1,354 matches
-
complement (indirect): Le-am dat la câte doi un album., atribut: Așezarea câte doi a fost cea mai potrivită. Pronumele este incompatibil cu funcțiile de subiect, predicat, complement de agent, atribut circumstanțial. În dezvoltarea relației de dependență, pe poziția de regent se situează (uneori cu obligativitate) pronumele de cuantificare numerică și pronumele de cuantificare nedeterminată: „I-am văzut numai pe doi (câțiva) dintre ei.” Pronumele de cuantificare colectivă și de cuantificare distributivă nu ocupă în mod curent poziția de regent. În
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de regent se situează (uneori cu obligativitate) pronumele de cuantificare numerică și pronumele de cuantificare nedeterminată: „I-am văzut numai pe doi (câțiva) dintre ei.” Pronumele de cuantificare colectivă și de cuantificare distributivă nu ocupă în mod curent poziția de regent. În structura enunțului, pronumele de cuantificare se întrebuințează deopotrivă autonom: „Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe” (M. Eminescu, I, p. 194) și anaforic: „Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece/ Din ceasul sfânt în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactic, prin intermediul prepozițiilor care cer cazul acuzativ: A vorbit despre al doilea. Genitivul se distinge de dativ prin morfemul al, a etc.: O idee a celui de al doilea m-a interesat în mod deosebit. sau, la nivel sintactic, prin intermediul regentului sau al prepozițiilor cu recțiune genitivală: ideea celui de-al doilea ( G.)/ Am dat celui de al doilea albumul. (D.), Sunt împotriva celui de al doilea.( G.)/Datorită celui de al doilea am câștigat concursul. (D.) Observații: În limbajul popular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-a mai ajuns la vreme.”, „El a plecat după al doilea (semnal).” etc. • atribut: „Am uitat culoarea celei dintâi.” În dezvoltarea relației de dependență, pronumele ordinal ocupă mai ales poziția de determinant, dar nu este incompatibil cu poziția de regent; este determinat mai ales de atribute partitive sau prin care se descrie dimensiunea spațială din perspectiva căreia se stabilește ordinea obiectelor substituite: „El este primul dintre exploratorii români ajunși până la Polul Nord.”, „Să vină al doilea din față.”, „Casa lui este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ușă?” (T. Arghezi, I, p. 102) și participă la realizarea funcției de predicat analitic: „Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?” (M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ ocupă poziția de regent și de determinant. Ca determinant realizează mai ales funcțiile de complement (direct, indirect, de agent): „Dar ce-o fi făcut blestematul ăla de Ion, cocoane?” (I.L. Caragiale, I, p. 394), „Ori de nu - cui ce-i aduce? - Poezie - sărăcie!” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cui n-au căzut?/ Și inima cui n-a tăcut?” (L. Blaga, p. 165) Pronumele al câtelea și câte câți realizează frecvent funcția sintactică de complement predicativ: Al câtelea ai trecut linia de sosire?, Câte câți vom pleca? Poziția de regent e puțin frecventă la pronumele cine și al câtelea, facultativă, la pronumele câți și ca și obligatorie la pronumele care, când dezvoltă sens separativ și se întrebuințează anaforic: Care dintre ei a ajuns până la capăt? Pronumele interogative intră în structura
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
T. Arghezi, I, p.100) sau intră ca nume predicativ în structura predicatului analitic: „Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum.” (M. Eminescu, I, p. 112) În desfășurarea relației de dependență, unele pronume nehotărâte ocupă ambele poziții, de regent și de determinant (unul, altul, cine, fiecare etc.), altele, mai ales, sau numai, poziția de determinant (altceva, oarecare). În poziția de determinant, pronumele nehotărât realizează toate funcțiile substantivului: • complement (direct, indirect, de agent, de reciprocitate): „Și parc-ai vrea a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu care au aceeași formă, prin rolul de element de relație. Întrebuințați autonom, termenii oricine, orice, oricare sunt pronume nehotărâte: Vine oricine/Vine oricine vrea.(pron. neh./pron.relativ) Pronumele interogative-relative caracterizează stilul indirect; sunt mărci ale unor interogative indirecte; regentul este, de aceea, în mod frecvent, un verb al zicerii sau un substantiv din același câmp semantic: „Și de-ntrebați atuncea, vouă ce vă rămâne?