1,361 matches
-
tolerant dar nu slab, posedând "superiorul curaj de a se opune, într-o epocă plină de superstiții, mândriei li lăcomiei clerului." Împăratul s-a stins din viață died la 11 iunie 1216, se pare otrăvit de către Oberto di Biandrate, fost regent de Salonic. sau la instigarea soției sale bulgăroaice Maria. La moartea sa, cumnatul său Petru al II-lea de Courtenay a preluat moștenirea imperială, însă nu a ajuns niciodată la Constantinopol, drept pentru care în anii 1217-1219 Imperiul Latin de
Henric I de Hainaut () [Corola-website/Science/316492_a_317821]
-
despre pericolul de atac. Cruciații au făcut față musulmanilor și, ulterior i-au învins în bătălia de la Ascalon de pe 19 august 1099. În momentul constituirii Regatului Ierusalimului, Tancred a primit titulatura de principe de Galileea. În 1100, Tancred a devenit regent în Principatul de Antiohia ca urmare a faptului că principele titular, unchiul său Bohemund I căzuse prizonier, fiind capturat de danișmenizi în bătălia de la Melitene. Pe parcursul ocupării acestei poziții, Tancred a extins teritoriul principatului prin cucerirea de teritorii de la bizantini
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
Tancred pentru preluarea controlului asupra comitatului; Tancred a fost în cele din urmă înfrânt și a revenit în Antiohia. După evenimentele de la Harran, Bohemund a plecat în Europa pentru a recruta mai mulți cruciați, lăsându-și din nou nepotul ca regent în Antiohia. Victoria lui Tancred asupra lui Radwan de Alep în bătălia de la Artah din 1105 a permis principatului cruciat recuperarea unor teritorii situate la răsărit de râul Orontes. În 1108, Tancred a refuzat să respeste clauzele prevăzute în Tratatul
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
împăratului Alexios, și vreme de decenii Principatul de Antiohia a rămas independent față de Imperiul Bizantin. În 1110, el a preluat controlul asupra Crac des Chevaliers, care ulterior va deveni un important castel în Comitatul de Tripoli. Tancred a rămas ca regent în Antiohia și în numele lui Bohemund al II-lea, până la moartea sa, survenită în 1112, ca urmare a unei epidemii de tifos. Tancred a fost căsătorit cu una dintre fiicele regelui Filip I al Franței, Cecilia de Franța, însă nu
Tancred de Taranto () [Corola-website/Science/326937_a_328266]
-
1035, Hardeknud la succedat pe tatăl său pe tronul Danemarcei sub numele de Cnut al III-lea. El a fost în imposibilitatea de veni în Anglia și a fost de acord ca fratele lui Svein, Harold Picior-de-Iepure să acționeze în calitate de regent, cu Emma de Wessex în numele lui Hardeknud. În 1037, Harold a fost acceptat ca rege, iar Hardeknud, potrivit Cronicilor anglo-saxone, fiind "părăsit pentru că era de prea mult în Danemarca", în timp ce Emma a fugit în Bruges, în Flanda. În 1039, Hardeknud
Hardeknud () [Corola-website/Science/330969_a_332298]
-
la Primul Război al Baronilor, în care baronii rebeli au invitat invadatorii Prințului Ludovic. Această perioadă este considerată de unii istorici, ca fiind sfârșitul perioadei Angevinilor și începutul Dinastiei Plantagenet, cu moartea lui Ioan și numirea lui William Marshall ca regent a lui Henric al III-lea, în vârsta de 9 ani. Marshal a câștigat victorii în bătăliile de la Lincoln și Dover, în 1217, ceea ce a dus la Tratatul de la Lambeth, prin care Ludovic a renunțat la pretențiile sale asupra tronului
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
(24 octombrie 1739 - 10 aprilie 1807) a fost prințesă germană și compozitor. Ea a devenit prin căsătorie ducesă de Saxa-Weimar-Eisenach; de asemenea, a fost regent al statelor Saxa-Weimar și Saxa-Eisenach din 1758 până în 1775. Anna Amalia a transformat Curtea ei în cel mai influent centrul cultural al Germaniei. S-a născut la Wolfenbüttel ca al nouălea copil al lui Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel și
Anna Amalia de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/334741_a_336070]
-
Național-Liberal, fondat de fostul medic militar Gr. H. Grandea. În numărul 12 al ziarului, apărut la 16 iulie 1887, la pagina 3 a fost publicat articolul „Unirea Bulgariei cu România în persoana Regelui Carol I”, despre oferirea tronului bulgar de către regenții acestuia regelui României, după sistemul Austro-Ungariei.
