571 matches
-
un arhetip, un principiu, decît un personaj istoric; gnosticismul manifestă o tendință evidentă spre antinomianism, spre o slabă considerație acordată legilor sau poruncilor. Aces-tea sunt importante pe primele trepte ale scării spirituale, pe cele mai elevate, importanța lor scade, se relativizează treptat; gnosticismul disprețuiește popularitatea facilă, cultivînd un anumit elitism spiritual. De aici, prețuirea simbolurilor, a tainelor și înțelesurilor ascunse; gnosticismul este monist din punct de vedere metafizic, ceea ce înseamnă că el tinde să depășească multiplicitatea evoluțiilor manifeste și să (re
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a nu lăsa în suspensie (în accepția chimică a termenuluiccc problema narcisismului, se cuvine să ne întoarcem la prima scenă. Dacă o recitim, găsim în filigran componentele acestuia. Se cuvine să le recapitulăm cu atenție 77, transpunând în limba română relativizând semnificația configurației în virtutea umorului (evident în descrierea parodică a naturii, voalat sau chiar "la gradul doi" când sunt introduse referințele culturale, inclusiv cele religioase). Neîndoielnic, textul este scripturalizareaddd amintirii unei stări "elaționale privilegiate și unice". Totul pare simplu, sauf que
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
o bună lectură a studiului lui Wittgenstein se poate vedea din observațiile lui asupra a încă două teme. Prima este observația că distincția Tractatus-ului dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce nu poate fi spus în limbaj s-ar cere relativizată cu referire la o ierarhie de limbaje. Într-o asemenea ierarhie există întotdeauna un limbaj care tratează despre structura primului limbaj, având el însuși o structură, astfel încât pentru această ierarhie a limbajelor nu exista o limită.22 Utilitatea unor cercetări
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în cluburi, în presă, în exil sau în saloane, desfășoară o considerabilă energie în vederea emancipării sale. Soluționarea problemei de gen constituie o condiție de ruptură cu mentalitatea tradițională și de avansare a societății în direcția modernității. Principiul excluderii femeilor este relativizat de individualități cu spirit de independență și originalitate, cum este Pariziana. Indivizi emancipați în mai mare măsură decât alte categorii ale societății franceze, Parizienele fac parte din categoria femeilor care oferă un raspuns original și nuanțat la marile principii ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și violențe, al căror instigator sau promotor este deseori femeia pariziana. Pariziana este femeia care relativizează delimitarea sferelor, ocupațiilor și locurilor. Prin originalitatea și singularitatea să, Pariziana îndrăznește să atace o dogmă fundamentală a epocii, cea a supunerii. Dacă tradițional, pentru femei nu există altă morală decât morală tăcerii, Pariziana refuză să se limiteze la rolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cu nimic statutul în Cetate, că trebuie să-și reorganizeze singură rolul în cadrul tradiției. Caracterul predilect masculin-public și feminin-privat al secolului al XIX-lea, ce antrenează diviziunea genurială a rolurilor, spațiilor, ocupațiilor și obligațiilor, este contrazis de femeia pariziana, care relativizează delimitarea sferelor, lărgindu-și progresiv micro- si macrouniversul. Dacă femeile au, de regulă, raporturi privilegiate cu domeniul casnic și sentimental, Pariziana are pasiunea socialului. Ea este una dintre puținele femei care reușește să pătrundă, în unele cazuri, în ultimul bastion
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
spre exemplu, "să beauté irrégulière, bizarre et captivante" [Maupassant, Notre cœur, p.83], ilustrând parcă ceea ce spunea Baudelaire: "frumosul trebuie să fie întotdeauna bizar". Saccard o apreciază pe baroana Sandorff cu un superlativ al frumuseții "fort jolie", dar care este relativizat prin verbul "sembler": "Elle semblait fort jolie" [Zola, L'Argent, p.29]. 103 Important ne pare faptul că termenul de modernitate este utilizat pentru "facultatea de a nu vedea în deșertul marelui oraș numai decăderea omului, dar și de a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Qu'elle était jolie à ravir, élégante plus qu'aucune autre, intelligente, fine, spirituelle, mais changeante, vite lassée, fatiguée, dégoûtée, éprise d'elle-même avânt tout et insatiablement coquette" [Maupassant, Notre coeur, p.167]. Calificativul "mais changeante", intercalat în seria determinativelor, relativizează înțelegerea celorlalte trăsături surprinse. 133 "C'était plus qu'une femme, c'était un roman. Oui, ces richesses féminines, l'ensemble harmonieux des lignes, leș promesses que cette riche structure faisait à la passion, étaient tempérés par une réserve constante
