1,838 matches
-
aflat pe pietroiul cioplit sub forma unui cub cu latura de doi metri, privește la cel care se trage pe sub ușă și are o stare generată de lipsa de respect față de cel ce se află intins pe jos. Directionează lumina reflectorului spre Jalea, astfel încât dacă acesta vrea să privească în direcția lui să nu-l poată descoperi. - Cine te-a trimis pe tine aici, omule ? pune el întrebarea către omul de jos, aflat întins pe pardoseală. Jalea aude întrebarea, care vine
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
o montează pe o latură laterală, într-o poziție ca să indeplinească condițiile pentru a putea fi folosită. Secretarul se folosește de scară și urcă pe postamentul din piatră pentru a rămâne alături de biroul directorului, învăluiți amândoi în lumina orbitoare a reflectorului, într-un mister total pentru cei care se află la nivelul pardoseli. -Avem un strung care este cam obraznic, nu ne ascultă și numai probleme născocește, și am vrea ca tu, acum, să-l scoți la păscut, se aude de
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
cei care se află la nivelul pardoseli. -Avem un strung care este cam obraznic, nu ne ascultă și numai probleme născocește, și am vrea ca tu, acum, să-l scoți la păscut, se aude de sus, dinspre lumina orbitoare a reflectorului. - La păscut !...aveți iarbă prin curte ?...eu am văzut doar betoane sparte, apă și nămol. - Avem un depozit în aer liber, între două clădiri, cu piese nevândute, care sunt acoperite cu iarbă... - Înțeleg...încerc. - Treci dincolo de ușă, rămâi acolo și
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
și totul e perfect. Trebuie să ai un nume de scenă,la cum te miști de repede cred că „ Pantera ” , e cel mai potrivit. Iar sâmbătă a și venit. Sala Sporturilor, cea mai mare la vremea aceea din București,lumini,reflectoare și locuri pline ochi. Au boxat întâi trei perechi ,destul de plictisitor, apoi a răsunat anunțul: - Și acum ,în limitele categoriei semigrea ,din București, intră în ring omul care l-a dărâmat cu o singură lovitură pe campionul național „Tigrul din
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
boxat întâi trei perechi ,destul de plictisitor, apoi a răsunat anunțul: - Și acum ,în limitele categoriei semigrea ,din București, intră în ring omul care l-a dărâmat cu o singură lovitură pe campionul național „Tigrul din Carpați ” ,nimeni altul decât „ PANTERAAA.... ” . Reflectoarele se roteau violent în culori țipătoare, mulțimea urla disperată,flash-urile nu mai conteneau să strălucească.... Iar mie mi se-nmuiaseră deja genunchii. Trebuia să intru falnic ,să salut mulțimea ca marile vedete ,să fac o tură completă de ring
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
l-a legat de asta, cum draci îi zice?, breteaua de la buzunarul rucsacului: un buzunar, cel din stînga, în care se vede capătul unei lanterne lungi, cu baterii rotunde, trei la număr. Bună lanternă are Mandragora, cu lumina ca un reflector, ce zic, tot ce are grăsălonul ăsta e ca lumea, și radioul ăsta portativ, chestia asta ce nu se vede pe toate drumurile, îi zice radiocastefon și e cu baterii și are casete mici. O minune, și în plus poți
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
se consumă de fapt, adevărata lucrare de pastoratie. În opinia sa, slujirea trebuie să vină din interior, să nu fie artificială și provocată de anumite interese, cu atat mai mult cu cât pastorul, ca slujitor, trăiește în permanență în lumina reflectoarelor. În societatea contemporanta, omul modern are nevoie de biserică și de un Christos veritabil, si mai putin de teologi ori de învățători. Pe de altă parte, ca să te îngrijești cu adevarat de o biserică trebuie să te identifici cu ea
PASTORUL DORU ILIOI PRACTICĂ O PROFESIUNE DE CREDINŢĂ ÎN DENVER, COLORADO de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361242_a_362571]
-
descifrare este Le mot sablier (tradus: Cuvântul nisiparniță). Consemnare a eforturilor de a trece definitiv granița lingvistică din română în franceză, tema romanului sugerează autorului metafora repetată a evadatului pe care santinelele din miradoare îl pândesc și-l caută cu reflectoarele ca în povestea lui Gigi, „băiețel devenit soldat dezertor, imagine a scriitorului în căutarea unei noi limbi”. Este o aventură care hrănește și discuția amintită înainte despre „francofonia” autorilor români, pentru că în cartea lui Țepeneag, la un moment dat, textul
