1,168 matches
-
existând o pantă naturală abruptă. Tradiția medievală, consemnată în anul 1341, datează fondarea mănăstirii în a doua jumătate a secolului al XI-lea, în timpul domniei regelui Ladislau I al Ungariei. Cert este că în anul 1202, după abandonarea fortificației de către regalitate, mănăstirea a devenit exemptă, adică scoasă de sub jurisdicția Episcopiei Transilvaniei. Exempțiunea dădea dreptul abatelui de a strânge dijmele pentru sine, de a numi preoții de pe domeniile mănăstirii și de a purta însemne episcopale. Între satele cele mai însemnate ale mănăstirii
Biserica Calvaria de la Cluj-Mănăștur () [Corola-website/Science/302612_a_303941]
-
suportat pierderi majore. După acest dramatic moment localitatea, intrată sub autoritatea unui comite regal, se reface rapid și la cea de-a doua invazie din anul 1285 reacția comunității bistrițene va fi mult mai bine coordonată. Prezenta ca reprezentant al regalității a unui comite, atestat documentar la 1274, presupune și existența unei mici fortificații în care acesta își avea reședința, documentele înregistrând un „turn de piatră” care era situat cel mai probabil în extremitatea de nord-est a așezării medievale, nu departe
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
în acei ani. Probabil Olaf a tăiat legăturile daneze cu mișcarea de reformă a Papei, sprijinindu-l pe Wibert din Ravenna, care era antipapă. În timpul domniei lui Olaf, unele din legile lui Knut au fost abrogate, iar puterea clerului și regalitatea s-a redus la favoarea magnaților. Când Skjalm Hvide i-a solicitat sprijinul lui Olaf pentru a răzbuna moartea fratelui său, Olaf nu a putut aduna puterea necesară pentru a-l ajuta. Magnații au devenit mult mai implicați în lucrările
Olaf I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331268_a_332597]
-
în mod special, de crearea unor eroi ideali, legați indisolubil de soarta statului, înzestrați cu cele mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Stilul rococo evoluează în secolul al XVIII-lea și este succesorul barocului. Este asociat cu regalitatea franceză și, în special, cu domnia lui Ludovic al XV-lea. Bogăția ornamentației vecină cu opulența, curbele ornamentale infinit încolăcite folosite cu obstinație, respectiv accentuarea cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
acestei lucrări încă din 1975. Într-un interviu din 1992, Constantin E. Ștefănescu declara: "„S-a pornit de la moștenirea heraldică a stemei României, la care s-au adus modificările necesare și suficiențe. Din stema din 1921 au fost eliminate însemnele regalității, căutându-se a se elabora o stemă neutră din punct de vedere politic, deci Stema de Stat. Cu toate acestea, proiectul nu place unora, probabil datorită existenței unui element heraldic a cărui semnificație a fost și este în continuare, necunoscut
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
datează sigiliul districtului Brașov, acesta cuprinzând o coroană deschisă și un crin. Pe margine, legenda tradusă este: . Și micile autonomii românești din această provincie au utilizat sigilii încă de timpuriu. Cu toate acestea încă nu exista o recunoaștere oficială, din partea regalității maghiare, a diferitelor sigilii utilizate de instituțiile transilvănene. Drept urmare, în 1435 a fost dat un patent prin care actele emise de către comitate puteau fi autentificate de către juzii nobiliari cu sigiliul propriu. Dezvoltarea economică deosebită a dus la adoptarea, de către fiecare
Heraldica României () [Corola-website/Science/307266_a_308595]
-
fost anexat de către Imperiul Rus și a rămas sub dominație rusă (mai târziu sovietică) până în 1991, când s-a format Georgia din prezent. Ascendența dinastiei Bagrationi poate fi urmărită spre secolul VIII, când au venit pentru a conduce Tao-Clarjetia. Restaurarea regalității georgiene a început în anul 888, când Adarnase al IV-lea și-a luat titlul de „Rege al georgienilor”. David al II-lea, care aparținea dinastiei Bagrationi, conform tradiției georgiene, descindea din regele David Psalmistul. Acest lucru poate explica apariția
Regatul Georgiei () [Corola-website/Science/334533_a_335862]
-
dat învoire și escortă pentru ca, împreună cu femeile sale să părăsească orașul nesupărată de nimeni și să se refugieze la Tripoli. Nu numai faptul că Maria se înrudea cu împăratul bizantin a determinat gestul cavaleresc al lui Saladin. Sultanul respecta instituția regalității, în general, dovadă purtarea lui anterioară față de Guy de Lusignan sau salvconductul dat Sibilei, fosta regină a Ierusalimului, soția lui Guy de Lusignan, aflată în una din mănăstirile din oraș, de a părăsi cetatea luâind cu ea toate bogățiile în
