1,192 matches
-
Relativiștii mai ignoră și diferitele modalități prin care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
care definițiile (inițial europene) ale societății civile se răspîndesc în prezent în toate cele patru zări, ceea ce înseamnă că relativiștii nu au înțeles că lumea se află într-un proces de respingere a relativismului. Cazul chinezesc prezentat anterior sugerează că relativismul nu sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea și aici fragilitatea punctului de vedere este
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sesizează posibilitatea ca organizații neguvernamentale, autodeterminate și autoreflexive, pe care unii le numesc societate civilă, să poată exista și să existe cu alte denumiri, în alte medii lingvistice și culturale. De asemenea și aici fragilitatea punctului de vedere este dramatică relativismul implică, de obicei, faptul că așa-numitul context "străin" pe care dorește să-l protejeze împotriva nefastei societăți civile occidentale are cu totul alte principii de organizare. Această afirmație presupune în mod eronat că Ceilalți nu au împrumutat niciodată nimic
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
politice sau etico-filosofice. Oricine respinge societatea civilă ca ideal sau ca realizare practică va cădea din nou, conștient sau nu, în capcana fundaționalismului și în credința sa moralizatoare în Adevăr și Etică sau, dacă nu, se va cufunda într-un relativism cinic și autocontradictoriu, care insistă că nu există linii conducătoare sigure și preferabile în viață, demonstrînd prin aceasta aceeași confuzie logică și politică a cretanului Epimenides, cel ce a declarat, pe deplin convins, că toți cretanii sînt mincinoși. *** Există cîteva
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Life and Late Capitalism, Cambridge și New York, 1984 și "The Modern Democratic Revolution: Reflections on Lyotard's The Postmodern Condition", în Andrew Benjamin (ed.) Judging Lyotard, Londra și New York, 1992, pp. 81-98. 27 Vezi remarcile interesante (deși dăunătoare) asupra problemei relativismului și a universalismului în Chris Hann, "Introduction: Political Society and Civil Anthropology", în Chris Hann și Elizabeth Dunn (ed.), Civil Society: Challenging Western Models, Londra și New York, 1996, pp. 17-24. 28 Adam B. Seligman, The Idea of Civil Society, New York
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
the State of Virginia, Query XVII, în A.A. Lipscomb și A.E. Bergh (ed.), The Writings of Thomas Jefferson, Washington, DC., 1905, vol. 2, p. 302. 30 Richard Rorty, "The Priority of Democracy to Philosophy", în Richard Rorty, Objectivity, Relativism, and Truth: Philosophical Papers, Cambridge, 1991, vol. 1, p. 176. Vezi și Richard Rorty, Philosophy as Science, as Metaphor, and as Politics, în Essays on Heidegger and Others, Cambridge și New York, 1991. 31 Richard Rorty, Consequences of Pragmatism (Essays: 1972-1980
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sau în rău, despre tine însuți. Să te consideri, de pildă, irepetabil ca victimă a istoriei, ca receptacul al suferinței fără egal, sau, dimpotrivă, cu același succes, să ți se pară că ești „buricul pământului”, purtătorul unor virtuți creștine superioare „relativismului” și raționalismului apusean (aici mă gândesc, firește, la basarabenii cu oarecare pretenții de cultură, atunci când se mai încumetă să participe la niște discuții de „idei”). Aceste iluzii nu rezistă în fața adevărului crud al cifrelor: diferența în ce privește speranța de viață în
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
revistei Sburătorul (19 aprilie 1918), care din 1921 se va numi Sburătorul literar. I. Impresionism. În prima etapă a creației lui Eugen Lovinescu sunt evidente elementele de maiorescianism și impresionism (Pași pe nisip și primele volume din Critice). Impresionismul era relativism estetic și "metodă critică" (E. Lovinescu), care constă în reducerea expresiei unei idei la elementul său esențial. Pe calea emoției estetice se poate ajunge la "principiile generative" ale operei literare. Fără a elimina fantezia și sugestia, E. Lovinescu intuiește întregul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al timpului, caracterul perfect unitar al unei opere mai puțin lipsite de contradicții decât s-ar părea și, în sfârșit, permanenta, obsesiva strădanie a autorului de a se defini pe sine prin critica sa" (I. Negoițescu). Etapele activității critice: 1. "relativism estetic naiv" (Pași pe nisip); 2. "dialogul între persoane imaginare" (în Convorbiri literare, sub influența lui Anatole France); "revizuirile" (în revista Flacăra) nu e vorba de o revizuire "a valorilor curente ale conștiinței publice", ci de o "revizuire a unor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un bun istoric, psiholog și monografist. El a trecut de la faza militantă la o fază contemplativă, a cotinuat spiritul maiorescian prin disocierea valorilor etice, etnice și politice de valoarea estetică. În critica sa, el pornea de la gust, nu de la principii. Relativismul i-a permis o acceptare a tuturor școlilor literare. Nu a admis o estetică dogmatică, ci o pluralitate estetică, iar critica sa era concretizată prin istorism, psihologism, monografism. E. Lovinescu unește magistral informația, conștiința profesională și arta. Monografia este dedicată
