617 matches
-
linii generale, procesele și schimbările provocate de interacțiunile sau de contactele directe și prelungite Între grupuri etnice diferite cu ocazia invaziilor, colonizărilor sau migrărilor, indiferent dacă este vorba despre schimburi sau Împrumuturi, Înfruntări sau respingeri, asimilare sau adaptare, sincretism sau reinterpretare. G. F. & BALANDIER Georges (1986), Sens et puissance. Les dynamiques sociales, Paris, PUF (ed. I: 1971). BASTIDE Roger (1971), Anthropologie appliquée, Paris, Payot. GERAUD Marie-Odile et alii (1998), Les Notions clés de l’ethnologie. Analyses et textes, Paris, Armand Colin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ne amintește Paul Ricœur În Histoire et vérité ă se bazează pe o lege a fidelității și a creației. Departe de a privi cu suficiență aportul secolelor trecute ca pe un tezaur intangibil, cultura oferă posibilitatea unei Întregi serii de reinterpretări care, la rândul lor, o mențin vie, o consolidează sau o actualizează, tradiția și inovația nefiind antonimice, ci complementare. G. F. & BENETON Philippe (1975), Histoire de mots: culture et civilisation, Paris, Presses de la FNSP. BERA Matthieu și LAMY Yvon (2003
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nivelul practicilor curente, sfârșitul concepției uniforme asupra sistemelor și organizațiilor economice atât În Nord, cât și În Sud (Garnier și Robert, coordonatori, 2002), de unde și succesul mediatic al formulei „Franța profundă” În viața politică franceză. Orice transpunere este Însoțită de reinterpretări locale din partea actorilor. Mecanismul de reapropriere modifică, la modul cel mai profund, efectele scontate de către experți. În țările din Sud, ceea ce a fost, cel mai adesea, conceput și ajutat să funcționeze din exterior n-a mers, În vreme ce organizarea spontană a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dimensiuni concomitent. Sociologii și economiștii convențiilor ar spune că actorul, În deciziile sale cotidiene, ține seama simultan de principiile superioare ale mai multor cetăți. Acest proces introduce În știința comportamentului uman noțiunea de raționalitate compozită, caracteristică universurilor complexe a căror reinterpretare din perspectiva teoriei locurilor a dat naștere conceptului de „raționalitate situată”. Așa cum sugerează această teorie, homo situs este un interpret al situațiilor, iar interpretările și le face În imediatul și În dinamica propriei sale situații. Este omul social, care gândeșteși
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
un loc la altul (Minois, 1991, pp. 103 și 115). În domeniul științelor lumii vii, călătoriile de descoperire și apoi expedițiile au Îmbogățit colecțiile zoologice și botanice În asemenea măsură Încât clasificările tradiționale devin desuete. Acest fapt duce la o reinterpretare a diversității biologice, la Început prin prisma noțiunii de „serie” care stabilea legături Între specii imuabile, până când, În secolul al XIX-lea, vor apărea teoriile evoluționiste. În ceea ce privește descrierea ființelor vii, Plinius cel Bătrân sublinia deja importanța a ceea ce ține de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
profund indignați de eforturile menite să-i constrângă pe ei Înșiși la integrare rasială, nu pentru că s-ar opune egalității, ci pentru că sunt de părere că li se Încalcă astfel libertatea individuală” (Lipset și Schneider, 1978, p. 44). De unde o reinterpretare a faptelor observabile: conflictul fundamental ar avea loc „Între două valori care constituie miezul credo-ului american: individualismul și egalitarismul” (ibidem, p. 43). Acești autori afirmă că „majoritatea este favorabilă egalității În drepturi și egalității șanselor” (ibidem, p. 38) și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
străine, care sunt fie asimilate, fie reinterpretate, prin adaptarea lor la structurile simbolice sau mitice ale tradiției autohtone. ν În Le Bricolage africain des héros chrétiens, André Mary desprinde patru paradigme utilizate În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2) principiul analogiei, corespondenței sau omologiei, care mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
soluție salvatoare pentru penticostalii din rândurile populației Zulu, care speră Într-o izbăvire nepământeană și În dreptate În lumea de dincolo. Bisericile autohtone devin, În aceste cazuri, portdrapelele unui creștinism considerat mai autentic decât cel adus de misionari; 4) o reinterpretare a unor elemente creștine dintr-o perspectivă păgână, pentru că există teme comune În cele două tradiții (Ființa supremă, Învierea morților, riturile de vindecare) și pentru că temele importate sunt selectate În funcție de circumstanțe analoage. În Zair, alegoria luptei lui David cu Goliat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scris de un autor american cu origini orientale, pe care l-aș apropia de Bastarda Instanbulului, e Middlesex al lui Jeffrey Eugenides. Asemănările sunt surprinzătoare, deopotrivă în conținut - ramificațiile unei familii plecate din Grecia-Turcia spre Statele Unite -, dar și în formă: reinterpretarea contemporană, cu tușe și mixaje actuale a bătrânului și sigurului gen saga. Cu câteva observații în favoarea lui Eugenides: el are curajul să înlocuiască gravitatea senzaționalistă de tip istoric cu una de tip personal - genocid versus hermafroditism - și adoptă un stil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
