97,686 matches
-
să trezească vreun interes prin intermediul unor citate luate, minuțios, de la alții." Nu mai e nevoie să spun că diagnosticul se potrivește în aceeași măsură, poate chiar mai mult, prozei. Însă trebuie să precizez că libertatea și conștiința la care se referă De Man au scăzut proporțional cu intensificarea controlului pieței asupra producerii și receptării operelor scrise de către tineri. De altfel, De Man însuși se întreabă dacă nu cumva e vorba de un fenomen firesc, propriu tinereții "expresia modernă a acelui mal
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
proces mai larg de interpretare și are ambiția de a-și crea propriii termeni? Vă întreb acest lucru fiindcă, repet ceva ce am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este o chestiune pe care n-aș vrea s-o discut. }ine de alt domeniu. Pe cei care vin cu limbajul Coanei Chirița (sincronizat sau convertit în ’romgleză’) la mine, îi descurajez. Adopt, la acest punct, metoda lui G.
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
cabale kominterniste, cu atașuri în presa culturală bucureșteană. Studiul dlui Ungheanu a văzut lumina tiparului în revista Argeș � numărul pe aprilie) de la Pitești condusă de dl Mihail Diaconescu, autor el însuși al unor cărți la care cititorul nostru se referă în scrisoare ca la exemple de pseudoștiință. Nu e, desigur, o întîmplare. Dl Ungheanu este recidivist în materie de interpretări bazate pe teza unor cabale, fie kominterniste, fie iudeo-masonice, contra unor scriitori români, cazul clasic fiind Eminescu, ucis civil, prin
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
tăcerea. Totuși, de undeva trebuie să rezulte această discriminare atunci cînd se face selecția. Al doilea lucru pe care l-am observat este că anumite cărți foarte proaste, dar semnificative, trec de asemenea neamendate critic. Să mă explic. Nu mă refer la acele mediocre apariții care umplu rafturile librăriilor, rod al unor edituri la rîndul lor mediocre. Uita- ți-vă pe lista pe care o publicați săptămînal la rubrica intitulată Am primit la redacție și veți număra dv. înșivă destule. Mă
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
la acele mediocre apariții care umplu rafturile librăriilor, rod al unor edituri la rîndul lor mediocre. Uita- ți-vă pe lista pe care o publicați săptămînal la rubrica intitulată Am primit la redacție și veți număra dv. înșivă destule. Mă refer la cărți care, în prostia sau eroarea lor, devin un pericol public. Iată: n-am văzut nicăieri (și eu citesc ori măcar răsfoiesc lunar vreo două duzini de reviste) comentată cartea d-nei Viorica Enăchiuc (știu cîte ceva despre autoare doar
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13942_a_15267]
-
de titlu a versiunii germane, două versuri ale poetului Uhland aduc un plus de nuanță duratei exprimate de conținutul cărții, în care trecutul și prezentul se contopesc în inepuizabila continuitate a istoriei. Când specialiștii au în vedere lucrarea și se referă la ea, constant o trec "prima" în domeniul său specific de încadrare: prima culegere de folclor românesc publicată, sau prima culegere de povești; prima lucrare prin care epica populară românească în proză trezește interesul străinătății. Mărturie stau citările însoțite de
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
chip hotărît preexistentă activității critice, este concretețea, dacă o pot numi așa, a gîndirii și expresiei. Tinerii sînt cîteodată abstracți ori ideologici. Ei vor să aibă idei. Dar critica e prin natura ei mai aproape de metaforă decît de idee. Se referă la opere de imaginație, nu de filosofie, la sentimente, nu la concepții. Gîndirea criticului îmbrățișează opera cu dragoste sau cu ură. Seamănă uneori cu un mulaj. Nu sînt convins că e totdeauna capabilă să se țină la distanță: se lasă
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
altora, nu doar pentru propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimerești cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimerești cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Și cititorul să-i audă cîntecul.
