771 matches
-
cunosc opoziția singular-plural în plan semantic, sunt invariabile în planul expresiei: gura leului, floarea soarelui, zgârie brânză. Aceste substantive realizează opoziția de număr prin intermediul categoriei determinării (o floarea-soarelui - niște floarea soarelui) sau mai ales la nivel sintactic, prin intermediul unui substantiv regent: floare-flori (de gura leului). Substantivele compuse variabile exprimă opoziția de număr la nivelul primului constituent: drum de fier/drumuri de fier sau la nivelul ambilor constituenți nominali: cale ferată/căi ferate. Opoziția de număr a substantivelor sintagmaticetc "Opozi]ia de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dominat de desfășurarea planului semantic al categoriei gramaticale a diatezei: Florile (nominativ ‘pasiv’) sunt culese de copil (acuzativ ‘activ’). Acestui sens de bază i se adaugă un fascicol de dezvoltări semantice cu originea în alte funcții sintactice, cerute de verbul regent sau de recțiunea unor prepoziții, mijloace de realizare a relației de dependență și de exprimare a identității unor funcții sintactice. Sunt cerute, de unele verbe, pentru complinirea planului lor semantic, funcțiile de complement indirect: „Au de patrie, virtute nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și al fumului căzut din vatră.” (L. Blaga, p. 107) Impus direct de recțiunea nominală, genitivul dezvoltă, prin intermediul relației de dependență și în strânsă legătură cu diferitele raporturi extralingvistice dintre „obiectele” denumite de cele două substantive din structura grupului nominal (regent și determinant), sensul definitoriu de apartenență și mai multe sensuri derivate. În funcție de planul semantic-lexical al termenului regent, sensul general de apartenență dezvoltă mai multe valori semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin intermediul relației de dependență și în strânsă legătură cu diferitele raporturi extralingvistice dintre „obiectele” denumite de cele două substantive din structura grupului nominal (regent și determinant), sensul definitoriu de apartenență și mai multe sensuri derivate. În funcție de planul semantic-lexical al termenului regent, sensul general de apartenență dezvoltă mai multe valori semantice, cu nuanțări care depășesc planul semantic gramatical: • apartenența în general: „Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salbă.” (M.Eminescu, I, p. 75), „Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,/ Cu fețe-ntunecoase
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
specifică cu regentul un substantiv care absolutizează o trăsătură a „obiectului” denumit prin substantivul determinant: „Mușchiul reavăn, negrul minei/ține cumpăna căldurii” (L. Blaga, p. 218); • genitivul superlativului; se dezvoltă într-o sintagmă formată prin repetarea în genitiv a substantivului regent, ceea ce generează ideea de superlativ al unei însușiri implicite în planul semantic al substantivului: frumoasa-frumoaselor, minunea-minunilor, răul-răilor etc.; • genitivul calității; se dezvoltă într-o sintagmă prin care substantivul-determinant atribuie o calitate distinctivă „obiectului” denumit prin substantivul-regent: omul dreptății (=omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variante: • genitivul denumirii; genitivul individualizează, prin substantive proprii, un „obiect” din clasa căruia face parte: „Moștenitor eu sunt al iernii./ Mai curge-ngheț pe apa Cernii.” (L. Blaga, p. 364); • genitivul categoriei; se dezvoltă într-o sintagmă în care substantivul regent denumește categoria largă în care se înscrie obiectul denumit de substantivul determinant: „Nichifor Lipan s-a arătat totdeauna foarte priceput în meșteșugul oieritului.” (M.Sadoveanu, X, p.516), „Dar mai cumplita lui vinovăție,/ Ticăloșit de crima îndoielii,/ E c-a
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagme nominale genitivale: „Reia-mi al nemuririi nimb/ Și focul din privire.” (M.Eminescu, I, p.177), „Cerul stelele-și arată,/Solii dulci ai dulcii liniști.” (M. Eminescu, I, p. 103) Morfemul al marchează numai sensul de ‘genitiv’, când substantivul regent este lipsit de articolul definit sau este determinat prin articol nedefinit: „Acest/un prieten al colegului meu a plecat la Roma.” Articolul definit -l, -a, exprimă opoziția cazuală, prin variabilitatea sa, în flexiunea substantivelor proprii: N.Ac.: Oltul, Dunărea G.D.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ar putea accepta ideea lui B.B.Berceanu că meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că este așa o demonstrează sintagmele cu substantiv feminin la singular, în care posesivul are o formă distinctă: „cartea mea/cărții mele”. Rezultă de aici că
