8,522 matches
-
a lui Rosetti, Cioculescu-Călin schița Dl. Goe a apărut în Universul cu titlul La 10 Mai și nu De zece mai. Și mai sînt de consemant astfel de "detalii" care fac deliciul editorului adevărat, dar nu mai am spațiul necesar relatărilor. Recomand cu căldură amatorilor de "scumpeturi" caragialiene să-și procure și să citească (evident și secțiunea "Note și variante") ediția academică a dlor Stancu Ilin, Nicolae Bârna, Constantin Hîrlav. Memorabilă e prefața dlui Eugen Simion, subintitulată "I.L. Caragiale și spiritul
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
explicație alternativă pentru sinucidere (recenzentul tocmai fusese părăsit de soție și copii), era limpede că principalul element care contribuise la declanșarea tragediei fusese contactul cu turul de forță nihilist al lui Ortese. Terry fusese nedumerit și totodată stîrnit de acea relatare care tot nu dezvăluia ce anume se arătase în film și nici de ce impactul asupra unuia dintre spectatori fusese atît de profund și imediat. La fel de misterios era un articol vechi de opt ani dintr-o publicație științifică din Canada, pe
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
cu dibuieli, cu pași de ascensiune, cu reveniri, cu repetări, cu reconsiderări. Și, din toate acestea, mă străduiesc azi să tai, pentru dvs., poteca de munte, proprie să te conducă sus, pe vîrful fericit, încununat cu slava Taborului)". Și urmează relatarea, cu referire la exegeți cunoscuți și cu aprecieri personale ca aceea că "diftonul Luca" scriindu-și amintirile proprii, devenite Evanghelie, nu avea cunoștință de epistolele lui Pavel, îi releva unele contradicții ale acestui text-mărturisire, notează, nu fără surprindere, că știința
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
Goma. La recomandarea exilaților români, decisese totuși să-i facă o vizită lui Constantin Noica; sfatul lui Mihnea Berindei și vîlva creată în 1979 de o emisiune a Europei Libere a adus-o pe Jessica Douglas-Home în casa Marianei Celac. Relatările întîlnirilor avute cu Noica, Pleșu, Dinescu, Mariana Celac, dineul dat la Ambasada Marii Britanii pentru disidenți (la care a fost invitat și Eugen Simion...) ar trebui să ducă cel puțin la o discuție onestă privind opoziția românească, a cărei atitudine pasivă
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
disidența activă, termen folosit curent de Adam Michnik) nu poate fi pusă exclusiv pe seama sprijinului acordat de Occident dictaturii lui Ceaușescu, teză susținută mai nou de Tony Judt, într-un articol din The New York Review of Books. Foarte interesantă e relatarea despre protestele Doinei Cornea și izolarea care i-a fost impusă (se strecoară aici ideea că inițiativa ei ar avea aceleași rădăcini tradiționaliste, de păstrare a identității naționale și religioase, ca și intrarea în opoziție a Bisericii catolice poloneze). Jessica
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
realități fără prea multă consistență. Mulți dintre autorii acestor planuri făceau parte din generația care-și propusese în anii '30 să realizeze ingineria socială și nu fuseseră atinși încă de cinism și disperare. Există în literatura memorialistică chiar prea multe relatări ale urmărilor românismului aplicat. Iluziile care-au însoțit prima fază a comunismului național i-au acompaniat se pare și pe cei plecați în exil după instalarea dictaturii proletariatului la București. A fi în răspăr cu realitatea se numește cîteodată idealism
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Cine îl oprește? Cititorii COTIDIANULUI au aflat că Gigi Becali aplică legea pumnului în gură. Ziarul CURIERUL NAȚIONAL, al cărui director e unul dintre frații Păunescu, a prezentat în titlu acțiunea huliganică a lui Becali drept ,,pălmuire", după care, autorul relatării a pus punctul unde trebuia precizînd că Gigi Becali ,,a recurs la forța pumnului". Gigi Becali e cunoscut și recunoscut drept principal finanțator al clubului Steaua, al cărui președinte e tot unul dintre frații Păunescu. Ziaristul bătut de finanțator nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
