. Editura semnează cu autorul cinci contracte pentru viitoarele romane, care însă n-au
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
albă de hîrtie, nu un text - oricînd interpretabil. Dar foaia albă este și un talisman. Tot la Dumas există un exemplu elocvent. în Impresiile de călătorie în Rusia, contele Bezborodko, secretarul Ecaterinei a II-a, fusese însărcinat de aceasta să redacteze, de urgență, un raport. în loc să o facă, el a petrecut, cu nonșalanță pînă la scadență. Iar cînd a sosit momentul, s-a făcut că își citește tema, improvizînd cursiv, cu ochii ațintiți pe o foaie albă de hîrtie. înscenarea a
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
Andriana Fianu amintește urgia ce se abate asupra lui Cher Ami în 1952. Acuzat că a încălcat preceptele staliniste, devenit peste noapte "cosmopolit", "latinizant" și, pe deasupra, cu "origine nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își redactează "ultimele dorinți". Profesorul îndrăgostit de excursii montane dorește o incinerare sobră, fără cuvîntări, nimic, iar cenușa să-i fie aruncată într-un rîu de munte. În calitate de executor testamentar, aceeași Andriana Fianu le va pune în aplicare 38 de ani mai
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
cartea izbutește mai curînd să relateze, decît să comenteze. Iar în măsura în care asemenea cărți contribuie la descoperirea istoriei României cititorilor occidentali, părerea mea este că altele ar fi totuși mai nimerite. Ca de pildă, lucrarea de doctorat a aceluiași Donald Dunham, redactată sub conducerea profesorului Oprescu, un studiu despre personalitatea poporului roman așa cum e ea răsfrîntă în artele vizuale. Donald Dunham, Assignment: Bucharest. An American Diplomat's View of the Communist Takeover of Romania, The Center for Romanian Studies, Iași, Portland, Oxford
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
ales cu bucureșteanul (deși un mic dicționar român-englez disponibil în Internet oferă în mod straniu pentru regățean traducerea "Moldavian"!). O ciudățenie este și pătrunderea termenului - citat probabil din comoditate sau pentru culoare locală - în unele texte istorice pe teme interetnice redactate în engleză: "the Regatean majority", "Regatean ethnicity", "the Regatean elite", "most Regateans" etc. (date culese tot din Internet). în fine, ar merita investigate modificările semantice și instrumentalizările politice care fac uneori să se reflecte în cuvîntul regățean și o altă
"Regățean" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16081_a_17406]