Unirea României cu Bulgaria () [Corola-website/Science/327282_a_328611]
-
ceea ce s-a numit Uniunea de la Kalmar. Cu toate acestea, urmașii Margaretei, care au avut sediul regal în Danemarca, s-au dovedit a fi incapabili de a controla nobilimea suedeză. Puterea s-a aflat de cele mai multe ori în mâna unor regenți (în special cei din familia Sture), regenți aleși de parlamentul suedez. Regele Christian al II-lea al Danemarcei, care și-a cerut drepturile asupra Suediei în urma unor victorii pe câmpul de luptă, a ordonat masacrul de la Stockholm împotriva nobililor suedezi
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
Cu toate acestea, urmașii Margaretei, care au avut sediul regal în Danemarca, s-au dovedit a fi incapabili de a controla nobilimea suedeză. Puterea s-a aflat de cele mai multe ori în mâna unor regenți (în special cei din familia Sture), regenți aleși de parlamentul suedez. Regele Christian al II-lea al Danemarcei, care și-a cerut drepturile asupra Suediei în urma unor victorii pe câmpul de luptă, a ordonat masacrul de la Stockholm împotriva nobililor suedezi, în anul 1520. Masacrul a ajuns să
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
ale personalității sale și a activităților de la curtea cumnatului ei, Ludovic al XIV-lea. Ea și soțul ei, ducele de Orléans, au fost fondatorii Casei de Orléans. Singurul lor fiu supraviețuitor, Filip al II-lea, Duce de Orléans, a fost regent al Franței în timpul minoratului lui Ludovic al XV-lea al Franței. Ea a fost, de asemenea, strămoașa împăratului Francisc I și a regelui Ludovic-Filip I; astfel, multe familii regale din Europa, cum ar fi cea austriacă, bulgară, italiană, napolitană, română
Elisabeth Charlotte, Prințesă a Palatinatului () [Corola-website/Science/321081_a_322410]
-
Barefoot a murit în 1103. El a fost regele Norvegiei timp de 12 ani, dar spre deosebire de frații săi nu a lăsat o impresie de durată asupra națiunii. Din moment ce el era încă foarte tânăr, frații lui mai mari au acționat ca regenți pentru partea sa de regat. În 1107, regele Sigurd a condus o cruciadă norvegiană în sprijinul Regatului cruciart nou înființat la Ierusalim și s-a întors în Norvegia în 1111. În această perioadă, regele Øystein a servit ca regent pentru
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
ca regenți pentru partea sa de regat. În 1107, regele Sigurd a condus o cruciadă norvegiană în sprijinul Regatului cruciart nou înființat la Ierusalim și s-a întors în Norvegia în 1111. În această perioadă, regele Øystein a servit ca regent pentru fratele său, folosind energia și voința sa de a crea o țară puternică și stabilă. În 1115, Olaf s-a îmbolnăvit și a murit când avea doar 17 ani. El a fost urmat de frații săi care au guvernat
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
său era deja Duce de Bourbon și moștenitor al titlului de Prinț de Condé. Numele complet al mamei sale era Louise Marie Thérèse "Bathilde" d'Orléans; ea era singura fiică în viață a lui Louis Philippe d'Orléans (nepot al regentului "Filip d'Orléans") și a Louisei Henriette de Bourbon. Unchiul său era viitorul Philippe Égalité și era verișor primar cu viitorul Louis-Philippe I, rege al Franței. De asemenea a fost descendent al regelui Ludovic al XIV-lea și a metresei
Louis-Antoine-Henri de Bourbon-Condé () [Corola-website/Science/323017_a_324346]
-
de Saxonia), care mai târziu a devenit regele Regatului Unit sub numele de Eduard al VII-lea; de politicieni renumiți, cum ar fi contele István Károlyi și prințul Alajos Esterházy. În Gurghiu au avut castele și familia regală română și regentul Miklós Horthy. Din Remetea se poate accesa Giughiul de Nord. Munții cu marginile abrupte și prăpăstioase, sunt rămășițele erupțiilor vulcanice. Crestele acestor munți stăpânesc întreaga regiune. Regiunea muntoasă este acoperită în special cu păduri de molid în proporție de 35
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Schytte, care îi informează că împărăteasa-mamă a ajuns în siguranță în Danemarca. După o scurtă ședere la consulul danez, familia fuge într-o tabără de refugiați de pe insula Büyükada în apropiere de Istanbul. După două săptămâni, ajung la Belgrad, unde regentul Alexandru Karageorgevici, care va deveni mai târziu regele Alexandru I al Iugoslaviei (ginerele regelui Ferdinand și al reginei Maria a României), le oferă o locuință, însă Olga preferă să plece în Danemarca, unde o așteaptă împărăteasa-mamă. În 1920, de Paști
Marea Ducesă Olga Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317968_a_319297]
-
ieșit rapid din fortăreața sa și a distrus din temelii cartierul paulician. Astfel, rezistența a continuat, la ea participând atât latinii, cât și grecii din oraș. Până la urmă, Philippopolis a fost cucerit, iar cartierul grecesc incendiat. La sfârșitul aceluiași an, regentul imperial Henric I a lansat un marș asupra Bulgariei, eliberând atât Stenimaka cât și pe Renier. Nu se cunosc date exacte, însă se presupune că Renier de Trit ar fi încetat din viață în același an.
