80,891 matches
-
care nu vorbește mult dar e clar că nu știe prea multe. O replică mai dură a dialogului final din Stormy Monday Blues cred că rezumă filozofia scripturală a naratorului lui Dumitru Ungureanu: "- Bă, poete, în țara noastră, totul se reduce la futut! Cine nu înțelege asta degeaba bate câmpii cu sentimentul românesc al ființei, schimbarea la față, românii după '89 sau cerul văzut prin lentilă... Cerul văzut prin sticla de băutură poate... În beție și între cracii muierii este viitorul
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
vicepreședinția Institutului Cultural Român. Mentalitatea de ciocoi ajunși, care de la înălțimea supraputerii politice și militare (la edificarea căreia n-au nici un merit, de altfel!) privesc cu scârbă absolută spre instituțiile românești, nu e nouă. Noi sunt doar măștile. A-l reduce pe președintele României la măruntul rol de executant al unor ukazuri aberante arată orice, în afară de un minim respect pentru acel președinte. Nu puteam spera la o mai eclatantă confirmare a bănuielilor pe care mi le exprimam în articolul incriminat. Resentimentul
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
cercuri concentrice, pe care sînt amplasate celelalte personaje - în costume de azi, în pardesie lungi - și gradele lor de vinovăție. Le străbatem spre Medeea și de acolo înspre noi, dus-întors, dus-întors. Textul cunoscut al lui Euripide este comprimat, replicile sînt reduse la cîteva sunete sau grupuri de sunete - EII, OII, MOII, MEII, FIIO - un tip de limbaj, altfel decît în Medeea lui Andrei Șerban. Aceleași sunete, spuneam, repetitive, pe care le rostesc personajele în situații diferite, exprimînd stări diferite, raporturi diferite
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
care, pomenindu-l pe Spinoza, fiecare poate să gîndească ce vrea și să spună ce gîndește. Toate acestea în pofida faptului că, dintr-o perspectivă fenomenală, muzica savantă nu și-a curmat cursul niciodată, neproducîndu-se hiatusuri sau intervale care să o reducă la tăcere. Au existat, desigur, perioade mai liniștite (rectilinii) și perioade mai agitate (zigzagate ori oblice), dar fundamentală s-a dovedit a fi continuitatea, devenirea limbajului muzical și, nu în ultimul rînd, abundența și imensa ei diversitate. O diversitate ca
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
filmele, unele produse literare etc.). În vreme ce în Occident există de mai multă vreme istorii ale literaturii erotice, studii academice despre pornografie și erotism, tratate de estetica obscenității, istorii ale sexualității, la noi, contribuțiile în domeniu sunt pur conjuncturale și se reduc, în cel mai fericit caz, la dimensiunile unui articol de revistă. Știu că între proiectele regretatului Radu G. }eposu figura un tratat despre erotism și iubire (din păcate, nu vom ști niciodată cum ar fi trebuit să arate aceasta) și
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
nici activitate, nici dispoziție și nici o parte din noi înșine, ci a intrat în viața noastră ca să ne facă un serviciu, așa cum se spune că ne este de folos sarea pentru digestia mâncării 31. Cel robit însă de patima desfrânării, reducând trupul la un simplu instrument de plăcere sexuală, neagă dimensiunea spirituală a acestui trup și destinația sa transcendentă, disprețuiește chipul lui Dumnezeu după care este el însuși făcut și uită de firea omenească 32. Istoria lui Tobie exprimă foarte bine
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
-I ia locul. Prin desfrânare, omul își face din voluptate un idol129. Atunci omul nu mai vede centrul ființei sale în chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine, ci în funcțiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la acestea, tot așa cum cel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce la funcțiile sale gustative si digestive. Astfel, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine. Nefiind, așa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
omul nu mai vede centrul ființei sale în chipul lui Dumnezeu pe care-l poartă în sine, ci în funcțiile sexuale. Într-un anume fel, el se reduce la acestea, tot așa cum cel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce la funcțiile sale gustative si digestive. Astfel, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine. Nefiind, așa cum se cuvine, supusă iubirii spirituale, funcția sexuală ajunge să ocupe în om un loc nespus de mare, poate chiar exclusiv, și înlocuiește iubirea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
solia lor civilizatoare". Aceste deosebite porecle erau date de către boierii reacționari studenților din Francia și Germania, și atît unii cît și alții inspirau oarecare groază, avînd reputația de dueliști, de oameni nemerși la biserică, de antropofagi etc." Alecsandri este restrictiv, reducînd fără explicații atît perioada de desfășurare a fenomenului ("de la 1839 pănă la 1845"), cît și grupurile care practicau duelul și motivele care le animau: Francezii și nemții formau două partide rivale, cercînd fiecare a lua pasul în societate și a
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
o revistă de literatură, refuză viața obișnuită cu superbia cu care "vrăjitoarea de proprietăreasa" nu-și acceptă moartea, cerînd sa fie congelată și "înviată" peste vreo patruzeci de ani. Existența amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și de obiecte iubite cu o devoțiune aproape maniacală: flautul și bolul cu briantină ale tatălui dispărut, pianul lui Abel, scărița pentru porumbei... Prin dantelăria ușor boțită care
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
și de periculoasă, mutarea discuției din planul teatrului în cel al politicului, al etniilor și așa mai departe. Situație fără precedent. Lezantă pentru toți profesioniștii. Poate un juriu de nominalizări format dintr-un număr mare de critici, nouă, unsprezece, să reducă de acum în colo, marja erorilor, să elimine astfel de devieri.
