547 matches
-
se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din cetăți menite cuceririi, femeile devin trufandale menite culesului timpuriu. Dramele umane, chiar dacă mai există, își relativizează proporțiile, după cum presiunea colectivității asupra individului nu depășește pragul opțional al unei cutume aflate la libera lui alegere: o poate accepta sau nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
visează la o resetare” a jocului politic. Nu era nevoie de referendum pentru a constata fractura socială a României. Varianta comodă îi separă pe pro-europenii democratici de nostalgicii asistați ai comunismului. Nu e, desigur, atât de simplu. Adevărul e oricum relativizat în societățile postmoderne. Opinia bate judecata. La noi însă, cele două tabere sunt foarte amestecate. Criteriul departajării nu ține nici de doctrine politice, nici de nivelul educației sau de consistența coșului zilnic. O națiune întreagă participă la concursul numit: cine
Baconschi: Așteptarea majorității, o ”resetare” a jocului politic () [Corola-journal/Journalistic/43271_a_44596]
-
globală și - intelectual - nepoliticoasă. Cu alte cuvinte, nu mă sfiesc s-o spun, în genul celor de mai sus. Vă propun, totuși, să intrăm în carte cu rigoare metrică, dintr-o sintagmă într-alta. Să punem în abis și să relativizăm, să fim subiectivi și intransigenți, intuitivi și sobri. Am toate argumentele să aleg pentru un asemenea exercițiu studiul referitor la Comentariile lui Caius Iulius Caesar. Întâi pentru că numele său ține de o cultură generală aproape nativă; apoi pentru că textele lui
Aut Caesar, aut nihil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9675_a_11000]
-
mai mult de atât. Realism dur, sex și politică ar fi rețetarul etern de succes la public, prezent cu ceva mai multă onestitate și în Hustler. Autorul însă țintește către literatură, de aceea face rost de mai multe perspective auctoriale, relativizează gradul de cunoaștere al fiecăreia dintre ele, e autoreferențial din belșug, însă toate aceste procedee sunt "fumate" de mult, cel puțin în varianta clasică, de manual, aplicată de Dorin Spineanu aici. Prozaismul și blazarea, duritatea și scârba sănătoasă de mizeriile
Viața și non-literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15290_a_16615]
-
care s-a răspîndit prin internaționalele socialiste (Ferdinand Lassalle, August Bebel, Karl Kautsky, Eduard Bernstein, Alexander Parvus, Leo Troțki, Plehanov, Lenin) și a culminat în revoluțiile bolșevice din Rusia, Germania și Spania. Freud a făcut din sexualitate pintenul menit a relativiza morala creștină, iar Marcuse a fost corcitura rezultată din încrucișarea ideilor lui Marx cu ale lui Freud. Claude Lévi-Strauss a negat deosebirea calitativă dintre omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
Marx cu ale lui Freud. Claude Lévi-Strauss a negat deosebirea calitativă dintre omul primitiv al populațiilor băștinașe și spiritul burghezului european, anulînd ierarhia dintre culturi. McLuhan a șters granița între sensul unui mesaj și mediul prin care se transmite mesajul, relativizînd pînă la abolire rostul comunicării. Ruskin a introdus noțiunea de „privire inocentă“ în contemplarea unui tablou, sugerînd că educația e un factor secundar în degustarea operelor de artă, cheia artei stînd în talent sau inspirație. Teilhard de Chardin a dat
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
populare). Scrierea după formula romanului popular și receptarea propriu-zisă depersonalizează factorul uman (scriitorul și cititorul) - o caracteristică a industriei de entertainement care, volens-nolens, predomină în Occident. Ca o consecință, genul literary fiction (în această accepție, termenul este aproape intraductibil!) este relativizat în grila genurilor romanului de mare popularitate. Pe bună dreptate, critica literară elitistă este nemulțumită de acest tratament simplificator al industriei de entertainement față de literatura originală. Romanele lui Petru Popescu din SUA au fost analizate de critica românească, reliefându-se
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
reflexivității. Adultul grav și responsabil, cărturar pedant, dar liber de prejudecăți și gata de aparteuri șocante (rebel fără pauză se descrie el însuși), prozator, adică „un mincinos cu har”, deținând arta umanizării portretelor, Pecican este un spirit ludic înclinat să relativizeze morga plină de sine a dogmelor prin copilărire perpetuă, să arate cu degetul goliciunea împăratului și să-i împrumute o uluitoare, în veșnică mișcare garderobă. Viața este o „gelatină dospind idei”, care acceptă remanieri în stare să moduleze inconsistența zilei
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