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
nominalizări ( am publicat-o cu trei săptămîni înainte), din care am ales cele două ( și nu trei) premii pentru cărți de debut tipărite în intervalul menționat. Sîntem convinși că premiații și nominalizații noștri sînt valoroși. Nu la ei ne-am referit în considerațiile de mai sus. Faptul că am scăzut numărul premiilor se explică prin prudența dictată de constatarea unui nivel general nu tocmai promițător al debuturilor din 2002 și 2003. România literară vrea să rămînă fidelă spiritului critic pe care
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
mai miră nimic, nici măcar kitschul pascal din 27 aprilie. Dacă judecăm după conținutul știrilor dominante pe toate canalele în ziua de Paști, România nu mai are mult pînă la a deveni un stat fundamentalist: trei sferturi din știri s-au referit la Sărbătoarea pascală, de la Mitropolie la închisori unde s-au oficiat slujbe. Interpretarea unor evenimente suna, de exemplu, pe Antenă, în felul următor: biserica din Jurești, Timiș, a ars din cauza unui blestem. Despre o eventuală neglijență, lumînări uitate aprinse etc.
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
Comitetul Național Român, Fundația Regală Universitară Carol I , editoare a excelentei Revue des Etudes Roumaines, Liga românilor liberi, condusă de la un moment dat de scriitorul Mihai Fărcășanu (Villara), editorul ziarului Românul etc. Unele articole, cum este cel intitulat Clandestinii, se referă la "instituții" care nu au de fapt nici o structură în sine; el este un adevărat studiu asupra unui fenomen spontan de a cărei existență în primii ani după război nu se știa mai nimic: participarea unor autori din țară la
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
dl Theodor Codreanu publică prima parte dintr-un comentariu despre Soarta cărților trăsnite. Dl Codreanu, publicist și autor el însuși de trăsnăi pe seama lui Eminescu, are pentru adjectivul din titlu o înțelegere plină de duioșie. Cartea trăsnită la care se referă este Noi nu sîntem urmașii Romei a unui medic român stabilit la New York, dl Napoleon Săvescu, și care finanțează de ani buni simpozioane consacrate tezei că daco-tracii sînt strămoșii romanilor, așadar nu noi, românii, ne tragem de la Rîm, cum credea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
însăși artistică? Este un nonsens. Agățarea pe simeze a tablourilor este ea însăși o știință. Această știință ține de o capacitate artistică specială și în muzee și expoziții sunt muzeografi special calificați să prezinte o operă, căci aceeași operă, mă refer la un ansamblu de lucrări, poate fi prezentat în mod diferit, iar în funcție de modul cum știi să alături o lucrare de alta reușita este mai mare sau mai mică. Este un lucru extrem de dificil la care trebuie să ia parte
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
-o și care este a întregii lui opere. Revine la aceasta, e adevărat, dar o face pe alte căi de acces. Și încă mai important: creează personaje noi, dintre care cel puțin unul, la care mai încolo am să mă refer, este memorabil. Proiectată la scara societății, voința de putere ar fi efectul însumării unor energii, acel factor care catalizează procesele sociale, dinamismul social. La scara individului, voința de putere ar fi acel resort psihic și moral care-l îmboldește să
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
de încredere. Dar nu sînt deloc convins de temeiul acestui succes mai degrabă electoral decît moral. Capitalul de încredere al bisericii mi se pare suspect. Episodul cu icoana izvorîtoare de mir ridică mai multe semne de întrebare. Cel dintîi se referă chiar la felul în care clerul a luat act de faptul că, după lunga noapte comunistă, România a redevenit o țară democratică: separația bisericii de stat nu numai că n-a părut normală ierarhilor B.O.R., dar, din contra
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
Articolul demască arestarea abuzivă a directorului Băncii Naționale... Confuzia fiind gata.) Sunt teme de actualitate grave care interesează opinia publică de aici și de acolo - dezbătute pe larg într-un număr, pentru ca apoi cînd cauți "urmarea"... se așterne tăcerea. Mă refer de exemplu la teme precum accesul opiniei publice la arhivele securității, la activitatea CNSAS-ului, la diferite scandaluri de corupție rămase nerezolvate etc. Bineînțeles că nu ne așteptăm ca "România literară" să aibă cu predilecție asemenea rubrici, însă de la alte
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]
-
victoria; unde e vulnerabilitatea sistemului de apărare al lui Saddam, cât mai durează războiul, cine îl va câștiga... Hopa Tocmai i-a căzut de la rever microfonașul invitatului... Crainicul își cere scuze și reia seria întrebărilor, dar fără să se mai refere la câștigător, fiindcă microfonașele astea cad când nici nu gândești... La finalul știrilor mă bucur că americanii nu cunosc limba română ( cei mai mulți nici nu știu că există "un pământ numit România"), fiindcă am rămâne fără analiști; dar mă și revolt