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
B.B.Berceanu că meu din sintagme precum caietul meu este genitivul pronumelui personal. Numai că se opune unei asemenea interpretări statutul adjectival al acestei forme, care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul regent. În consecință, dacă substantivul regent este la genitiv, termenul meu va trece la genitiv; că este așa o demonstrează sintagmele cu substantiv feminin la singular, în care posesivul are o formă distinctă: „cartea mea/cărții mele”. Rezultă de aici că termenul meu, tău etc. din
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întrebuințează numai în distribuție cu prepoziții și locuțiuni prepoziționale cu recțiune de genitiv, schimbându-și forma de gen în funcție de „articolul” din structura acestora: în fața („articol” feminin) ® în fața mea (feminin)/ân jurul („articol” masculin) ® în jurul meu (masculin), indiferent de genul substantivului regent și, de fapt, indiferent de natura regentului: „Ei se învârt în jurul tău.”, „oamenii din jurul tău, fetele din jurul tău”. Pronumele de persoana a III-a dezvoltă opoziția specifică de gen, indiferent de structura prepoziției (locuțiunii prepoziționale) și de regent: Ei se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
genitiv; determină un substantiv$$, „Și mi-s dragă mie însămi, pentru că-i sunt dragă lui. (M. Eminescu, I, p. 80) șdativ; determină o expresie verbalăț; „De dorul lui și inema și sufletu-i se împle.” (Ibidem, p. 167) șgenitiv; are regent substantivul sufletulț, „Tot alte unde-i sună aceluiași pârău.” (Ibidem, p. 127) șdativ: are ca regent verbul sunăț; Am renunțat la toate cărțile folositoare lui., șdativ; are ca regent adjectivul folositoareț; • prin intermediul raportului sintagmatic de reluare sau anticipare; forma accentuată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau se anticipă prin forma neaccentuată a pronumelor: • substantivele care preced verbul regent și sunt determinate prin articol definit: Cartea n-am mai găsit-o. vs N-am mai găsit cartea., Lui Mihai i-am dat romanul./ Am dat lui Mihai romanul.; Copacii i-a tăiat Tudor./ Niște copaci a tăiat Tudor. • substantive
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a meaț, „Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere/ A celui suflet ce pe-al meu știe.” (Ibidem, p. 220) ș(a) celui suflet ® sufletul meu ® al meuț Pronumele își poate avea originea într-un pronume adjectival reluat prin substituirea substantivului regent cu articolul posesiv, concomitent cu modificarea sensului de persoană, determinată de schimbarea protagonistului implicat în raportul de posesiune (apartenență etc.): „Las’ să leg a mea viață de a ta.” (Ibidem, p. 142) Pronumele posesive intră în orice tip de relații
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47) Sunt precedate de articol posesiv, în anumite condiții morfologice și sintactice: • dacă substantivul regent rămâne nedeterminat prin articol-morfem sau este determinat prin articol nedefinit: acest prieten al meu, un prieten al tău; • dacă pronumele adjectival precede substantivul, care rămâne nedeterminat prin articol-morfem: „- Blanca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinat prin articol nedefinit: acest prieten al meu, un prieten al tău; • dacă pronumele adjectival precede substantivul, care rămâne nedeterminat prin articol-morfem: „- Blanca, află că din leagăn/ Domnul este al tău mire.” (M. Eminescu, I, p.65) • dacă între substantivul regent și pronumele adjectival se interpune un alt determinant: prietenul acesta al meu. Pronumele adjectivale intră numai în relații de dependență, unde ocupă poziția de determinant și realizează funcția sintactică de atribut: „Pe urmele mele coapte/moartea își pune sărutul galben
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determinant și realizând funcția de atribut: „Această apă să te frângă,/această undă să te sfarme.” (L. Blaga, p. 283) Topica adjectivului demonstrativ în sintagma nominală este relativ liberă, dar poziția pe care o ocupă determină modificări în morfologia substantivului regent și în propria structură și morfologie. Când precede substantivul, acesta rămâne nedeterminat iar adjectivul este lipsit de particula -a și își modifică structura în funcție de genul, numărul și cazul substantivului. În flexiunea cazuală, substantivele feminine realizează opoziția numai la nivel dezinențial