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vieții); b. sincronizarea (armonizarea desăvârșită a literaturii cu filosofia și psihologia epocii); c. luciditatea (intelectuali analitici și autointrospectivi, hipersensibili); d. narațiunea la persoana I folosește timpul subiectiv, care aduce în prezent gânduri, fapte trecute, totul fiind subordonat memoriei involuntare; e. relativismul (multitudinea punctelor de vedere în jurul aceluiași obiect, aceluiași concept, aceleiași norme morale); f. anticalofilismul ("împotriva scrisului frumos") scriitorul susține formula literară a jurnalului, a confesiunii. Teme și motive: a. războiul ca experiență de viață trăită de intelectuali; b. introspecția psihologică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dintr-o revistă franceză, E oare evoluția revolută? Și prin acest roman, Camil Petrescu a contribuit la europenizarea literaturii române, "prin crearea personajului intelectual lucid și analitic". Creația sa ilustrează noile principii estetice pe care le-a susținut: autenticitatea, substanțialitatea, relativismul. Caracterizarea personajelor Doamna T. Doamna T. (alias Maria T. Mănescu) pare străbătută de un flux de feminitate, are o frumusețe interioară deosebită, știind să-și trăiască viața enigmatic, la cotele cele mai înalte. Portretul fizic înfățișează o femeie fascinantă: era
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
reali în viața cotidiană și trăirile imaginare ale actorilor dintr-o fabulă, adică premisa realistă a logicii evenimentelor. Atitudinea lui Bal față de principiile și instrumentele structuraliste este lipsită de absolutism; din contră, este flexibilă, autoarea fiind înclinată spre pluralism și relativism. Extrem de interesantă ni se pare aplicarea metodei sale de analiză naratologică la textul biblic din Cartea Judecătorilor pentru a depista traducerea greșită a cuvintelor "fecioară, concubină, prostituată", bazată pe proiectarea unor mentalități și aspecte culturale moderne aspura unor realități și
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de vedere cultural; dar cine, atunci, devine reprezentantul culturii? O astfel de recunoaștere și analiză a narațiunilor și a sensurilor subiective pe care le poartă pun în dificultate analiza academică în aceeași măsură ca și dilema socială dintre etnocentrism și relativism. * * * Niveluri de focalizare Comparați următoarele propoziții: e) Mary participă la întrunire. f) Am văzut că Mary participă la întrunire. g) Michele a văzut că Mary participă la întrunire. În toate cele trei exemple se afirmă că Mary a participat la
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de analiză a frazei. Comparația se dorește a fi doar o ilustrare. Dacă e să facem o analiză mai atentă realizăm că această presupunere e reductivă, fără îndoială un alt motiv pentru care ar trebui tratată cu o doză de relativism, dacă nu cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și utilizate.85 Din punct de vedere epistemologic, rolul limbajului a fost ignorat în mare parte în discuțiile care s-au purtat cu raționaliștii. Evitarea tematizării limbajului reflectă în parte efortul de a se menține distanța față de poststructuralism, asociat cu relativismul interpretativ. Este o reflectare a accentului pus de abordarea de mijloc pe problematicile de ontologie. O abordare a limbajului care este în consecvență cu ontologia socială a constructivismului ar trebui să ocupe un teren de mijloc în sfera epistemologică. Între
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
falsă", sau că, în sine, conceptul nu este direct definit de "adevăr" sau "falsitate". O astfel de considerație recentă pare însă că înlătură prea ușor problemele de natură epistemologică legate de renumele ideologiei în cadrul științelor sociale și politice, instituind un relativism facil. Mai mult, înlocuirea criteriilor alethice cu cele de ordin moral nu reușește să ofere certitudini cu privire la ce anume înseamnă o ideologie "bună" sau una "rea", altele decât, eventual, cele de ordin abstract, dar care pot fi acuzate, la rândul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o viziune totală asupra lumii, care să includă o imagine coerentă a acesteia și de a avea o justificare apriori, indiferent că e una de natură teleologică, logică sau epistemologică 112. În acest cadru, o altă problemă apare, aceea a relativismului cunoașterii, context în care nici ideologia, dar nici sociologia cunoașterii nu pot aspira la statutul de știință. Intuind această problemă, Mannheim răspunde propunând distincția dintre relativism și relaționism. În viziunea sa, relativismul este rezultatul combinării dintre ideea condiționării sociale a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
