1,454 matches
-
ar fi el. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc " Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Clivajul se află la originea mișcării complementare a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a introiecției și proiecției (Heimann, 1952; Bion, 1962; Meltzer, 1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1967) și, în consecință, se găsește și la baza refulării. De altfel, putem estima că acest ultim mecanism este în sine un clivaj al eului, demarcând conștientul de inconștient. Totuși, spre deosebire de refulare, clivajul poate antrena o dezintegrare a eului, pe când refularea excesivă antrenează doar formațiuni de compromis inofensive sau mai puțin periculoase, cum ar fi visul sau simptomul. Versantul patologic opune deci aceste două mecanisme de apărare care funcționează de obicei în mod integrat (Le Guen et al., 1985; Dorey, 1989
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dezvoltată, dar care se limita la spațiul dormitorului”. Când psihanalistul a vrut să „se ocupe” de acest sector, pacienta, cuprinsă de o puternică furie, i-a spus că este un subiect care nu-l privește. „Apărarea sa avea forța unei refulări, cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clivaj, așa cum subliniază și P. Jeammet (1985): „Tulburările grave de comportament de tip delincvent, toxicomaniac, anorexic, precum și anumite dismorfofobii izolează un întreg curent al vieții psihice și libidinale care-și găsește refugiu în simptom. Aici nu este vorba atât despre refulare, cât despre un clivaj al Eului care, pe lângă o aparență mai mult sau mai puțin nevrotică, de fapt puțin investită, menține o relație de influență clivată, nereală și total închisă în ea însăși”. Numeroși pacienți copii sau adulți, incapabili să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihică a eului care se opune tendinței spre descărcarea pulsiunii. Forță inconștientă contrară și cel puțin egală cu aceea care pornește din sine și caută să ajungă la conștiință. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Scopul contrainvestirii este acela de a menține refularea. Această activitate psihică se caracterizează prin investirea unei anumite cantități de energie psihică - eliberată prin dezinvestirea parțială a unei moțiuni 46 refulate anxiogene - în reprezentările, conduitele sau simptomele destinate să protejeze subiectul de efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
efectele reprezentării inconștiente care încearcă să irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este descrisă de Freud ca fiind un mecanism ce se opune refulării. Ea este indisolubil legată de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
irumpă. Astfel, încărcătura psihică provenită din sine este contrainvestită în permanență grație unei forțe constante provenite din eu. Într-o perspectivă economică, contrainvestirea este descrisă de Freud ca fiind un mecanism ce se opune refulării. Ea este indisolubil legată de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de refulare și întreține cu aceasta un raport de opoziție și totodată de proximitate. Contrainvestirea ar putea fi reprezentată în mod plastic sub forma unui capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune problema de a ști dacă mecanismul contrainvestirii se înscrie sau nu printre cele de apărare. Trebuie oare să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
capac indispensabil și complementar pentru „oala” inconștientului. Acest raport de complementaritate și de opoziție cu refularea pune problema de a ști dacă mecanismul contrainvestirii se înscrie sau nu printre cele de apărare. Trebuie oare să fie considerată un corolar al refulării și să ne apară astfel ca fiind suportul a numeroase operațiuni defensive în care acest ultim mecanism este dominant sau trebuie să fie repertoriată ca un mecanism de apărare cu o funcționare specifică? Ambiguitatea întrebării reiese din diversele poziții doctrinale
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
său, A. Freud (1936/1993) nu reține contrainvestirea printre cele 10 mecanisme de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de apărare propuse în lucrarea sa. În schimb, Bergeret (1972/1986) va face din contrainvestire prima noțiune studiată ca metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
metodă de apărare și descrisă după modelul freudian al refulării. Istorictc "Istoric" Contrainvestirea este descrisă de Freud în textul său intitulat „Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Refularea” (1915b/1968): „Refulatul exercită în direcția conștientului o presiune continuă, care trebuie echilibrată printr-o contrapresiune continuă. Menținerea refulării presupune așadar un consum constant de forță”, aceasta fiind sarcina încredințată contrainvestirii. Freud (1915b/1968) susține în principal interacțiunea permanentă refulare -contrainvestire prin figuri clinice aparținând celor trei nevroze numite „de transfer”: isterie de angoasă sau fobie, isterie de conversie și nevroză obsesională. În textul său metapsihologic „Inconștientul” (1915c/1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1968), Freud afirmă că această contrainvestire se produce în preconștient, instanță intermediară ce protejează aparatul psihic de presiunea exercitată de reprezentările inconștiente. El mai spune că mecanismul contrainvestirii are loc în perioada de constituire a inconștientului, fiind „singurul mecanism al refulării originare”. În modificările pe care le aduce în 1926 teoriilor sale, Freud va reveni la noțiunea de contrainvestire în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1968), unde vorbește despre rezistența la cură. Rezistența este o contrainvestire; ea ia forma rezistenței de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