pineală (DEX: pe șest, loc. adv., din rus.). Și Cioran, dar în cu totul alt registru, a practicat, cu grație, trișeria. Ce farmec degajau replicile lui, devoalîndu-i jocul doar ingenuu, de dragul jocului. Nu de puține ori, în condiții triste. E o relatare a prietenului său, François Bot, cioranian-patinată. Chiar dacă în situația-limită a ultimului pat de spital: "Cele două doamne (venite să-l viziteze pe bolnav - n.n.) ies să se plimbe în grădină, iar Cioran mă apucă de braț și îmi spune: "Dragă
"...M-am prefăcut că sînt prezent" by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/15795_a_17120]
-
pădure și civilizații. Chiar și atunci cînd își angajează o călăuză, omul este, mai mereu, lipsit de ghid, de hartă, de busolă. Și așteaptă, fără încetare, un miracol. Poate că pe acela al scriiturii. Naratorul e, în plus, terorizat, de relatări și amintiri, cu privire la călători ce s-au pierdut în munți, recent sau în vechime. Iminența morții este o constantă. Cvasicertitudinea (fiindcă oricînd rămîne o speranță) că ai cancer și/sau tentația de sinucidere (din dezgust față de viață) sînt factori care
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
discursului, întrebarea principală este în ce măsură povestirea viselor are trăsături specifice, mărci lexicale sau gramaticale, formule sau modalități de organizare care să o individualizeze între alte discursuri narative. Asemenea trăsături există, deși povestitul viselor e în multe secvențe perfect confundabil cu relatarea unei întîmplări adevărate, a unei experiențe personale, a unui film sau a unei cărți (eventual cu subiect fantastic). într-un articol pe această temă ("Dream-reporting discourse", în Text, nr. 4, 1984), Benny Shanon și Rivka Eiferman analizau, pe baza unui
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
logică și de raționalizare a unor experiențe psihologice confuze, vagi, care rămîn oricum incontrolabile. Reflexul textual al acestei situații e reprezentat de un stil abrupt, de folosirea unor termeni vagi, de încercările de reformulare, produse de insatisfacția locutorului față de propria relatare; narațiunea, dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
interesant de analizat un corpus real de povestiri de vise, după cum ar fi pasionantă și o investigare a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de jurnal. în Jurnalul lui Sebastian (însemnare din 21 iulie 1935), secvența relatării onirice are o formulă de introducere ("Un vis pe care încerc să-l scriu chiar acum, trezin-du-mă din somn"); urmează o narațiune fragmentară
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de jurnal. în Jurnalul lui Sebastian (însemnare din 21 iulie 1935), secvența relatării onirice are o formulă de introducere ("Un vis pe care încerc să-l scriu chiar acum, trezin-du-mă din somn"); urmează o narațiune fragmentară, plină de puncte de suspensie, dominată de uzul prezentului ("citesc", "Sunt la Dinu Brătianu acasă. Am în
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
în însemnarea din 8 noiembrie 1990 ("și am visat") domină imperfectul, întrerupt uneori de prezent și completat de mai mult ca perfect (care recuperează metamorfozele: "devenise") și de perfectul compus. Visul e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
e tratat metatextual ("Visul are aici neclarități"), dar în interiorul relatării e adoptată de obicei perspectiva interioară, a momentului respectiv ("era de fapt"; "eram căutat", "apoi", "mi s-a părut că știu cine e, dar nu mi-am dat seama"). în relatările cotidiene ale viselor noastre, cred că e folosit mai ales imperfectul, care marchează repetat raportarea la un reper ("atunci-acolo", "în vis"), poate și datorită afinității sale cu irealul (manifestată și în imperfectul jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
jocului sau al propoziției condiționale ipotetice). în plus, apare și o formulă tipică, absentă din fragmentele din care am citat. E vorba de construcția reflexiv-impersonală a verbului a face - "se făcea că": la imperfect; aceasta e o marcă inconfundabilă a relatării de vise. E înregistrată de altfel ca atare în dicționarul academic al lui Pușcariu (Dicționarul limbii române, tomul II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
animalitate. Consecința lipsei mele de reacție - dar și a celorlalți de pe stradă? într-o bună dimineață, ne-am trezit în chiar holul blocului, cu ditamai puturoasele fecale, făcute cadou de aceeași bandă de vagabonzi"! Cititorul îmi va scuza, sper, această relatare naturalistă. N-am evocat întâmplarea decât pentru puternicul ei... iz metaforic. Lumea a intrat, tot mai mult, pe mâna acestei mase de nesimțiți primitivi, pentru care nu există normă și limită. în costum alb și scuipând cuvintele ca dintr-o