Călătorind prin limbi și literaturi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2838_a_4163]
-
care stârniră reale controverse, de fapt una din lucrările sale monumentale, de 2 metri și jumătate. Atunci a fost prezent, în ultimul său an de viață, criticul de artă Petru Comarnescu. În sobrietatea atmosferei vernisajului a explodat pur și simplu reflectorul televiziunii cu un zgomot asurzitor care a speriat asistența. Doar ilustrul critic de artă a exclamat, după incidentul cu reflectorul buclucaș, devenit moment aproape crucial în viața lui Grangure: „Acum s-a născut un artist adevărat”... Nonconformismul său izvorât din
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
în ultimul său an de viață, criticul de artă Petru Comarnescu. În sobrietatea atmosferei vernisajului a explodat pur și simplu reflectorul televiziunii cu un zgomot asurzitor care a speriat asistența. Doar ilustrul critic de artă a exclamat, după incidentul cu reflectorul buclucaș, devenit moment aproape crucial în viața lui Grangure: „Acum s-a născut un artist adevărat”... Nonconformismul său izvorât din dragostea pentru lemn și filozofia sa a avut de-a lungul timpului conotații legate de evoluția vieții. „Cine a căutat
Agenda2005-12-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283499_a_284828]
-
putea să procedeze la fel ca colegii (sic!). Să urle că nu e adevărat, să se roage de ceilalți șparlamentari, să se lase miruit ... Nimic din toate aceste trucuri ieftine. A procedat simplu, elegant, fără ezitări, retrăgându-se instantaneu de sub reflectoare. Gestul său dă un semnal clar reformării partidelor politice. Desigur, un asemenea gest nu-l putea face un șobolan. E chestie de educație. Șobolanii au comportament de cadre de partid. PCR. Luați direct din producția de tăierea frunzelor, nu știu
TABLETA DE WEEKEND (150): SARE CAPACUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384988_a_386317]
-
masculul ” are tendințe de „vedetă ” . Ce naiba o fi deranjând-o atât,orice femeie își dorește să strălucească la brațul unei celebrități . Și dacă nu-și dorește, să lase locul alteia ! ” Deja se vedea la brațul bărbatului, în lumina orbitoare a reflectoarelor,trimițând bezele în stânga și în dreapta. - Așa este,m-ai smuls,după cum spui chiar tu ! De fapt m-ai smuls din lumea „drepților ” ,știi foarte bine de ce-am fugit aici ! Găsise vinovata în persoana ei. Uitase însă că el plecase
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
furat și cum te-au dibuit ? Sunt supărat că m-au chemat dar știu că unu' m-a turnat vezi,iată sunt ca un nebun nu am decât atât să spun: Dosaru-i fabricat ! Mascații ? Na,că m-au ,,umflat”, sub reflectoare arătat și dus pe scări,buzunărit, c- aș fi eu tipul necinstit băgat la cercetat! Pe afară toți se cam foiau și cu părerea își dădeau, cum peste noapte am devenit ,,baron” care s-a-mbogățit!?! N-o să le spun pe șleau
E RÂNDUL LUI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383104_a_384433]
-
pentru a putea urmări întrarea treptată a soarelui prin ferestre. În anii `50-`60, deplasarea la monumente nu se putea face decât pe jos sau cu „ocazii”: căruță sau camion căci nu existau cursele cu autobuze. La biserici nu erau reflectoare și ca să poată citi inscripțiile din scenele aflate la înălțime, întindea pe podea, acolo unde cădea soarele, un cearceaf alb împrumutat de la țărani, proiectând astfel lumina în sus, sau capta soarele în oglindă dirijându-l apoi pe pereții monumentului. La
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
infracțiune, depășirea vitezei legale. Poate mai găsim și altele. Crăcănat, Bârneață se postă în mijlocul șoselei, făcând semne disperate cu lanterna să tragă pe dreapta. Lângă el se așeză și plutonierul, cu aceleași gesturi, dar mai ferme. Cei doi în lumina reflectoarelor, cu gesturile lor amenințătoare și cu pistoalele pe piept, reușiră să-l sperie pe Trache, care, într-o fracțiune de secundă, apăsă la podea pedala de frânare. Dat cu nasul de spătarul scaunului din față, Buhăianu urlă la Trache: --Nu
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
MEMENTO. Sub reflectorul “României libere” a ajuns o carte a guvernatorului BNR Mugur Isărescu, publicată în anul 2009: “Contribuții teoretice și practice în domeniul politicilor monetare și bancare”. Ziarul a publicat o anchetă de presă, semnată de Sorin Semeniuc, având ca subiect amintita