originare”. În modificările pe care le aduce în 1926 teoriilor sale, Freud va reveni la noțiunea de contrainvestire în Inhibiție, simptom și angoasă (1926/1968), unde vorbește despre rezistența la cură. Rezistența este o contrainvestire; ea ia forma rezistenței de refulare, rezistenței de transfer și a beneficiului bolii, fapt care demonstrează în ce măsură se agață eul de toate contrainvestirile posibile. Exemplutc "Exemplu" Vom prelua de la Frismand (1988) următoarea ilustrare a unei contrainvestiri cu valoare defensivă, provocată și dezvăluită în mod subtil în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
subiectul îl asociază și cu sintagma boulot sexuel șactivitate sexualăț. A contrainvesti înseamnă a investi reprezentări care au scopul de a bara calea reprezentărilor asociate unei amintiri amenințătoare. În plus, observăm în acest exemplu cum contrainvestirea se construiește pornind de la refulare. Imaginea copacului care-i apare pacientului are o simbolistică falică; ea se asociază cu reprezentarea unor cuvinte interzise, fiind prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o simbolistică falică; ea se asociază cu reprezentarea unor cuvinte interzise, fiind prin urmare refulată în franceză, limbă în care se exprimă în cadrul transferului pacientul aflat pe canapea. M. nu poate numi acest copac în franceză. Dar, dincolo de acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
acțiunea de refulare și sub efectul asociației libere, se va declanșa o contrainvestire, grație recurgerii la limba maternă care, din perspectiva curei, își asumă funcția paradoxală de limbă străină, mai detașată de moțiunea sexuală. Bjoza, acest „simplu” cuvânt, abrogă parțial refularea prin intermediul verbalizării ce urmează, care se referă la „munca tatălui” șboulot du pèreț, adică la... „activitatea sexuală” a acestuia șboulot sexuelț. Dar jocul nu se oprește aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
agață spontan de un alt cuvânt, considerat mai inocent și mai îndepărtat. Utilizarea defensivă pe care o poate cunoaște limbajul, în special jocul de cuvinte și semnificații dintre două limbi, apare la momentul potrivit, pentru a contrainvesti și deci „servi” refularea. Mai întâi limba maternă, apoi limba străină dobândită mai târziu (franceza) servesc drept puncte de sprijin în ridicarea unor bariere în calea excitației. „Gestul creator” provine din această energie de contrainvestire, datorită căreia anumite cuvinte, „semnificanți-cheie”, cristalizează mișcarea de închidere
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
organizare a vieții psihice. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Contrainvestirea, energie pusă în slujba eului pentru a se proteja împotriva interiorului, poate fi regăsită într-un număr mare de operații defensive, începând cu refularea, așa cum am putut vedea în prezentarea contribuției freudiene ilustrate mai târziu de exemplul lui Frismand (1988). Putem spune că mecanismul contrainvestirii servește drept suport pentru ansamblul mecanismelor de apărare. Astfel, am putea vorbi despre „deplasare prin contrainvestire” sau de „proiecție
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Le Guen et al., 1985). Putem spune că orice contrainvestire se organizează ca formațiune reacțională sau că orice formațiune reacțională este o contrainvestire: pudoare versus exhibiționism, curățenie versus mizerie, tandrețe versus ură. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Ca și refularea, contrainvestirea este un proces ce se menține în permanență activ. Putem observa că, în calitate de energie de investire, contrainvestirea prezintă anumite caracteristici ale stabilității simptomului, și chiar ale conservării acestuia atunci când atinge o dimensiune patologică. Sistemul de protecție, de obicei suplu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Freud, 1936/1993). Putem presupune că, în patologia psihotică, unde nimic nu se opune unei crize de delir, acest sistem de protecție lipsește. În schimb, în patologiile nevrotice, această apărare se arată a fi foarte activă și antagonică față de puternica refulare ce le caracterizează. Obiectul fobic uzează de contrainvestire. După Freud (1900/1967), „fobia este ca o fortăreață-frontieră pentru angoasă (...). Cu cât contrainvestirile sensibile și vigilente se situează mai departe de substitutul temut, cu atât mai mare este precizia cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
admite că toate acestea sunt destul de plauzibile, dar firește că nu este deloc convins” (1909b/1979). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este deloc convins” (1909b/1979). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Potrivit lui Freud (1925a/1987), negarea este un substitut de nivel superior al refulării. În acest caz se produce o suspendare parțială a refulării, întrucât subiectul ia cunoștință de sentimentul refulat, fără însă a-l accepta. Elementul refulat este enunțat și de îndată negat. Le Guen et al. identifică, în aceste diferite denegări, etapele „conștientizării aspectului refulat”: „Nu gândesc așa... nu trebuie să gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]