709 matches
-
1737 în ajunul plecării sale la un tur de inspecție militară. Acest lucru a însemnat că fiul lor Karl Eugen în vârstă de nouă ani a succedat ca Duce de Württemberg. După ce inițial s-a confruntat cu problemele consiliului de regență în încercarea de a deține puterea pentru fiul ei, în cele din urmă ea a avut succes la 5 noiembrie 1737. I s-a acordat un venit mare și a fost recunoscută în calitate de co-regentă și cu control asupra educației fiului
Maria Augusta, Prințesă de Thurn și Taxis () [Corola-website/Science/324107_a_325436]
-
său mai mic, Miguel. Între timp, fiica Charlottei, Infanta Isabel Maria, a fost regentă în Portugalia. Aproximativ doi ani mai târziu, mica regină a ajuns în Gibraltar pentru a afla că unchiul și logodnicul ei nu numai că a înlăturat regența dar s-a autoproclamat rege al Portugaliei. Regina Charlotte a murit sau s-a sinucis la Palatul Queluz la vârsta de 54 de ani.
Charlotte de Spania () [Corola-website/Science/320055_a_321384]
-
venit la curtea imperială, ocupând funcții. Manuel s-a implicat în politica occidentală, încercând să preia tronul Europei Apusene, neglijând granița orientală a imperiului și suferind o înfrângere la Myriokephalon. A fost urmat la tron de Alexios al II-lea, regența fiind menținută de Maria de Antiohia. Andronic, vărul său, s-a folosit de nemulțumirile referitoare la rolul latinilor în imperiu și astfel, a declanșat o revoltă împotriva latinilor. În 1183, după masacrul latinilor și uciderea lui Alexios al II-lea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în cele din urmă să ducă două campanii împotriva Bulgariei și a consolidat stăpânirea niceeană din această regiune. Moartea lui timpurie a făcut că în 1256 să ajungă la tron un copil de 6 ani, Ioan al IV-lea. Din regență făcea parte omul de încredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp după moartea lui Teodor , se produce o reacție a aristocrației niceeane, profund nemultumita de desființarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor și de marginalizarea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
încredere a lui Teodor al III-lea Lascaris, Georgios Muzalon. La scurt timp după moartea lui Teodor , se produce o reacție a aristocrației niceeane, profund nemultumita de desființarea privilegiilor sale de dinastia Lascarizilor și de marginalizarea sa în conducerea statului. Regența a fost înlăturată, iar Geogios Muzalon a fost asasinat, revolta fiind condusă de Mihail Paleologul. Nu l-a înlăturat pe împăratul legitim, dar a urcat foare repede în ierarhie. Îl convinge pe patriarhul Arsenios că cea mai bună cale de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
de problemele de pe frontieră orientală. A condus 9 campanii împotriva hanatului, aducându-l în pragul prăbușirii. Dar moartea sa din 775 și dispariția lui Leon al IV-lea aveau să compromită succesele obținute de bizantini. A urmat o perioada de regență a Irinei, care a preluat conducerea imperiului ulterior, asta în timp ce Hanatul Bulgar se refăcea. În 778, Irina a trimși un corp de armată în Italia care a fost nimicită de armata francă. În concluzie, conform scrisorii lui Alquin, tronul de la
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
călugărilor, fiind obligați să se căsătorească. Averile mănăstirilor au fost secularizate, iar mănăstirile au fost transformate în cazărmi și arsenale. Mulți călugări au emigrat în Grecia sau în sudul Italiei, ori în Cipru. Leon IV a continuat politica iconoclastă. Sub regența preluată de împărăteasa Irina în numele lui Constantin VI, cultul icoanelor a fost restabilit de către patriarhul Tarasios în urma conciliului ecumenic de la Constantinopol din 786 și de la Niceea în 787. Relicvele au fost reașezate în biserici, mănăstirile au fost reabilitate, dar încă
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
încă mai erau numeroși susținători ai iconoclasmului. În 815 s-a revenit la iconoclasm sub Leon V Armeanul după ce l-a înlăturat pe patriarhul Nichefor și în urma conciliului de la Constantinopol. Dar iconoclasmul își pierduse din susținere. În 843, în tipul regenței preluată de Teodora în numele lui Mihail al III-lea , cultul icoanelor a fost restaurat definitiv. Autoritatea imperială a avut cel mai mutl de câștigat după ce transferul de proprietate și populație a fost făcut dinspre biserica spre sfera laică. Împăratul și-
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
