1,115 matches
-
În ansamblu, este semnificativă frecvența ridicată a lui tot, producând o indefinire a semnificației prin totalizare, generalizare, și a seriei formate cu -va, cu grad de indefinire mai mare față de elementele din seria fie- și ori-. În ceea ce privește baza de formare (relativele care, cine, ce, cât), statisticile de aici concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
a semnificației prin totalizare, generalizare, și a seriei formate cu -va, cu grad de indefinire mai mare față de elementele din seria fie- și ori-. În ceea ce privește baza de formare (relativele care, cine, ce, cât), statisticile de aici concordă cu statistica de la relative (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). De asemenea, se remarcă tendința de aproximare prin exagerare cantitativă, după cum sugerează ocurențele numeroase ale lui tot și mult. În ceea ce privește pronumele și adjectivele pronominale negative, au fost înregistrate următoarele ocurențe: nimeni - 19; nimic - 56
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
măcar o faptă conCREtă pă care-ai făcu:t-o- B: deci eu NU-ȚI [da:u ȚIE socoteală. +A: [vizavi de federația română de box. B: eu nu-ți dau ție socoteală (IVLRA: 193−195). 7. SPECIALIZAREA DISCURSIVĂ COMPLEMENTARĂ A RELATIVELOR ȘI A INTEROGATIVELOR În ciuda inventarului comun de termeni, în limba română actuală, pronumele relative și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
și pronumele interogative tind spre o specializare discursivă complementară, observată în frecvența individuală a unităților din cele două clase și în comportamentul lor discursive. 7.1. Analiza cantitativă Studiul de frecvență a evidențiat elementul tipic fiecărei clase semantice: care pentru relative, ce pentru interogative. Pronumele relative sunt elemente de relație subordonatoare, funcționând simultan și ca substitute de tip nominal. Termenul cu cea mai mare frecvență în uzul actual este care (vezi Gheorghe, în acest volum, p. ). Preferința uzului este motivată de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
regim permanent periodic nesinusoidal se poate face: a) în domeniul frecvență prin analiza pierderilor pe frecvența fundamentală și a celor introduse de fiecare armonică prezentă în spectrul inducției magnetice, [17], sau prin introducerea unei mărimi globale de caracterizare, permeabilitate magnetică relativă vâscoasă hipercomplexă, [47]; b) prin utilizarea mărimii corespunzătoare în domeniul timp și anume a timpului tc de creștere a inducției magnetice de la valoarea - Br la 0 (intervalul de timp scurs între trecerile prin zero ale intensității câmpului magnetic H și
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
observă, privindu-l, că îi tremură mâinile). 4.3.3. A simți + conectori relativi Asemenea verbelor a vedea și a auzi, verbul a simți poate selecta în poziția obiectului direct propoziții relative propriu-zise sau interogative indirecte introduse prin pronume/adjective relativele - cine, care, ce - și prin adverbe - unde, când, cum, cât etc. - în contexte precum: (107) Animalele simt cine le iubește. (108) Simte care dintre voi l-a trădat. (109) Simt ce va urma. (110) Simte unde îl doare. (111) Din
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
prin propoziție relativă Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare soarele 141. (204) Miroase unde i se pare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Față de verbele de percepție nonintențională, cele de percepție intențională au o disponibilitate mult mai redusă de a selecta obiecte directe realizate ca propoziții relative. În contextul verbelor de percepție intențională, adverbele relative unde și când nu introduc relative completive, ci relative circumstanțiale 140 (203-205): (199) Privește pe cine are în față. (200) Privește ce vrea. (201) Ascultă ce muzică vrei! (202) Ascultă pe cine vrei! vs (203) Privesc unde răsare soarele 141. (204) Miroase unde i se pare că ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se poate face contextual: în exemplul (200), se poate exprima percepția auditivă (Ascultă pe cine vrei! > "Ascultă muzica cui vrei!") sau un raport care depășește sfera percepțiilor (Ascultă pe cine vrei! >"Ia în seamă sfaturile care ți se par importante!"). Relativele introduse prin cum, posibile doar cu verbele a privi și a asculta, ocupă poziția obiectului direct, funcțioând ca relative completive: (206) Privesc cum înfloresc pomii. (207) Ascult cum îmi bate inima. În contextele de acest tip, conectorul cum își păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