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
apăsat asupra cuvântului Doinei Uricaru? Explicația stă În emoția pe care mi-a produs-o, așa cum personalități ale trecutului erau evocate de personalități pre zente. În aceeași notă, istoricul Sebastian Doreanu, impecabil ca moderator, a insistat asupra legitimității istorice a regalității În Româ nia, amintind că În monarhie, când se nășea un alt prinț, indiferent unde se Întâmpla evenimentul, se punea sub pat pământ românesc, astfel ca pruncul să se nască În pământul țării. Lia Lungu, publicistă și interpretă de succes
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Națională ca reprezentant al districtului Pas-de-Calais. A votat pentru revoluția franceză, dar nu a fost de acord cu execuția lui Ludovic al XVI-lea, afirmând că ar trebui să fie exilat în Statele Unite: în primul rând, datorită ajutorului dat de regalitatea franceză revoluției americane, iar în al doilea rând deoarece acesta era împotriva pedepsei capitale în general. A participat în Comitetul constituției care a pregătit actul constituțional girondin. Fiind un aliat al girondinilor, Pâine nu era de acord cu politica iacobinilor
Thomas Paine () [Corola-website/Science/308310_a_309639]
-
din centrul Vietnamului. În Laos crește o vegetație formată din arbori de bambus, liane, stuf și palmieri. Fauna este formată din pantere și un numări mic de tigri, elefanți asiatici și leoparzi. Elefantul a fost și este un simbol al regalității laoțiene, și a fost prezent pe steagul Regatului Laos până în 1975, dar, de-a lungul vremii, a fost domesticit și folosit ca animal de povară. O rasă autohtonă de bivol de apă este folosită ca animal de tracțiune. Speciile de
Laos () [Corola-website/Science/298115_a_299444]
-
(20 aprilie 1805 - 8 iulie 1873) a fost pictor și litograf german, cunoscut pentru portretele capetelor încoronate din mijlocului secolului al XIX-lea. Numele lui a devenit asociat cu cel mai la modă portretist al regalității. Cele mai cunoscute lucrări ale sale sunt "Împărăteasa Eugénie înconjurată de doamnele sale de onoare" (1855) și portretele făcute împărătesei Elisabeta de Austria (1865). s-a născut într-un mic orășel - Menzenschwand (astăzi parte a St. Blasien) în Pădurea Neagră
Franz Xaver Winterhalter () [Corola-website/Science/333488_a_334817]
-
demonstrează menționarea în 1176 a lui „Leustachius Voyevoda", voievodul Transilvaniei, vasal al regelui Ungariei. Voievodul, ajutat de vicevoievod, avea largi privilegii și o mare autonomie față de Coroana maghiară. Cu scopul de a apăra granițele și de a stimula dezvoltarea economică, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui și pe sași în regiunile de graniță ale Transilvaniei. Aceștia se bucură de multiple drepturi și avantaje, și sunt organizați în scaune. În secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de
Cucerirea Transilvaniei de către maghiari () [Corola-website/Science/302174_a_303503]
-
A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, insă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroană l-a îndepărtat pe Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23 august 1500 pe insulă, și i-
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
să trăiască. Superba Eneidă a lui Virgiliu este o comandă a suveranului, cu subiectul ei cu tot. Ovidiu face în exil o adevărată depresie, cum o va face și Racine după doar o clipă de dizgrație: în vremea sa, principiul regalității de drept divin prelungea vechea ambiguitate și dacă Ludovic al XIV-lea nu intervenea în chiar substanța scrierilor, dedicațiile și textele de mulțumire, tipărite pe vremea lui în primele pagini ale cărților, ne-ar putea face astăzi să roșim. În
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
celui care le recitează ca pe un rol învățat în teatru. Oare când un actor joacă pe un rege într-o piesă el a devenit rege printr-asta sau rămâne același actor sărac asupra căruia iluzia unei ore aruncă splendoarea regalității? De aceea nu cată să-ntrebăm ce anume principii profesează cutare și cutare, deși ele au însemnătatea lor, ci cine și cum este. Muncește acest om? Are ceva? A-nvățat carte? E cinstit în daraverile lui? Iată întrebările de căpetenie