Renier de Trit () [Corola-website/Science/324405_a_325734]
-
în mâinile fratelui lui Petru, Godefroi, care s-a dovedit loial față de Robert Guiscard. Godefroi a murit însă în acel an, drept pentru care Petru a revenit la putere, continuând opoziția față de Guiscard. De asemenea, Petru a activat și ca regent al comitatului de Taranto în numele fiului lui Godefroi, Richard. Petru a căutat ulterior sprijin din partea împăratului bizantin Mihail al VII-lea Ducas. El a fost astfel recunoscut ca supus al Bizanțului, primind titlul de "Vestes". La o întrunire a conducătorilor
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
asupra Trani, trecând din nou în rebeliune. Guiscard a părăsit asediul la care participa, trecând comanda asupra soției sale, Sichelgaita, alături de unele întăriri venite din Bari, iar el însuși a început să asedieze Taranto, pe care Petru îl guverna ca regent pentru nepotul său, atât pe uscat cât și pe mare. Petru a fost silit să se predea și să implore iertarea. El a murit în 1081 în Epir, în timpul unei confruntări cu bizantinii, pe când lua parte la expediția lui Guiscard
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
Zveno și câțiva politicieni pro-sovietici care s-au întors din exil în Uniunea Sovietică, au executat o lovitură de stat militară pro-sovietică la 9 septembrie și au confiscat puterea. În noaptea de 1 februarie 1945, Kiril, fostul prim-ministru și regent - profesorul Bogdan Filov, generalul Nikola Mihov, precum și o serie de foști miniștri, consilieri regali și 67 de parlamentari au fost executați. Sentința la moartea a fost pronunțată mai devreme în aceeași zi de "Tribunalul Poporului".
Prințul Kiril al Bulgariei () [Corola-website/Science/327533_a_328862]
-
fost, de asemenea, un membru al francmasonilor și în 1811 a fondat Ordinul Carol al XIII-lea, un ordin suedez de cavalerism acordat numai pentru protestanții francmasoni. La asasinarea lui Gustav al III-lea în 1792, Carol a acționat în calitate de regent al Suediei până la 1796, pentru a-l ajuta pe nepotul său, regele Gustav al IV-lea, care era minor atunci când tatăl său a fost împușcat în opera din Stockholm. Acești patru ani au fost luați în considerare, probabil, ca fiind
Casa Holstein-Gottorp () [Corola-website/Science/331304_a_332633]
-
soția lui Ioan de Hunedoara. Mihai a luptat alături de cumnatul său Ioan de Hunedoara în multe bătălii împotriva turcilor, între care și bătălia de la Varna, bătălia de la Kosovo (1448), iar în 1456 la bătălia de la Belgrad. În 1458 a fost regent al Ungariei. În anul 1460 a fost voievod al Transilvaniei. La 23 noiembrie 1457, regele Ungariei Ladislau al V-lea a decedat, iar anul următor 1458 Silaghi a fost ales ca regent al Regatului Ungariei până la urcarea pe tron a
Mihai Szilágyi () [Corola-website/Science/302800_a_304129]
-
la bătălia de la Belgrad. În 1458 a fost regent al Ungariei. În anul 1460 a fost voievod al Transilvaniei. La 23 noiembrie 1457, regele Ungariei Ladislau al V-lea a decedat, iar anul următor 1458 Silaghi a fost ales ca regent al Regatului Ungariei până la urcarea pe tron a nepotului său, Matia Corvin. Silaghi l-a salvat pe tânărul de 16 ani Matia din temnițele familiei Garai de la Buda, și a mutat rămășițele lui Ioan Huniade de la Belgrad în Catedrala Sf.
Mihai Szilágyi () [Corola-website/Science/302800_a_304129]
-
pe ruta de pelerinaj (Jakobsweg) de la Innsbruck la Santiago de Compostela, în Spania, unul dintre cele cele mai importante trei locuri de pelerinaj din Evul Mediu, împreună cu Ierusalimul și Roma. În biserica se află mormântul lui Maximilian al III-lea, regent al Tirolului (1612-1618). Acesta a fost proiectat de Caspar Gras, după schițele lui Hubert Gerhard, fiind turnat de Heinrich Reinhart. Deosebit de interesante sunt coloanele răsucite, decorate printre altele cu plante, melci, păsări și lăcuste. Mai sus, prințul este în genunchi
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
Teodoric cel Mare ("gotică": Țiudareiks; ; , Theuderikhos; "engleza veche": Țēodrīc; "nordică veche": Țjōðrēkr, Țīðrēkr; n. 454 - d. 30 august 526) a fost un rege al ostrogoților (471 - 526), conducător al Italiei (493 - 526), regent al vizigoților (511 - 526), succedând lui Odoacru, perioadă care marchează perioada de tranziție politică de după căderea imperiului roman de apus. A primit în Balcani, până să ajungă în Italia titlul de "magister militum" și consul de la împăratul Imperiului Roman de
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]