fără divizarea timpului în epoci, pentru ca, în cea de-a treia cronoteză, actualizarea să furnizeze imaginea-timp cu o reprezentare foarte precisă, corespunzînd modului indicativ. Prin urmare, pentru G. Guillaume, modurile sînt etape ale actualizării imaginii-timp cu ajutorul verbului. Praxematica produce o reinterpretare în cadrul acestui model al mișcării gîndirii la actualizatorul imaginii-timp, propunînd ordinea virtual, fluent, precis, deoarece, dacă actualizarea infinitivului este mai rapidă decît a conjunctivului, iar a acestuia mai rapidă decît a indicativului, aceasta nu se poate produce fără anumite etape
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintotdeauna a evitat să se uite - de teamă, din comoditate sau indiferență, pentru a se proteja, și, mai ales, pentru a supraviețui. Efectele nebănuite ale unor gesturi aparent insignifiante, voit uitate, se fac simțite când jocul părea încheiat și nicio reinterpretare a trecutului nu părea să-i mai poată schimba înțelesul. Julian Barnes reușeste performanța de se apropia, în timp ce stimulează subtil simțul pericolului, de o zonă dificilă și ușor de ratat, cea a tragicului. Într-o desfășurare narativă ce nu testează
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și unidirecționale. Această ultimă situație este ilustrată și de trecerile de la sistemul acuzativ la sistemul ergativ și invers, în absența unei direcții unice a schimbării. Mecanismele diacronice care permit astfel de schimbări lingvistice, în ambele sensuri, sunt (Dixon 1994: 186): reinterpretarea pasivului/antipasivului 78 ca fiind o construcție tranzitivă nemarcată (vezi supra, 5.2.); dezvoltarea unui nou sistem perifrastic de marcare a timpului sau a aspectului, bazat pe forme participiale; crearea unui nou caz sau extinderea valorilor unui caz deja existent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar altele sunt dominant acuzative. Autoarea arată că există un continuum istoric: o limbă ergativă evoluează într-o limbă cu partiție ergativă, care devine, eventual, o limbă acuzativă. În schimb, în anumite limbi ergative, marcarea cazuală ergativă a rezultat din reinterpretarea construcțiilor pasive ca fiind active și tranzitive. Limbile investigate de autoare reprezintă un continuum istoric în care o limbă ergativă devine o limbă cu partiție ergativă prin reinterpretarea construcției antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiție ergativă poate deveni
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În schimb, în anumite limbi ergative, marcarea cazuală ergativă a rezultat din reinterpretarea construcțiilor pasive ca fiind active și tranzitive. Limbile investigate de autoare reprezintă un continuum istoric în care o limbă ergativă devine o limbă cu partiție ergativă prin reinterpretarea construcției antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiție ergativă poate deveni acuzativă prin reinterpretarea construcției ergative tranzitive ca fiind pasivă. De exemplu, tagalog este ergativă (a păstrat construcția antipasivă; antipasivele oblice sunt tipic nedefinite și nespecifice), malgașa are partiție
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca fiind active și tranzitive. Limbile investigate de autoare reprezintă un continuum istoric în care o limbă ergativă devine o limbă cu partiție ergativă prin reinterpretarea construcției antipasive. La rândul ei, o limbă cu partiție ergativă poate deveni acuzativă prin reinterpretarea construcției ergative tranzitive ca fiind pasivă. De exemplu, tagalog este ergativă (a păstrat construcția antipasivă; antipasivele oblice sunt tipic nedefinite și nespecifice), malgașa are partiție ergativă (sintaxa acuzativă a rezultat din construcția antipasivă, în care argumentul în absolutiv a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diacronice care dau seamă de apariția acestui fenomen, este nominalizarea. Manning (1996: 21) sugerează chiar că originea istorică a limbilor ergative este un bun criteriu de separare a acestora: (a) ergativul provine din nominalizare; (b) ergativul provine din pasiv, prin reinterpretarea unui instrumental oblic sau a unui agent ca ergativ. Manning (1996: 21) arată că multe limbi în care ergativitatea are ca sursă nominalizarea sunt ergative sintactic. Ideea că propozițiile din eschimosă sunt asemănătoare nominalizărilor a fost propusă de Thalbitzer (1911
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tipare în propozițiile principale. Schimbările inițiale sunt într-adevăr, așa cum se arată în numeroase studii, semantice și pragmatice, dar, ulterior, se produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este că sintaxa și morfologia ergativă provin întotdeauna din reinterpretare (engl. re-analysis), un mecanism care nu schimbă faptele sintactice, ci reprezentarea acestora în mintea vorbitorilor. Cu excepția trecerilor de la pasiv la ergativ, se pare că ergativitatea este un accident istoric care s-a repetat în diverse părți ale globului, sintaxa ergativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