putea spune că cea dintâi răscruce survine la 4 ianuarie 1926, odată cu oficializarea renunțării la tron a prințului Carol, tatăl viitorului suveran. Aceasta va determina următoarea desfășurare, când, în 1927, Mihai, încă minor, devine prima oară rege sub tutela unei Regențe. Caracterul singular al acestei accesiuni la tron, moment unic în istoria țării, a fost recent comemorat la București sub semnul a 80 de ani de la asumarea, sub Constituția de atunci, a titlului de rege. Un alt moment dramatic în succesiunea
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
într-un fel sau altul, a acestor mari etape de istorie cu viața personală a Regelui Mihai, diversele trepte și moduri de implicare a persoanei sale în momente grave de cumpănă: alternări intempestive la tron cu propriul său tată; tutela Regenței din anii minoratului; severa tutelare a dictaturii militare din anii războiului; cele două lovituri de stat, atât de diferite în scop și rezultate, dar cu rol de răscruci majore în destinele țării, - toate acestea încăpute într-o viață de om
Regele și lecția de istorie by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Memoirs/9453_a_10778]
-
a ajuns în Grecia cu 3.500 de trupe bavareze și trei consilieri bavarezi la bordul fregatei britanice "Madagascar". Imediat a adoptat costumul național grec și numele său elenizat, "Othon". Domnia lui Otto este divizată în 3 perioade: a. anii regenței, 1832 - 1835 b. anii monarhiei absolute 1835 - 1843 c. anii monarhiei constituționale 1843 - 1862
Otto al Greciei () [Corola-website/Science/318368_a_319697]
-
a lui Mignon își amintea: „Draga noastră Mignon a arătat un incredibil curaj și atâta putere... dar greul abia începe, va trebui să învețe să trăiască singură, fără sfatul și prezența lui”. Petru devenise rege, iar conducerea până la majorat aparținea Regenței, Principele Regent Paul deținând un rol important. Ca regină-mamă Mignon stabilise un principiu important pentru stabilitatea țării și siguranța politică a dinastiei: „Am stabilit o regulă, nu părăseam țara atunci când Paul nu era acolo, iar Paul nu pleca dacă nu
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
importantă. Funeraliile organizate de sârbi defunctului lor rege au fost într-adevăr impresionante, fiind înmormântat în mausoleumul de la Oplenac. Stupefacția a venit după ceremoniile mortuare, în momentul deschiderii testamentului lui Alexandru I când s-a văzut că fostul monarh încredițase regența nu Mărioarei, soția sa, ci vărului său Paul, fiul lui Arsenjie, fratele tatălui său Petru I. Despre acest moment Guy Gauthier scria "Poate părea surprinzător că Alexandru o exclusese de la regență pe femeia pe care o adora. S-a discutat
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
I când s-a văzut că fostul monarh încredițase regența nu Mărioarei, soția sa, ci vărului său Paul, fiul lui Arsenjie, fratele tatălui său Petru I. Despre acest moment Guy Gauthier scria "Poate părea surprinzător că Alexandru o exclusese de la regență pe femeia pe care o adora. S-a discutat mult pe această temă, ajungându-se de multe ori la concluzia că decizia defunctului rege avea drept scop să o îndepărteze de la politica iugoslavă pe, acum, regina-mamă Maria a României ale
Regina Maria a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/304384_a_305713]
-
în linia de succesiune la ducatul de Brunswick, după vărul său îndepărtat, Ducele Wilhelm. În 1879, când a devenit evident că linia senior a Casei de Welf se va stinge cu Wilhelm, parlamentul din Brunswick a creat un consiliu de regență care să preia administrarea ducatului la moartea lui Wilhelm. Acest consiliu va numi un regent dacă ducele de Cumberland nu va putea urca pe tron. Când Wilhem a murit în 1884, Ducele de Cumberland s-a autoproclamat Ernest Augustus, Duce
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
Augustus, Duce de Brunswick. Pentru că în acest timp ce el încă pretindea a fi regele legitim al Hanovrei, Reichsratul german a declarat că el ar tulbura pacea imperiului dacă s-ar urca pe tronul ducal. Sub presiunea prusacă, consiliul de regență a ignorat cererea sa și l-a numit pe Prințul Albert al Prusiei ca regent. Negocierile dintre Ernest Augustus și guvernul german au continuat timp de aproape trei decenii. În acest timp, regentul Albert a murit și Ducele Johann Albert
Ernest Augustus de Hanovra () [Corola-website/Science/321731_a_323060]
-
în 1870 în războiul franco-prusac. La 13 iulie 1842, soțul ei a murit din cauza rănilor suferite după ce a sărit din trăsura scăpată de sub control; moartea lui prematură a stârnit o dezbatere în cadrul Casei de Orléans peste înființarea unui consiliu de regență care ar fi necesar dacă Ludovic-Filip ar muri în timp ce moștenitorul său ar fi fost încă minor (prințul Ludovic Filip avea patru ani iar regele Ludovic-Filip 68 de ani). Principalii membri au fost văduva lui Ferdinand Philippe și fratele lui Ludovic