/Munca, din care dânșii se-mbată în plăceri.” (M. Eminescu, I, p. 60) În propozițiile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ca nume predicativ în realizarea funcției de predicat: El a rămas cel ce era în vremea studenției. În desfășurarea relației de dependență, unele pronume relative pot ocupa numai poziția de determinant (cine, oricine, cel ce), altele ocupă și poziția de regent, dar relativ rar. Ca determinant, pronumele relative realizează toate funcțiile sintactice specifice substantivului, cu excepția funcțiilor de atribut circumstanțial și complement predicativ: • complement (direct, indirect, de agent): „Eu sunt acel pe care l-au visat,/ L-au căutat și-au vrut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corespunzătoare prin absența particulei deictice a, la genitiv-dativ: „Nu știi cărei fete i se potrivește mai bine acest nume.”/„ Nu știi căreia dintre fete i se potrivește mai bine acest nume.” Această deosebire de structură adjectiv-pronume este relativă; când precede regentul, se întrebuințează și pronumele fără particulă: „El ședea în casa preotului bătrân a cărui fiică era Maria.” (M. Eminescu, P.L., p. 30) Opozițiile de gen, număr și caz se exprimă prin dezinențe, aceleași din flexiunea pronumelui, doar că funcționând totdeauna
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pustie.” (M. Eminescu, I, p. 133) și, împreună cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „Numesc sunt, frumos și bine ce nimic nu însemnează.” (Ibidem, p. 36) În interiorul relației de dependență ocupă de regulă poziția de determinant. Pe poziția de regent se situează uneori pronumele nimeni și niciunul în sintagme cu sens partitiv: „Nimeni dintre noi nu iese de aici!”, „N-a fost niciunul dintre noi.” Ca determinant, pronumele negativ realizează mai ales funcțiile de complement (direct etc.): „Cel ce în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină; raportul de influențare are sens invers: frunză Ț verde (singular) frunze Ț verzi (plural) Dacă vrem să privim termenii dintr-o altă perspectivă, dinspre sintagme adjectiv + substantiv: acești studenți, doi studenți, e ușor de observat că, prin „abandonarea” substantivului regent, se produce același fenomen de pronominalizare: Acești studenți au promovat examenul. Doi studenți au promovat examenul. Aceștia au promovat examenul. Doi au promovat examenul. Dintre tipurile de numerale identificate de Gramatica Academiei (și de alte gramatici înscrise în aceeași perspectivă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Verbe tranzitive Sunt tranzitive verbele al căror plan semantic are nevoie de o complinire, iar aceasta se realizează, la nivel sintactic, prin intermediul unui complement obiectual (direct, indirect) cu originea într-o relație de dependență guvernată de aceste verbe. Semantica verbului regent își caută o limită exterioară care să o determine; înafara acestei limite (descrisă de un complement obiectual), mesajul verbal ar rămâne echivoc sau indescifrabil. În enunțul El vede., verbul a vedea, lipsit de complement direct, exprimă o acțiune foarte generală
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
A se tăcea! A se asculta!” (I.L. Caragiale) Refuză opoziții categoriale substantivale: gen, număr, caz, determinare. În enunțuri specifice, își poate asuma funcția fundamentală a verbului - predicația: „A nu se lipi afișe și orice alte necurățenii.” (I.L. Caragiale) Intră ca regent în relații și construcții sintactice specifice verbului; poate avea, de exemplu, complement (direct sau indirect): „Tendința noastră este de a rupe floarea care ne place sau măcar de a o răsădi, după o anume concepție, în grădină.” (G. Călinescu) Nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
direct sau indirect): „Tendința noastră este de a rupe floarea care ne place sau măcar de a o răsădi, după o anume concepție, în grădină.” (G. Călinescu) Nu dezvoltă construcții sintactice specifice exclusiv substantivului (sau înlocuitorului lui); nu poate fi regentul unui atribut. În construcții infinitivale relative intră în relație cu un „subiect interior” - complement semantic principal: Nu are (este) cine veni. Timpurile infinitivuluitc "Timpurile infinitivului" Infinitivul cunoaște două forme temporale: prezent și perfect, prin care se exprimă opoziția aspectuală imperfectiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pară răsărită din visările pustiei.” (M. Eminescu) Participiul cu originea în verbe tranzitive are sens pasiv: „Când norii cei negri par sombre palate De luna regină pe rând vizitate.” (M. Eminescu) Dezvoltă unele construcții sintactice specifice exclusiv verbului; poate fi regentul unui complement de agent, de exemplu: „Când scrumul nopții o să piară dus / de-un vânt spre-apus.” (L. Blaga) Structura morfologică În plan semantic, participiul este un perfect absolut, opunându-se, din această perspectivă, gerunziului, un prezent absolut. În planul expresiei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