putea înfăptui dintr-odată forme istorice superioare". Așadar, obstacolul progresului l-ar constitui "eternitatea". Ce este această "eternitate" din care ne silim a ieși? E o mentalitate "organică", mai exact un tip de sensibilitate funciară potrivit căreia acțiunea istorică e relativizată, lovită de zădărnicie în duhul Psalmilor Vechiului Testament, o "tînguire biblică" a unui neam solidar cu un "plan neschimbător" al lumii sale: "eternitatea românească despre care vorbesc este de acest tip. Nu o plenitudine istorică, nu realizări majore - pe care
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
a scris TĂIAȚI AICI." Însă, vă voi spune eu, acestea nu sunt scrise de Matei Vișniec. Ele provin din mărturiile unui militar angajat în războiul iugoslav. După atâtea conjuncții adversative de care ne izbim explicit sau implicit în cărțile lui, relativizând până și clasificările de gen, în sfârșit o frază care nu admite la capătul ei decât un punct categoric: Omul-pubelă. Femeia ca un câmp de luptă e de citit cu aerul triumfal care i se cuvine - dintotdeauna - unui foarte bun
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
proiect mai amplu, care să depășească marginile nopții respective: a doua zi, ei o iau de la capăt, previzibili stilistic și proaspeți în convingeri, comentând, interpretând, răsucind pe toate fețele un nou eveniment. Adunate și trecute în volum, aceste noutăți se relativizează și se șterg cu totul, făcând vizibilă - și, de multe ori, rizibilă - schema compozițională a autorului. Fără substanța unor convingeri proprii, necontextuale și fără un fond de cultură mai semnificativ decât pelicula ultimelor cancanuri, cărțile de publicistică semnate de așa-
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
mediază dramatic între extreme. Absolutul nălucește în articulațiile contingentului, în același anevoios proces al redobîndirii întregului refuzat: "! și senzualitatea caută eterul purificat ca un condor moartea senzualității injecție balsamică în trunchiul unei efuziuni mai generale" (Agamemnon șZileț). Însăși moartea se relativizează prin ascensiunea eliberatoare a trăirii purificate, "metafizice" , sub bolțile plenitudinii: "!nu e peren gustul cărnii/ nici inima nu e atît de/ glorioasă pe cît credeam: se/ domolește fără motiv; vorbim/ apoi de o moarte fizică oh ca/ și cum ar
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ca aproape peste tot în fostul lagăr socialist, acea lege care declară regimul comunist regim criminal și toate hotărîrile lui judecătorești nule, prin intermediul fricii, pur și simplu, de a comite actul pedepsit de lege, mulți foști slujitori ai regimului ar relativiza măcar rolul lor de atunci, apoi s-ar gîndi la actele lor și cine știe, ar avea, dacă n-ar fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
cărei reacții au fost, de-a lungul acestei amare saga a complicităților și delațiunilor, reținute, lipsite de echivoc, sensibile, dar raționale, dă o ripostă energică mărturisirilor făcute de Claus Stephani, prin care acesta ar fi încercat nu numai să-și relativizeze culpa, ci și să se erijeze din făptaș în victimă. Că infernala mașinărie a Securității a fost cea care a făcut în unele cazuri aproape imposibilă delimitarea culpei de suferința indusă victimei, fără ca acest fapt să constituie o circumstanță atenuantă
Victime și făptași între tăcere și cuvînt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5880_a_7205]
-
o dată, să descurajeze orice inițiativă taxonomică și orice diagnostic critic tranșant. Combinația permanentă de primitivism (al exprimării individuale -specifice “vocii” publice) și rafinament (al efectului de rezonanță -specific, pentru a cita sintagma întrebuințată de Mircea Nedelciu, “ecoului controlat” al textului) relativizează deopotrivă teoria neutralității “înregistrării” (directe, “autentice”, neprelucrate) și pe cea a intervenționismului auctorial (prin trafic de informație reală, bricolaj semi-ficțional sau invenție ficțională totală). Dacă, în Caractere, uvrierii siderurgiști răspund întrebărilor reporterului cînd oficial, cînd ca la anchetă, întotdeauna cu
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
și oricine... Ca între dramaturgul născut la Haimanale și cel născut la Slatina, nici nu se mai pune condiția influenței, ci doar a alianței involuntare, ca să nu spun nevoite. Crima „frățească” în balada (mitul) Miorița rămâne totuși virtuală. M. Călinescu relativizează excesiv comparatismul critic, transformat într-un mod paradoxal, ca să-i reluăm calificativul expus la vedere. Un comparatism, mai exact, clasicist paradoxal. Și să ne întrebăm: procedează el astfel într-un mod fericit? Să ne amintim cum Kierkegaard vedea în comparație
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