Premiile Uniter - Acuzații de șovinism! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11797_a_13122]
-
provin din albumele Amintiri din copilărie ale lui Pavel Stratan), cuprinde aproape toate particularitățile fonetice moldovenești (unele variind de la zonă la zonă): pronunțarea dură a unor consoane, după care i se transformă în î, e în ă, diftongul ea se reduce la a iar i final devocalizat dispare: puțîn, zîs, sămnu, sara, bat ("dacă ești bat te faci deodată acrobat"), tăț etc.; închiderea lui e la i, mai ales în finală (la tini, cuminti); palatalizarea labialelor p și b - chișor ("Eu
Pătărănii... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11818_a_13143]
-
era că era Herlea!... Un bubuit tremolat. Ceva de stejar, iarna, zgâlțîit de vifor... Ca text, mi se păru un miniroman. Povestea unui ins părăsit în culmea dragostei lui ce i se părea veșnică... Care text, unii l-ar putea reduce la un simplu fapt divers de gazetă: că tânărul cutare, pe o cărare la munte, ședea singur și trist că-l abandonase iubita... (eventual, în timp ce se afla la cules de căpșuni în Spania). El declară că umblă brambura nemaiavând chef
Pe cărare sub un brad... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11841_a_13166]
-
decât accidental � ca în Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni - un statut intelectual sau un simț al lucidității analitice care să le producă revelații radicale în conștiință. Două sunt ipostazele recurente ale iubirii, ambele demascând cruda nepotrivire la care se reduc toate scenariile erotice. Nescafé, Singurătatea și diavolul nemilos, Simțul ridicolului fac parte din categoria textelor în care căsnicia reduce toată poezia sentimentelor la banalitatea prozei comune, apoi la înstrăinarea de celălalt și chiar de sine însuși, la ura greu reținută
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
care să le producă revelații radicale în conștiință. Două sunt ipostazele recurente ale iubirii, ambele demascând cruda nepotrivire la care se reduc toate scenariile erotice. Nescafé, Singurătatea și diavolul nemilos, Simțul ridicolului fac parte din categoria textelor în care căsnicia reduce toată poezia sentimentelor la banalitatea prozei comune, apoi la înstrăinarea de celălalt și chiar de sine însuși, la ura greu reținută față de o iubire-carceră resimțită ca o formă ireversibilă de anulare a libertății ființei. În Nescafé, soția așteaptă cu nerăbdare
Demonii dragostei by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12902_a_14227]
-
mai imprevizibil, ceea ce nu era lipsit de interes. |n special în prima fază comunistă, a lui Dej, vănzănd lucruri pe care le aveam și despre care știam că nu le voi putea deține mult timp - de pildă aveam o moșie redusă la 50 de hectare după ultima reformă agrară, din care am văndut cu hectarul, cu pogonul, transformănd totul în cocoșei, în aur am trăit foarte luxos. În anii 1948-1949 mi-am permis fel de fel de nebunii pentru că nu conta
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
arheologia omului: stratificarea experiențelor de tot felul și la diverse adâncimi, supusă cercetărilor psihologice, invențiunilor romanești... Eroul X, handicapat, împingând lucrurile până la limita lor umană. Deci, o sursă neîntreruptă de devieri care de care mai ascunse, mai spectaculoase ca sens, redus la auto-denunțătoare a insului spre final, care se alienează, se smintește. Se vede după stilul relatărilor din ce în ce mai dure și mai confuze... Singura realitate, complet transformată, prelucrată, în raport cu cea fizică, normală, rămâne glasul, rămâne vocea omului... După cum consideră, în felul său
Vocea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12893_a_14218]
-
rezistență fizică a unui fel de fachir, convins pînă la halucinație de steaua lui. Dacă talentul unui Dreyer, de pildă, te făcea să simți cum puterea credinței e în stare să trezească un om din morți, meșteșugul lui Mel Gibson reduce totul la un ochi umflat, la un chip desfigurat, la o carne decupată în romburi sîngerii; prin mutarea accentelor, calvarul nu mai e tragic, e cascadoric! Degeaba figura interpretului principal (Jim Caviezel) evocă expresiv, în unele momente, o întreagă tradiție
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