vrei!") sau un raport care depășește sfera percepțiilor (Ascultă pe cine vrei! >"Ia în seamă sfaturile care ți se par importante!"). Relativele introduse prin cum, posibile doar cu verbele a privi și a asculta, ocupă poziția obiectului direct, funcțioând ca relative completive: (206) Privesc cum înfloresc pomii. (207) Ascult cum îmi bate inima. În contextele de acest tip, conectorul cum își păstrează sensul modal: (206') Privesc cum înfloresc pomii < Privesc modul cum înfloresc pomii. (207') Ascult cum îmi bate inima < Ascult
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
reported - "am auzit spunându-se". Vezi și GALR II (2008: 718). 105 Vezi GALR II (2008: 208-209). Distincția propoziție relativă propriu-zisă vs propoziție interogativă indirectă se face în funcție de calitatea de anaforic al conectorului față de un constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974: 30-37). Autoarea arată că relativele construite cu adverbele relative unde
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
constituent al propoziției matrice. Conectorii relativelor propriu-zise se află într-un raport anaforic cu un constituent din matrice, față de cei ai interogativelor indirecte, care nu stabilesc acest raport cu propoziția regentă. 106 Vezi Pană Dindelegan (1974: 30-37). Autoarea arată că relativele construite cu adverbele relative unde, când, cât, cum în care se exprimă o percepție fizică (a vedea "a percepe vizual") sunt generate pe baza unei transformări de suprimare a nominalelor cu trăsăturile [+Indef], [-Abstract], [+Circ] din propoziția matrice, astfel: Văd
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
aceasta este adusă întâi în universul de discurs (prin avansarea din subordonată în propoziția matrice) și ulterior conectată cu evenimentul desfășurat, prin reorganizarea sintactică a enunțului. 127 Gheorghe (2004: 244-245) arată că acest tip de construcții corespund unui subtip al relativelor prezentative semnalate de Lambrecht (2000) pentru franceză. 128 Jeffrey S. Gruber, Studies in Lexical Relations, MIT doctoral dissertation, distribuită de Indiana University Linguistics Club, 1965. 129 Se disting deci două prepoziții to ʻlaʼ: una cu sens de localizare/distanță, cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
se face contextual, probând posibilitatea verbului de a primi o determinare cu sens final: Am atins marginea paharului ca să văd dacă are vreo crăpătură. Frecvent, verbele care desemnează "contactul fizic" sunt considerate ca desemnând percepții nonintenționale. 140 Vezi diferența dintre relativele periferice/neintegrate sintactic și relativele integrate sintactic în GALR II (2008: 221). 141 Vezi, comparativ, construcțiile cu verbe de percepție nointențională, în care aceste subordonate ocupă poziția de obiect direct. 142 Structurile cu verb de percepție intențională și predicat secundar
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbului de a primi o determinare cu sens final: Am atins marginea paharului ca să văd dacă are vreo crăpătură. Frecvent, verbele care desemnează "contactul fizic" sunt considerate ca desemnând percepții nonintenționale. 140 Vezi diferența dintre relativele periferice/neintegrate sintactic și relativele integrate sintactic în GALR II (2008: 221). 141 Vezi, comparativ, construcțiile cu verbe de percepție nointențională, în care aceste subordonate ocupă poziția de obiect direct. 142 Structurile cu verb de percepție intențională și predicat secundar realizat adjectival nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
dezvoltă în grosime, motiv pentru care forța lor este mică. Forța relativă (forța raportată la kg corpă stagnează și chiar manifestă regres, atât la nivelul flexorilor cât și a extensorilor. Totuși ritmul de creștere a forței absolute și a celei relative a flexorilor este mai mare comparativ cu cea a extensorilor. De aceea apare necesitatea folosirii într-o măsură mai mare a exercițiilor de forță la această vârstă, în special pentru mușchii extensori pentru a preveni scăderea activității motrice generale. La
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