explicit spiritul de partid comunist, nu independența unui punct de vedere; este necesarmente politic, nu apolitic, evazionist; 5. tematizează optimist construcția socialismului, noul, elogiază viața și apariția omului nou, cu implicare în prezentul imediat, văzut în mersul lui spre bine, relativizând sau ignorând vechiul, răul, moartea, declinul, ca semne ale decadentismului și pesimismului; 6. contează primordial conținuturile, scopul educativ, arta cu tendință, nu arta pentru artă, formalismul; 7. dezideratul accesibilității, într-o cultură pentru mase, se opune ermetismului și elitismului; 8
Proletcultism sau realism socialist? (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8185_a_9510]
-
La Bruyère, Bossuet, Racine - Patriarhul literar. Aceste doamne atât de sensibile erau prietene, din contră, cu simpaticul Perrault, ce o punea pe Mama Gâscă să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
de Meister Eckart: "Adevărul care nu distruge creatura nu e adevăr". Un adevăr de-o natură ambiguă, deoarece, pe de-o parte, mixează antinomiile atitudinilor față de credință, potențînd "ispita ateismului la credincios, veleitățile mistice ale raționalistului", iar pe de alta, relativizează însăși suferința, care, ca o condiție sacrificială, părea a oferi temelia expiatoare a conceptului: "Să crezi că suferința are o valoare în sine sau că-l face pe om mai bun... Toate vorbele astea despre valoarea morală a suferinței sunt
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
vie și percutantă') a unor informații contrare realității, adevărului. Formularea limbaj lemnos, înregistrată cu ocazia recentelor comentarii electorale, reactualizează semnificația simplistă, care absolutiza componenta superficială a conceptului limbă de lemn (de la care în mod evident se revendică), dar o și relativizează: afirmația comentatoarei viza în mod expres a b s e n ț a 'culorii', supraestimînd verbalizarea facil atracțioasă și făcînd totodată abstracție de mesajul discursului. Or, dacă stilul flamboaiant, colorat, adeseori abuziv, este adecvat pamfletului și satirei (care se adresează
"LIMBAJ LEMNOS" by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/16551_a_17876]
-
față de primari urmăriți în justiție, dar și de "duplicitatea ca tehnică de supraviețuire în afara regulilor sau, mai exact, pe sub regulile oficiale". Considerând că "societatea românească tinde să trăiască infrapolitic, adică într-un plan în care norma politică acceptată explicit este relativizată și uneori nesocotită de-a dreptul", DW analizează și percepția străinilor față de rromii cerșetori din străinătate, susținând că "ei reprezintă de fapt distilatul extrem al unei societăți infrapolitice, reticente în fond la regula “universală” pe care o instituie statul, sporind
DW: Lipsa datelor de la recensământ, dovadă că Oettinger a avut dreptate, România e neguvernabilă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37144_a_38469]
-
transparent. Nu despre sentințe malițioase e vorba (Negrici nefiind un critic de verdict, și cu atât mai puțin unul tentat de execuții). Doar că nonșalanța cu care rețetele celor doi extrem de populari poeți sunt decriptate e de natură să le relativizeze, nu-i așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui să sune de-a dreptul inatacabil
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
scheciuri ieftine și frivolitate. Autorul reușește mai ales acolo unde este rău, vitriolant, unde se dă-n vileag impostura, răutatea vindicativă, flagrantul între esență și aparență, adulterarea normelor etice și înlocuirea acestora cu voluptatea de a denigra și de a relativiza prin suspiciune generalizată. Toate formele cunoscute ale satirei sunt prezente, de la comicul onomastic (Familia Gulye) până la portretul caricatural și eșantioane de limbaj politic fibrolemnos. Ironia devine sarcasm când vine vorba de nesimțirea fetidă a vieții de cuplu pentru care D.
Umor negru pentru zile negre by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16628_a_17953]
-
omite să-și frecventeze, calculat, fosta iubită și nici să se afișeze, în medii mondene, cu nepoata propriului șef. În fine, cancanuri care, din perspectiva cititorului profesionist, contează mai puțin. Ceea ce îi reușește de minune Florinei Ilis - și totodată ceea ce relativizează meritele cărții - este să-l facă pe inteligentul, dar destul de facilul Matei să se pună pe sine în pagină, să scrie, fără vreun ajutor din afară, întregul roman. Admițând că, în genere, complexitatea sufletească nu cunoaște restricții elitare, că un
Succesiune și succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8025_a_9350]
-
ceva mai mult decât o firească „anxietate a influenței” de la o generație la alta, așa cum s-a spus. Mai ales că scenariul e uzat până la abuz în poemele lui Dan Coman. Mai reușite sunt fragmentele (auto)ironice, în măsura în care reușesc să relativizeze cât de cât figura de damnat a lui Coman. În piese precum poem, poem de dragoste, doi, cel mult trei sau irezistibil, personajul se dezvăluie drept ceea ce e cu adevărat - un dandy al expresionismului, mai preocupat de aspectul exterior al
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]