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
muri în timp ce moștenitorul său ar fi fost încă minor (prințul Ludovic Filip avea patru ani iar regele Ludovic-Filip 68 de ani). Principalii membri au fost văduva lui Ferdinand Philippe și fratele lui Ludovic, ducele de Nemours, însă prin evoluția ulterioară regența nu s-a materializat. În 1848, socrul ei a fost detronat. Helene plănuia să prevină abolirea monarhiei și să fie proclamată regentă pentru tânărul ei fiu. Ducele de Nemours a renunțat la drepturile sale de a fi regent pentru Helene
Ducesa Helen de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/323030_a_324359]
-
mai puțin firii sale cât încetării sub domnia sa a tulburărilor interne, atât de frecvente sub tatăl său. Guillaume avea doar 11 ani atunci când tatăl său, regele Guillaume I "cel Rău" a murit, drept pentru care Guillaume a fost plasat sub regența mamei sale, Margareta de Navarra. Până când a fost declarat adult în 1171, problemele guvernării au fost controlate mai întâi de cătrecancelarul Ștefan de Perche, vărul Margaretei (1166-1168), iar apoi de Valter Offamiglio, arhiepiscopul de Palermo, și de Matei de Ajello
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
lucru când Twer își demonstrează ignoranța referitoare la Crizele Seldon. Poly Verisof ("Fundația") este Mare Preot pe Anacreon și ambasador al Fundației. El conduce mulțimea lui Hardin către Palatul Regal de pe Anacreon. Prințul Regent Wienis ("Fundația") este adevărata putere din spatele regenței lui Lepold I. El încearcă cucerirea militară a Fundației, dar este împiedicat cu ajutorul religiei științei, care îi asigură Fundației controlul tehnologiei de pe Anacreon, inclusiv controlul tehnologiei militare. Plin de frustrare după manevrele lui Salvor Hardin, el cade în depresie și
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
în timpul războiului, Leopold al III-lea, soția și copiii săi nu s-au putut întoarce în Belgia și au petrecut următoarele șase zile în exil la Pregny-Chambésy în apropiere de Geneva, Elveția. Prin Legislatura din 1944 s-a stabilit o regență condusă de fratele lui Leopold, Prințul Carol. În 1946, o comisie de anchetă l-a exonerat pe Leopold de trădare. Cu toate acestea, controversa legată de loialitatea lui a continuat și în 1950 s-a ținut un referendum despre viitorul
Leopold al III-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/317899_a_319228]
-
pe care scria "Ferdinand și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Aragonului" iar la începutul anului 1505 a convins curtea că Ioana este bolnavă și nu poate guverna. Soțul Ioanei, Filip cel Frumos, care nu se mulțumea cu regența ci visa să fie rege, a emis la rândul său monede cu numele "Filip și Ioana, rege și regină a Castiliei, Leonului și Arhiduci de Austria, etc" și a început să se plângă de comportamentul ei. În replică, Ferdinand a
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
situația Ioanei nu s-a schimbat cu nimic dupa aceea. Carol se temea de anticonformismul Ioanei în privința religiei. Un guvern al mamei sale ar fi avut un efect distrugător asupra clerului și a nobilimii ce erau la putere din timpul regenței lui Ferdinand. De asemenea l-ar fi făcut să piardă coroana și ar fi eliminat anturajul flamand de care era înconjurat și care se îmbogățea pe seama lui. O incapacitate mintală a Ioanei era comodă multora, iar cei interesați erau conștienți
Ioana de Castilia () [Corola-website/Science/313714_a_315043]
-
ei în Palestina, după o întârziere de un an, cărora, mai apoi, li s-au alăturat englezii. Filip al II-lea August se îmbarcase cu oastea sa la Genova în 1190. La plecare, așa cum era obiceiul, își făcuse testamentul, lăsând regența regatului în mâinile mamei sale Alice de Champagne și ale arhiepiscopului de Reims, Guillaume. Ei trebuiau să conducă în numele micului Ludovic, un copil încă în leagăn, rămas fără mamă, respectând dispozițiile testamentare de guvernare. Filip pleca cu inima strânsă, de
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Adelaida a continuat să activeze ca regent și pentru fiul ei cel mai mic Roger, care avea pe atunci 9 ani. La moartea fratelui său mai mare, Simon de Hauteville, din 1105, Roger a moștenit comitatul de Sicilia, trecând sub regența mamei sale, Adelaida del Vasto. În această perioadă de regență, mama sa a fost sprijinită de către personalități notabile, precum Christodulus, devenit emir de Palermo. În vara lui 1110, Roger a fost vizitat de regele Sigurd Jorsalfare al Norvegiei, aflat în
Roger al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328265_a_329594]