Crainici și analiști by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13995_a_15320]
-
mirositor servit de pesedei ca desert la deșertul (încă o dată scuze) în care au transformat țara. Tocmai când le era lumea mai dragă, tocmai când sondajele îi arătau zbenguind vivace pe tăpșanul politic, tocmai când singurele chestiuni de rezolvat se refereau la ordinea intrării și ieșirii din scenă a vedetelor partidului ( Iliescu în față? Năstase în spate?), a căzut trăznetul. Mai întâi, Michael Guest, ambasadorul SUA la București, apoi Obie Moore, președintele Camerei de Comerț Româno-Americană, au dat puterii năstăsiote un
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
a apela iarăși la Eco, "fiecare epocă își are postmodernii ei", cine ar fi azi la noi, postmodernii? Cel dintîi care a folosit în mediul românesc cuvîntul postmodern, după cum ne informează Mircea A. Diaconu, a fost Alexandru Mușina, în 1981, referindu-se la un soi de lirism ce urmează modelul modernist, impus de Eliot și Pound. În 1986 poetul nostru reia subiectul, apreciind "curentul" în cauză ca fiind "caracterizat printr-o anume epuizare a invenției, prin sentimentul că tradiția nu e
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
străini aflați în corespondență cu tânărul student, aceștia adresându-i-se cu "Domnule Profesor" sau "Domnule Doctor". Dincolo de incontestabila sa cultură și de îndelungatul exercițiu, care i-au ascuțit sensibilitatea și intuiția, Eliade și-a exersat și simțul critic. Mă refer la cazul Arghezi. Dacă are dreptate atunci când contestă mitizarea unui poet care nu debutase încă în volum, ce se mai poate spune despre rânduri ca acestea: "Un zeu care înjură mult, face poezie pură, urăște editorii și visează o vilă
Primul Eliade by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14003_a_15328]
-
puțin muzicienilor pe care i-ați amintit... - ... după cum vedeți am început prin a mă "fofila", dar totuși vă voi răspunde, natural, la prima întrebare, cea pe care ați rezumat-o la sfârșit. Îmi place termenul de divers și o să mă refer la un exemplu extraordinar. Blanche de Castille, care era mama regelui Franței -, Louis IX -, spunea despre el: "Il est divers" - asta era în franceza veche. "Il est divers" înseamnă diversitate, multiplicitate mobilă, diferență. Îmi place extrem de mult acest termen... -...pentru că
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
a paradoxului lui Ravel. Ceas de ceas, zi de zi și în proporție de masă, vorba lui Lenin, cel mai mare ideolog din secolul XX, am avut dovada justeței unei teze pe cît de paradoxale, pe atît de neliniștitoare. Mă refer atît la programele de știri de la radio și t.v. sau la grupajele de informații din ziare, cît și la talk-show-urile și la articolele de analiză politică. Desigur, nu în totalitate. Excepțiile, care să confirme regula, au existat. Îngrijorător de
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
minte, nesofisticați, care nu i-au citit pe Descartes, Montaigne sau Mallarmé, pentru că te-au salvat după rușinoasele capitulări ( în stil arab, aș spune), explicațiile sunt la mintea cocoșului. Mai complicat e ce se întâmplă în România acestui moment. Mă refer, desigur, la așa-zisa elită intelectuală, și nu la cetățeanul de rând, pentru care fornăiturile lui Chirac și exhibarea indecentă a unui corp lipsit de șira spinării n-au absolut nici o semnificație. Rămasă pe mâna unor "invitați" care se pricep
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
dl Mihăieș care, în România literară, a ținut partea lui Pleșu și nu pe a lui Onișoru. Domnule Antonesei, dv. citiți revista pe care o conduceți? l Dacă n-o citiți, vă recomandăm s-o faceți, fiindcă merită. Nu ne referim la Alex Nick Simian, ci la altele. De exemplu, Timpul este printre foarte puținele (ca să nu zicem că e singura) reviste care și-au amintit că la 26 ianuarie Ceaușescu ar fi împlinit 85 de ani (și reia un text
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
cel mai important poet român postbelic, Nichita Stănescu, după cum lipsesc voci suficient de bine conturate ale generației tinere, cele care i-ar fi confirmat, în fond, antologatorului opinia potrivit căreia nu există o criză valorică a poeziei de azi. Mă refer la Marius Ianuș, Ruxandra Novac, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Zvera Ion, Ștefan Manasia, Adrian Urmanov și alți autori de mare perspectivă. Ion Mircea invocă, într-un dens Cuvânt înainte, faptul că nu are încă "distanța critică necesară pentru
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]