frânghii de legat pe oamenii de soiul meu...” (C. Hogaș) • circumstanțial (scop): „La zgâriet el v-a dat gheară / Și la tors v-a dat mustețe.” (M. Eminescu) Caracteristici verbaletc "Caracteristici verbale" Supinul poate dezvolta construcții sintactice specifice verbului: ca regent al unui complement direct, de exemplu: „...Scoase vornicul din sat pe oameni la o clacă de dres drumul.” (I. Creangă) sau, mai rar, al unui complement de agent: Acesta nu e un roman de citit de către oricine. Cât privește categoriile
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Caracteristicile nominale ale infinitivului îi asigură realizarea funcțiilor sintactice pe care le are în comun cu substantivul (subiect, complement, atribut etc.). Modul de realizare a funcțiilor sintactice și frecvența infinitivului depind de dominanta stilistică a textului, de planul semantic al regentului, de prezența caracteristicilor verbale în propriul plan semantic. În enunțuri cu caracter gnomic, infinitivul realizează funcția de subiect: „Iar în lumea cea comună a visa e un pericul.” (M. Eminescu) În enunțuri cu verbul a însemna în structura predicatului, realizarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verbul a putea: Pot merge/să merg. În structurile cu infinitiv, determinările acestuia intră în relații sintagmatice, de vecinătate doar, cu verbul a putea: Nu-l pot chema acum./ Nu pot să-l chem. Aceeași „preluare” a complementului intervine când regentul este un verb de aspect: „... teamă mi-e ca nu cumva Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceapă a lăuda.” (M. Eminescu) În realizarea funcției de circumstanțial, infinitivul domină conjunctivul; în dezvoltarea circumstanțialului de timp, este precedat de locuțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
funcție prin care în planul semantic global al enunțului se introduce o acțiune simultană cu acțiunea verbului ca o însușire dinamică a subiectului (complementului) gramatical: „Apoi capra pornește înainte plângând și lupul după dânsa, prefăcându-se că plânge.” (I. Creangă) Regentul nominal (pronominal) al complementului predicativ - funcție generată de o relație sintactică de dublă dependență - poate fi subiectul verbului-predicat: „... ea moare. Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.” (M. Eminescu) sau complement: „Tu te-nalță din mormânt Să te-aud din corn sunând
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
colbul școlii, Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui (...) numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-a întors nu peste multă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii.” (M. Eminescu) „Să sărim în luntrea mică / Îngânați de glas de ape.” (M. Eminescu) Indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, participiul poate fi al doilea regent (poziția regentului verbal) pentru funcția de complement predicativ: „Și într-un spațiu închipuit ca fără margini, nu este o bucată a lui (...) numai o picătură în raport cu nemărginirea?” (M. Eminescu) Alexandru, plecat plin de iluzii, s-a întors nu peste multă vreme dezamăgit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivală din planul semantic al supinului ca formă absolută îl apropie de infinitiv; prin aceasta, supinul realizează cele mai multe funcții sintactice în alternativă cu infinitivul și totodată cu substantivul sau cu propoziții având ca predicat verbe la conjunctiv. Planul semantic al regentului face posibilă realizarea funcției sintactice guvernate prin oricare din variantele morfologice: infinitiv, supin, conjunctiv sau orientează selecția: • subiect; în relație cu expresii impersonale: e bine, e greu, e necesar, e ușor etc. sau cu unele verbe întrebuințate impersonal: a nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantice obligatorii (subiectivă, nume-predicativ propozițional, completivă directă, indirectă, comparativă) sau ale unor compliniri semantice facultative. Ca verbe-predicate ale unor compliniri semantice obligatorii, conjunctivul poate fi singura variantă modală compatibilă cu verbul regent, cel mai adesea și pentru că acesta, verbul (termenul) regent, asigură dezvoltarea conținutului semantic central al conjunctivului, de mod al unor acțiuni-proiect, cu diferite variante semantice: „Aștept să îmi apună ziua / și zarea mea pleoapa să-și închidă.” (L. Blaga) „Sunt beat și aș vrea să dărâm tot ce-i
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]