există câteva scenarii posibile: ● în limbile acuzative, construcția tranzitivă cu A arbitrar (numită transimpersonală) poate fi reinterpretată ca fiind o construcție intranzitivă al cărei argument unic se comportă ca P; ● în limbile ergative, coalescența componentelor verbului ușor poate duce la reinterpretarea construcției tranzitive ca fiind intranzitivă; gramaticalizarea perifrazelor aspectuale (vezi Capitolul 1, 7.1.); ● partiția intranzitivă nu apare gradual, prin creșterea numărului de verbe intranzitive ale căror proprietăți se îndepărtează de tiparul dominant, ci ca o schimbare abruptă, care afectează o
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
caz prepozițional/lexical), în timp ce folosirea genitivului este similară cu marca absolutivului (Alexiadou 2001: 17, 116−117). Reluând ideea formulată de Comrie (1978) − nominalizarea este o posibilă sursă pentru ergativitate − Alexiadou (2001: 19) arată că marcarea ergativă poate fi: (a) rezultatul reinterpretării unei nominalizări în care Agentul este exprimat printr-o structură posesivă: John's destruction of the city '(lit.) distrugerea lui Ion a orașului'; (b) legată de construcții ca: the destruction of the city by the enemy 'distrugerea orașului de către dușman
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Cazului acuzativ. v are un rol nu numai în prezența argumentului extern, dar și în atribuirea Cazului acuzativ. Absența categoriei v are două consecințe: nu există argument extern și nu există Caz acuzativ. Bennis (2004: 86−87) ajunge la următoarea reinterpretare a Generalizării lui Burzio: (a) dacă nu există argument extern, nu există Caz acuzativ (structural) care să fie atribuit; (b) dacă nu este disponibil Cazul acuzativ (structural), nu va fi generat argumentul extern. Astfel, autorul (Bennis 2004: 87) își propune
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiza inergativelor ca tranzitive cu obiect nul. Autoarea arată că italiana, spaniola, portugheza au un se nominativ, asemănător cu one din engleză și cu on din franceză, care s-a dezvoltat, așa cum arată Naro (1976)153, din se acuzativ, prin reinterpretare diacronică. Spre deosebire de aceste limbi, româna nu are se nominativ: se doarme, se muncește nu sunt echivalente cu si dorme, si lavora. Opinia autoarei este că inergativele românești se combină cu se medio-pasiv. Dobrovie-Sorin (1998: 400) identifică următoarele tipuri de si
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe inacuzative, din care am reținut aspectele pe care le-am considerat relevante pentru analiza acestei clase de verbe din limba română. În secțiunea 1. am avut în vedere consecințele pe care le-a avut Ipoteza Inacuzativă pentru lingvistică, precum și reinterpretarea relației dintre tranzitiv și intranzitiv, determinată de introducerea acestei ipoteze. În secțiunea 2. am reluat informațiile despre verbele inacuzative/ergative din lucrările românești despre limba română, în care am identificat sugestii importante pentru analiza acestei clase de verbe din limba
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative și cea a verbelor ergative din limbile acuzative și stabilirea unor corespondențe terminologice și conceptuale între acestea; relevanța relativă a conceptelor precum subiect și tranzitivitate pentru limbile ergative; formularea unei definiții operaționale, potrivite pentru română, a clasei verbelor inacuzative; reinterpretarea absenței unor teste sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative din limba română: în română, aceste teste nu funcționează nu pentru că limba nu este sensibilă la distincția inacuzativ/inergativ, ci pentru că specificul tipologic și evoluția limbii au condus la un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
circa 24) din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul bodic, vorbite în Nepal. Folosirea mărcilor ergative ca elemente subordonatoare pare a fi rezultatul unui proces de gramaticalizare de tipul: ergativ/instrumental > 'pentru că' > 'deși'. Structurile ergative din aceste limbi sunt derivate prin reinterpretarea construcțiilor relative ca fiind construcții absolute. Asemănarea dintre articol și marca preergativă din propozițiile subordonate este pusă pe seama unei omofonii accidentale. În aceste limbi, marca de caz are funcție suplimentară de nominalizare. KOIARI Limbă papua, vorbită în Munții Koiari din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
frontiera simulării persoanei vii și a unei analize a complexității de dragul complexității. Pe de o parte, informaticienii inteligenței artificiale clasice sînt interesați de construirea calculatoarelor conectate în paralel și caută noi arhitecturi funcționale, fără a se ocupa prea mult de reinterpretarea conceptuală a activității de cunoaștere. Pe de altă parte, neo-conexioniștii se îndreaptă spre o interpretare, în termeni neuronoidali, a activităților de calcul informatic, ceea ce înseamnă că noile modele nu sînt absolut rebele la o implantare în țesutul nervos. Două căi
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]