teleologică, logică sau epistemologică 112. În acest cadru, o altă problemă apare, aceea a relativismului cunoașterii, context în care nici ideologia, dar nici sociologia cunoașterii nu pot aspira la statutul de știință. Intuind această problemă, Mannheim răspunde propunând distincția dintre relativism și relaționism. În viziunea sa, relativismul este rezultatul combinării dintre ideea condiționării sociale a gândirii și o teorie depășită a cunoașterii, potrivit căreia propozițiile adevărate analitic reprezintă paradigma oricărei cunoașteri. Pe de altă parte, relaționismul își propune să demonstreze că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acest cadru, o altă problemă apare, aceea a relativismului cunoașterii, context în care nici ideologia, dar nici sociologia cunoașterii nu pot aspira la statutul de știință. Intuind această problemă, Mannheim răspunde propunând distincția dintre relativism și relaționism. În viziunea sa, relativismul este rezultatul combinării dintre ideea condiționării sociale a gândirii și o teorie depășită a cunoașterii, potrivit căreia propozițiile adevărate analitic reprezintă paradigma oricărei cunoașteri. Pe de altă parte, relaționismul își propune să demonstreze că toată cunoașterea istorică este una relațională
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
altă parte, relaționismul își propune să demonstreze că toată cunoașterea istorică este una relațională, putând fi formulată și înțeleasă numai prin referire la condițiile socio-istorice ale subiectului cunoscător sau ale observatorului. În plus, din punct de vedere metodologic, alternativa la relativism este posibilă sub două condiții: o abordare graduală a cercetării și adevărului și un grad înalt de conștiință de sine, ceea ce înseamnă o conștientizare a istoricității poziției observatorului: "Odată ce recunoaștem că toată cunoașterea este relațională și că poate fi formulată
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
și de a ajunge, astfel, la adevăr. Intenția lui Popper nu este însă nici aceea de a submina ideea existenței obiectivității științifice, pentru că, din punctul său de vedere, o astfel de poziție este periculoasă din perspectivă epistemologică, lăsând deschisă calea relativismului pe care el urmărește să-l combată. Relativismul ar afecta nu doar științele sociale, ci și științele naturii, mergând, așadar, chiar mai departe de intențiile sociologiei cunoașterii dezvoltate de Mannheim 138, pe care Popper îl indică drept unul dintre principalii
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
lui Popper nu este însă nici aceea de a submina ideea existenței obiectivității științifice, pentru că, din punctul său de vedere, o astfel de poziție este periculoasă din perspectivă epistemologică, lăsând deschisă calea relativismului pe care el urmărește să-l combată. Relativismul ar afecta nu doar științele sociale, ci și științele naturii, mergând, așadar, chiar mai departe de intențiile sociologiei cunoașterii dezvoltate de Mannheim 138, pe care Popper îl indică drept unul dintre principalii promotori ai acestui curent. În viziune popperiană, relativismul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Relativismul ar afecta nu doar științele sociale, ci și științele naturii, mergând, așadar, chiar mai departe de intențiile sociologiei cunoașterii dezvoltate de Mannheim 138, pe care Popper îl indică drept unul dintre principalii promotori ai acestui curent. În viziune popperiană, relativismul sociologiei cunoașterii încearcă să confere ideologiei în forma concepției totale un statut obiectiv prin intermediul unei sinteze de tip hegelian, ceea ce nu este însă nimic altceva decât "o autoamăgire", din moment ce nu este acceptată o bază comună pentru conturarea unei discuții raționale
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
politică și pe recunoașterea, cel puțin în cazul științelor naturii, a caracterului imparțial pe care îl deține experiența, cea care poate juca, în acest cadru, rolul unui arbitru public. Plecând de la denunțarea înțelegerii naturaliste a obiectivității și trecând prin critica relativismului, Popper ajunge astfel, într-o a doua etapă, la definirea obiectivității științifice: "(...) putem spune că ceea ce numim "obiectivitate științifică" nu este un produs al imparțialității omului de știință individual, ci un produs al caracterului social sau public al metodei științifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]