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nedeterminată a unei însușiri, substitut al unui adjectiv calificativ, lăsat subînțeles: „(...)L-au legat și i-au scos ochii,/Ca dovadă de ce suflet stă în piepții unei rochii...” (Ibidem, p. 159) sau a identității specifice a obiectului denumit de substantivul regent: „Dar ce zgomot se aude? Bâzâit ca de albine?” (Ibidem, p. 87), „Ce idei se-nșiră dulce în mâțeasca-i fantazie?” (Ibidem, p. 48) MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIVTC "MORFOLOGIA ADJECTIVULUI INTEROGATIV" Adjectivele interogative își schimbă forma în funcție de genul și numărul substantivului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
enunțului sintactic: predicația; b. relația sintactică fundamentală în spațiul căreia de desfășoară predicația: subiect predicat; c. relația sintactică prin care verbul se constituie în centrul unui câmp semantico-sintactic prin care se asigură funcționarea enunțului ca unitate de comunicare finită: verb regent ¬ termen dependent. Verbe predicative - verbe nepredicativetc "Verbe predicative - verbe nepredicative" Din prima perspectivă, a capacității (condiționată semantic) de a-și asuma și de a îndeplini funcția sintactică specifică, se disting două clase de verbe: • verbe predicative • verbe nepredicative Sunt verbe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi teamă, a-i fi frică; obiectul-complement indirect reprezintă cauza (originea) acestor stări: Mi-e dor de Veneția. , Mi-e teamă de întuneric. etc. • verbe întrebuințate impersonal, exprimând stări, atitudini; termenul prin care se realizează complementul indirect orientează semantica verbului regent: a (nu)-i păsa, a (nu)-i arde etc.: „De astăzi nu-mi mai pasă / Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.” (M. Eminescu) Nu-i mai arde de nimic. Verbe cu dublă tranzitivitatetc "Verbe cu dubl\ tranzitivitate" Verbele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
soluția optimă.” studentul - nominativ - impus de și expresie a funcției de subiect gramatical - singular - expresie lingvistică a realității extralingvistice - determinare definită - expresie lingvistică a situării realității extralingvistice sub semnul „generalului”; inteligent - nominativ - expresie a acțiunii legii acordului adjectivului-atribut cu substantivul regent - masculin - singular La verb, termenul neutru care-l reprezintă în sistemul lexical al limbii și care conține în sine posibilitatea dezvoltării sensurilor categoriale în sistemul gramatical este infinitivul. Înscris în gramaticile curente la categoria gramaticală a modului, infinitivul poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se scaldă Turnuri ca facle negre, trăsnesc arzând în vânt -” (M. Eminescu) Caracterizând un verb-predicat al unei propoziții subordonate, prezentul se manifestă ca timp relativ; termenul de referință nu mai este momentul desfășurării procesului de comunicare, ci momentul acțiunii verbului regent, cu care se află concomitent în relație sintactică și în relație de timp: „Dar tata spunea că nu mai are bani de dat pentru mine.” (I. Creangă) În oricare din situații, însă, caracteristica definitorie a prezentului este exprimarea simultaneității, parțială
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dat pentru mine.” (I. Creangă) În oricare din situații, însă, caracteristica definitorie a prezentului este exprimarea simultaneității, parțială sau totală, între momentul acțiunii verbale și momentul vorbirii, ca timp absolut, între momentul acțiunii verbului la prezent și momentul acțiunii verbului regent, ca timp relativ. Din perspectiva aspectului verbal, prezentul nu se situează în mod hotărât la un pol sau altul al opozițiilor aspectuale. În funcție de sensul lexical verbului, prezentul poate fi durativ sau momentan, iterativ sau noniterativ etc. Notele aspectuale care se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Pe căile vremii se duc și vin cu pas adânc ca de soartă albe fecioare și negre fecioare:” (L. Blaga) Ca timp de relație, prezentul verbului-predicat al unei propoziții subordonate, situează acțiunea în raport de simultaneitate cu momentul acțiunii verbului regent, care se poate afla la un timp trecut, mai ales la imperfect; „- Ia’ m-ai băgat în toate grozile morții, căci, cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb-predicat al unei circumstanțiale de timp de anterioritate: „Pe urmă, răspoimâine, când ai să termini cu grijile și cu datoriile dumitale, ai să te întorci la Aizic și la Surica lui...” (Cezar Petrescu) • de simultaneitate; ca verb-predicat al unei proproziții regente sau subordonate, aflată într-un raport circumstanțial temporal de simultaneitate: „Are să fie tare mulțumit când are să știe că are aici un om de încredere...” (Cezar Petrescu) Cele două valori, adesea ușor confundabile, se diferențiază, fie din perspectiva înțelesului lexical al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]