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
surse pot fi experiența proprie (perceptivă), o operație mentală (raționament, presupunere, creare de ipoteze) sau comunicarea de către altcineva. Un mesaj banal - de exemplu "Plouă" - poate fi însoțit de indicații asupra sursei - "Uite, plouă" (percepție directă); Probabil plouă" (inferență); "Cică plouă" (relatare) - , cu consecințe directe asupra gradului de credibilitate atribuit unei informații. Prezumtivul românesc oferă forme gramaticalizate pentru a exprima inferența - " Nu răspunde: o fi plecat" - sau preluarea unei informații de la alții (cu păstrarea distanței) - "O fi el deștept, dar n-a
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
concluzie" (EZ 14.06.2000). Exemplele jurnalistice actuale confirmă diferențele dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic ziarele voiculesciene, de un jaf la SNTR, dar..." (AC 23, 2000, 9) - sau pur și simplu de accentuare a dubiului presupus oricum de
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
deocamdată, singurul organism ales la nivel național) de sîmbătă 21 aprilie, cînd s-a decis reconvocarea Conferinței, am scris un editorial în care am prezentat, fără nici un parti-pris, ce s-a întîmplat și în care am încercat să corectez unele relatări din presă care țineau cu orice chip să transforme Conferința într-un "circ" ori într-un "spectacol penibil". Dat fiind însă gestul d-lui Eugen Uricaru de luni 23 aprilie de a se autoproclama președinte, nesocotind hotărîrea Consiliului și încălcînd
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
libertății"? Același păcat îi împiedică pe confrații noștri, ca și pe nomenclaturiștii de curte nouă, a se manifesta constructiv. În locul jertfei ziditoare, aduc cedarea, oportunismul, cinismul. Ne dăm seama de trecutul pătat al multora din exponenții breslei noastre chiar din relatările lui Bujor Nedelcovici privitoare la prigoana ce s-a dezlănțuit împotrivă-i, cînd, refuzat în țară, a fost nevoit a-și tipări romanul Al doilea mesager în capitala Franței. Circumstanța că acest volum a avut succes, fiind dintru început analizat
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa respectivă cu un praf de supă și o folosește ca atare... Jean Celeste Dimitrescu
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Inconștiența cu care familia de monștri săvârșește răul ar trebui să-l răvășească pe poet și să-l facă să se înece în propriile lui cuvinte. Dar nu, el rămâne un cronicar manierat și rezonabil al întâmplării. Tocmai de aceea relatarea lui ne inspiră încredere, ni se pare verosimilă și ne tulbură profund. Puțini poeți de azi reușesc să restaureze, ca Matei Vișniec, autoritatea originară a cuvintelor. În general, cei care scriu versuri azi contribuie, dimpotrivă, la devalorizarea lor, folosindu-le
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
Marius Chivu Cum informațiile despre familia regală a României sunt destul de austere și ajung cu greu la cei interesați, publicarea memoriilor Reginei Ana a României constituie cu siguranță un eveniment editorial. Cartea nu este neapărat "o relatare completă, exactă, corectă" a evenimentelor povestite ci, mai curând, așa cum Regina însăși mărturisește încă din primele pagini, o poveste care "acoperă o viață, trei sferturi de secol, un război, un exil și un destin ce a gravitat, de fapt, în jurul
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]
-
amintire, cum este convorbirea telefonică cu președintele Roosevelt. Peripețiile sunt însă nenumărate: despărțirea de familie, înrolarea ca infirmieră în Maroc, Algeria și Italia, dresoarea unui cățel pentru a fura găini, întâlnirile întâmplătoare cu frații înrolați și ei în armată etc. Relatarea lor impresionează prin simplitate, de multe ori chiar stângăcie, și printr-un soi de detașare prin prisma timpului în spatele căreia, însă, se ghicește ușor valoarea lor afectivă imensă. Viața alături de Regele Mihai stă încă de la început sub semnul unei predestinări
Memoriile Reginei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16274_a_17599]