AUTOPLAGIATUL. CÂND ŞI CUM SUNT ÎNCĂLCATE LEGEA ORI ETICA ACADEMICĂ 3/ Reglementareajuridică a autoplagiatului restricţionează expres domeniile în care se aplică [Corola-blog/BlogPost/92402_a_93694]
-
atât mai fierbinte cu cât vigoarea și robustețea unuia sunt condiționate de coeziunea și vitalitatea celuilalt, în plus, cariile timpului mușcă neîncetat, de unde și necesitatea unor strategii de susținere, de revitalizare. În acest context ideativ, Doina Moț iese în lumina reflectoarelor, pentru ca în urma unui excurs autobiografic pasionant și nu lipsit de inflexiuni nostalgice, să relateze povestea ei de iubire cu sportul de înaltă performanță, a cărui star i-a fost, vreme de peste două decenii. Dar pentrucă, într-o zi, în mod
„Renaşte în fiecare zi” – decupaj de suflet şi de viaţă – [Corola-blog/BlogPost/93051_a_94343]
-
pentru condamnarea unui criminal În serie nu ar fi adunat În priviri mai multă ostilitate. Și eu care credeam că fusesem chemat pentru a mi se zâmbi drăgăstos și a primi niscai scuze și explicații. Da’ de unde! Plasat sub un reflector, am fost interogat brutal - nu Întrebat, interogat! - despre modul În care Îmi petrecusem noaptea, iar În final, ca să n-o mai lungesc, am fost acuzat de asasinarea doctorului Wagner. El era acela care dormea cu capul pe birou. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu le cunoaște. De data asta Însă, viciul mi-a pus generos În brațe soluția. Impropriu spus În brațe; direct În palmă: bricheta. Surescitat, am stins veioza din cameră și am aprins obiectul speranței renăscute subit. Nu era chiar un reflector, dar pentru ce-mi trebuia mie răspândea suficientă lumină. În plus, era și mai discret decât o lanternă - avantaj, eu. Și nu unul de neglijat. Mai era o problemă care Îmi dădea emoții: o să-mi iasă ori ba ghidușia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În declinarea timpului, altădată tiranică În incandescența ei orgolioasă și aceste mișcări tandre, docile, care-ți Împresoară fruntea, rapacitatea lor de atunci, Încărcată de o senzualitate violentă și toate femeile și toți bărbații, colegii, prietenii estompați sub lumina difuză a reflectoarelor. Voi Încerca totuși saltul cu toată frica mea de mistificare, pentru că aceste fantoșe care mă bîntuie nu se vor astîmpăra pînă nu le voi aduce Înapoi În locul și timpul unde s-au zămislit. Pipăi drumul, caut - totul e incertitudine, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul siluetelor noastre dansante ca eșarfele palide ale Isadorei. Noi n-am avut știre de nici o speranță de viață la naștere. Timpul nostru a fost scurt ca un hohot de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fracturi proaspete ehehe să-și Întîlnească umbra“ și era doar un copil gînditor - „vei spune că asta e viață și voi spune că asta nu e viață“ - și s-a dus să-și Întîlnească umbra. Eram cinci acolo sub lumina reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un portret robot. După ce semnalmente, după ce mărturii? Ce fizionomie umană ar putea avea poemele unei fete Îndrăgostită În egală măsură de Stravinski, de Rimbaud și de Nietzsche și cum ar arăta uimirea acelor poeme și ochii lor clipind stingheriți sub reflectoare și-n ce cută a obrazului și-ar ascunde complicitățile? Iată, nici n-am Început Încă să mă gîndesc serios la posteritate că mă și apucă o lehamite și o plictiseală fără margini; cum se furișează viermele mic În carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de parcă s-ar fi mutat el acolo. Cică pe garduri să nu fie sârmă ghimpată și nici gratii la ferestrele de la parter, pentru că alea sunt înfricoșătoare, nu-i așa? Începeam să mă tem. Și să mă gândesc bine dacă toate reflectoarele acelea erau chiar atât de necesare? Oare n-or să înspăimânte clienții? După ce am cântărit totul temeinic, a adus aici, în stațiune, compania sa preferată, „o să le spunem că va fi a mea“ - mi-a făcut el complice cu ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de vreme, iar cei mai mulți lăsau inconștienți fotografiatul pe ultima zi și, tot așteptând, zâmbetul s-ar fi crispat și atunci puteam să ne apucăm de retușat. Dar cel mai mult îmi plăcea să lucrez în atelier. Acolo sarcina mea erau reflectoarele, dar tot eu mânuiam și cele trei pânze uriașe, înfășurate pe niște rulouri. Pe prima erau „Piscurile necucerite“, iar pe celelalte două, „Lacul ziua“ și „Lacul la asfințit“. Ăsta era preferatul nostru, el dădea emoție muncii, pentru că aveam ocazia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]