DC) și PSI. PCI se străduiește să instaureze o „democrație progresivă”, noțiune la care Togliatti se gândise încă din timpul războiului din Spania și a cărei originalitate - subliniată neîncetat de PCI și istoriografia ce-i este loială - e întru totul relativă, deoarece se dovedește asemănătoare cu ceea ce propuneau atunci cei mai mulți dintre conducătorii comuniști din Europa de Est și Franța; aceasta consta în inventarea unei alte căi decât cea adoptată de sovietici pentru a se îndrepta spre socialism. Deși proiectul eșuează, Togliatti și tovarășii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
echilibrul european”, ceilalți au încercat să-i pună capăt și au declarat că „flota rusă este, încă, prea puternică în comparație cu cea turcă”. Pacea a fost semnată în 1856, în termenii oponenților Moscovei. Dificultatea de a evalua corect pozițiile de putere relative ale națiunilor au făcut din invocarea balanței de putere una dintre ideologiile favorite ale politicii internaționale. De aici și utilizarea sa într-un sens foarte larg și imprecis. Când o națiune încearcă să-și justifice acțiunile internaționale, ea probabil va
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
concretă și un scop definit. O doctrină este un principiu abstract; operează, în mod necesar, cu scopuri absolute și are înțelesuri absconse; este o afirmație metafizică. Nu este niciodată adevărată, pentru că e absolută, iar toate politicile oamenilor sunt condiționate și relative... Pentru a reveni la politică, gândiți-vă numai ce abominație trebuie să fie o doctrină abstractă pentru treburile de stat. Orice politician sau jurnalist poate oricând să-i adauge o nouă dimensiune. Oamenii o acceptă tacit și o aprobă pentru că
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a tabloului atât de pestriț și dezolant în cele din urmă, ar sta o serie de cauze, dintre care enumerăm: 1) diversitatea formației științifice a autorilor; 2) lipsa de informare și formare suficientă a conducătorilor care scriu despre conducere; 3) relativa noutate a subiectului din care decurge imposibilitatea punerii de acord a punctelor de vedere, imposibilitatea trierii lor (Barger, 1971, pp. 14‑15). Cele notate de Barger sunt valabile mai ales pentru o anumită perioadă istorică și pentru situația abordării conducerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fictive, oricare ar fi decalajul ei cu realitatea experienței, constă în suspendarea validității practice a enunțului, fără ca cel care-l produce să fie considerat mincinos sau nebun, iar cel care receptează naiv sau neghiob. Această suspendare nu este totuși decît relativă, căci, la fel ca minciuna, ficțiunea trebuie să pară verosimilă, povestind fapte care nu s-au întîmplat ca și cum ar fi avut loc, dar, spre deosebire de minciună, ea nu pretinde a avea valoarea experienței efective. Există, prin urmare, o diferență de statut
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
N2 ar fi numele predicativ al structurii. Acordul verbului copulativ cu N2 ar fi un acord cu numele predicativ 85. În GALR (II: 210-211), se arată că în structuri de tipul celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un acord cu numele predicativ 85. În GALR (II: 210-211), se arată că în structuri de tipul celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
celor din (13)b, fie se poate considera că relativa introdusă prin ceea ce este subiectivă, în virtutea topicii și a statutului de temă, fie relativa este predicativă, iar subordonata conjuncțională subiectivă, în virtutea faptului că informația de natură categorială se află în relativă, iar al doilea component al structurii copulative vehiculează informația de identificare. În favoarea celei de-a doua analize este și argumentul acordului copulativului cu al doilea component. Dacă unul dintre cele două nominale este la plural, verbul-predicat se acordă întotdeauna la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
limba română, o structură fără scindare precum cea din (40) poate fi reformulată într-o structură cu pseudo-scindare propriu-zisă, precum cea din (41)a, sau o structură cu pseudo-scindare inversată, precum cea din (42)a. În aceste structuri se folosesc relativele ceea ce sau ce. Acestea pot fi precedate de tot: (40) Dan mi-a adus trandafiri. (41) a. Ceea ce mi-a adus Dan ?este / ?sunt trandafiri. b. Tot ce mi-a adus Dan ?este / ?sunt trandafiri. (42) a. Trandafiri este ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]