violentarea unei "dubluri de cauciuc", într-un film strict demonstrativ. Așa cum sînt conduși de Mel Gibson, actorii nu mai reinventează, surprinzător și proaspăt, toată povestea, ei o știu dinainte și o afișează previzibil. În acest sens, și Maia Morgenstern e redusă la o emblemă vivantă de "mater dolorosa". Oricum, filmul e un succes comercial de care se face prea mult caz, și care încinge în jurul lui mai multe polemici decît merită. În fond, atîtea lucruri discutabile și controversate s-au făcut
Dublura de cauciuc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12915_a_14240]
-
o clipă și să le-arunce. Pe Ulise îl apucă exasperarea. Cum le poate trece prin cap asemenea idee? Cum ar putea să le-arunce afară fără să le trezească troienilor bănuieli? Să lase la picioarele calului trei cadavre (două reduse doar la un morman de oase și viscere) ar însemna să le dea-n vileag capcana. Un altul sugerează c-ar putea să se descotorosească de ele noaptea: să le coboare pe scară și să le-arunce-n mare. Altul e de
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
însemnată publicație literară a țării și a știut s-o fructifice cu succes. Dar cronica literară înseamnă o provocare. A o aborda înseamnă a păși pe un teren minat. Prin însăși condiția ei de reacție primară, ea implică riscuri ce reduc de la sine torpoarea, comoditatea, rutina subînțelese măcar ca nuanțe în suita „echilibrului, ponderației, prudenței, tactului“. Cronicarul dă un examen de la un moment la altul al capacității sale de percepție, analiză, judecată. În temeiul acestei situații, un risc inevitabil este cel
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
în nenumărate, infinite, obsesive portrete. Secvențele care alcătuiesc cartea au uneori aer de jurnal, alteori ritm de confesiune, de discuție intimă între prieteni sau de mîzgălitură adolescentină, plictisită și frustrată. Dacă în pseudoromanul Lilianei Corobca există „acțiune“, atunci „acțiunea“ se reduce la eșecul cititorului de a alcătui din toate aceste fugare notații „istoria“ Antoniei. Istoria unui fel personal - a unor feluri personale - de a scrie și a citi. Istorie ce se conține pe ea înseși, autoexilată în propria-i poveste. Începutul
Chipurile lecturii by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12948_a_14273]
-
cu simțurile, a doua era invizibilă și de aceea revelată. Simbolul a luat naștere prin “obiectivarea” imperceptibilului, a revelației în experiența concretă. Interesant este că distanța pe care noi o percepem între simbol și obiectul simbolizat, în cazul primitivilor, era redusă până la identitate: simbolul este obiectul simbolizat. În consecință, ori de câte ori un om dorea o ființă, un obiect sau un fenomen care îi erau inaccesibile, se putea folosi de acțiunea magică asupra simbolurilor lor. Era cam același lucru. Experiența mistică și simbolurile
O lume mai ușor de înțeles by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12974_a_14299]
-
naționaliste și xenofobe, provenite direct din mentalitatea de castă și din obsesia „cetății asediate” — caracteristici distinctive ale ultimei faze a comunismului analfabet și grotesc al lui Ceaușescu. La fel, subdezvoltarea pe cale de cronicizare a societății civile, împinsă în marginalitate și redusă la un rol pur decorativ — ca și sindicatele și însăși ideea de opoziție politică, de altfel. Inexistența unui proiect societal acceptat de majoritatea actanților publici trebuie pusă, de asemenea, pe seama supraviețuirii modelului comunist monolitic și, desigur, a amintirii subconștiente a
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
că lucrurile sînt reductibile, că orice structură poate fi analizată pînă la particulele sale ultime și că acestea, odată descoperite, devin surse proaspete pentru cele mai neașteptate construcții. Chiar dacă varietatea acestor elemente primare nu este foarte mare - ele pot fi reduse, în definitiv, la cerc, pătrat, dreptunghi și triunghi -, puterea lor de a genera este, practic, infinită. Și cu această virtualitate fără margini, pe care numai sentimentul haosului o poate întreține, și-a început Paul Neagu jocul său de constructor/demolator
Geometria și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12963_a_14288]