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de a voi sau de a nu voi. Voim art. 44, avem recunoașterea independenței; de nu, nu. Abia e nevoie de-a adăoga că independența este un fapt care există, recunoscut sau nerecunoscut fiind. În alte timpuri independența și recunoașterea regalității legitime atârna de confirmarea papei; asta nu i-a oprit pe principii necatolici de-a exista ca atari și de-a fi într-adevăr independenți și fără binecuvântarea specială a Santității Sale. Dar se va zice că cestiunea, deși logic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de-a voi sau de-a nu voi. Voim art. 44, avem recunoașterea independenței; de nu, nu. Abia e nevoie de-a adăoga că independența este un fapt care există, recunoscut sau nerecunoscut fiind. În alte timpuri independența și recunoașterea regalității legitime atârna de confirmarea papei; asta nu i-a oprit pe principii necatolici de-a exista ca atari și de-a fi într-adevăr independenți și fără de binecuvântarea specială a Santității Sale. Dar se va zice că cestiunea, deși logic
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
decurge tocmai din istoria lor. Singurul remediu este educația, capabilă să scoată la iveală omul din om. Orizontalitatea raporturilor cetățenești trebuie să se substituie verticalității raporturilor filiale. Aristotel nota deja la vremea sa că raporturile filiale „ne dau imaginea unei regalități, a unui guvernământ patern” (Etica nicomahică, VIII, 10). Kant, cititor al lui Rousseau, va denunța energic guvernarea paternalistă: „Este cel mai mare despotism pe care ni-l putem Închipui” (Kant, 1972, p. 31). Lui Bossuet, care afirma: „Regii au fost
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Disensiunile dintre Imperiu și Papalitate (mai puțin Ortodoxia bizantină, care a coabitat cu Împăratul) au condus la alte forme de "modernitate în Evul de Mijloc". În Imperiu au avut loc mai multe "schisme", pentru că imperiul însuși a apărut după experimentarea regalității, a republicii, și de-abia din anul 31 î.H Augustus s-a proclamat împărat (de fapt, el era Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar), pentru o construcție militaro-politică și culturală care a durat cinci sute șase ani în Vest
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
luni al curții engleze în Spania, dar tratativele au eșuat datorită opoziției papei Urban al VIII-lea și datorită refuzului lui Carol de a se converti la catolicism. După încoronare Carol, care a fost adeptul puterii divine și absolute a regalității, s-a aflat într-o permanentă luptă cu parlamentul care încerca să-i reducă prerogativele de conducător absolut. În prima fază a domniei sale, a dus o dispută dură pentru putere împotriva Parlamentului, pe care de altfel l-a și dizolvat
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
-lea a reușit să dețină coroana Aragoneză, el s-a străduit să lege cele două coroane și să se unească în "Reconquista". Ambii prodecesori ai lui James au încercat să facă același lucru. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui, Infantele Juan de Castilia de Tarifa și de Juan Núñez de Lara el Menor, sprijiniți uneori și de Don Juan Manuel, nepotul lui Ferdinand al III-lea. Ferdinand al IV-lea a urma calea
Casa de Ivrea () [Corola-website/Science/331419_a_332748]
-
alte comune, dobândit ca rezultat al luptelor duse în războaie. Din aceleași diplome rezultă că au avut loc conflicte între obști și juzii locali, pe de o parte, și cnezii de vale, familia Dolhenilor, străină de Maramureș, pentru posedarea localității. Regalitatea ungară a decis aceste conflicte în favoarea uneia sau alteia dintre părți, urmărind permanent subminarea drepturilor de proprietate a obștilor și a fruntașilor locali, pregătind terenul pentru cotropirea definitivă a întregului Maramureș și pentru anexarea lui la Ungaria, proces încheiat în
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
relație apropiată cu fratele ei, Sigismund al III-lea Vasa, rege al Poloniei (1587-1632) și rege al Suediei (1592-99). Crescută în religia catolică, Anna s-a convertit la luteranism în 1584, lucru care a transfornat-o într-o mireasă neeligibilă pentru regalitatea europeană catolică și a rămas necăsătorită. Anna a fost al doilea copi, și cel mai mic al Ducelui Ioan al Finlandei și a Catherinei Jagellon, sora regelui Sigismund al II-lea August. S-a născut la Eskilstuna imediat după ce familia
Anna Vasa a Suediei () [Corola-website/Science/337344_a_338673]
-
forțat de către incursiunea bruscă a lui August să caute refugiu în tabara suedeză, dar în cele din urmă, la 24 septembrie 1705, el a fost încoronat rege. Carol însuși i-a furnizat noua coroană și sceptrul, în loc de însemnele vechi ale regalității poloneze, care fuseseră duse în Saxonia de August. În același timp, regele Suediei l-a trimis pe Petru Estenberg la regele Stanislav pentru a acționa ca amabasador și ca secretar de corespondență. Primul act al regelui polonez a fost de
Stanisław Leszczyński () [Corola-website/Science/322778_a_324107]