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ancienne" [Zola, Nana, p.308]. Armonia ansamblului și a culorilor nobile conferă distincție: La pièce gardait le ton du vieil or, fondu de vert et de rouge, sans que rien marquât trop la fille" [ibidem p.308]. Acest trop este relativizat prin obiectele eclectice care trădează lipsa de gust a Parizienei parvenite: "un monde d'objets de tous leș pays et de tous leș styles" [Zola, Nana, p.308]. 383 La căsătoria fiicei contelui Muffat: "Des robes claires passaient, se mêlaient
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ilustrînd astfel funcția majoră de mistificare a literaturii. Este indiscutabil faptul că, prin naratorul diversionist al lui Edgar Allan Poe, ne aflăm la începutul eonului (post)modern, văzut în extensia lui cultural-tipologică și nu neapărat istorică. Personajele sale reușesc să relativizeze perspectiva epică și implicit, să acutizeze nevoia interacți-unii (colaborării) intelectuale dintre scriitor și cititor. Ultimul se transformă într-un participant nemijlocit la jocul estetic, un manipulator de semne și reprezentări. Homo spectator este înlocuit gradual de către homo symbolicum. Bibliografie E.A.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a trei alte persoane care au fost implicate în această afacere? E eveniment a dezvăluit scandalul și a condus la anchetarea diferiților protagoniști? S-a demonstrat astfel că participanții care aveau cunoștințe detaliate și bine documentate despre afacerea Elf nu relativizau mai mult decât ceilalți; dimpotrivă, cei care aveau tendința de a ceda tendinței de asimilare generalizau asupra întregii clase politice proasta părere pe care o aveau despre Roland Dumas. Evident, faptul că erau consumatori regulați și intensă ai presei nu
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aspră chibzuință, vînîndu-și propriii demoni rasiali, se conturează limpede polaritatea: "bărbat alb, bogat și arogant" vs. "femeie neagră, săracă și imigrantă". Hiperbola discriminării face ravagii pe ambele maluri ale Atlanticului; cine încearcă să ridice măcar semne de întrebare și să relativizeze vinovăția lui DSK în State, se vede imediat încolțit de o puzderie de asociații și organizații de apărare a obidiților. În schimb, în Franța, nu mai lipsea mult și DSK avea să devină un erou național, un model de virtute
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
David Harvey adâncește tema compresiei spațiu-timp ce este regăsită și în criza reprezentării dezvăluită de literatură și artă. Criza receptării spațiului și a timpului a fost accentuată și de o serie de invenții cum ar fi telefonul sau telegraful, care relativizau și fragmentau aceste două coordonate, conducând, implicit, la anihilarea spațiului prin timp. În mod contrar, Fr. Jameson atribuie trecerea de la modernitate la postmodernitate unei noi crize care s-ar fi petrecut în modalitatea noastră de a experimenta cuplul spațiu timp
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
postmodernismul, susține Eagleton, se referă la o formă a culturii contemporane sau la un stil cultural ce "reflectă ceva din această schimbare epocală, într-o artă lipsită de adâncime, descentrată, lipsită de fundament, autoreflexivă, ludică, derivată, eclectică, pluralistă, artă care relativizează granițele dintre cultura "înaltă" și cultura "pop", ca și între artă și experiența cotidiană"141. De partea cealaltă, postmodernitatea trimite la o perioadă istorică specifică, fiind în special un stil de gândire care își manifestă dezacordul față de noțiunile moderne de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
pentru a reveni În prezent la stadiul avantajului competitiv născut din inovare. Stadiul inovării, În viziunea lui John Dunning, Însă este urmat de un al patrulea stadiu, cel mai avansat al dezvoltării economice stadiul informațional sau stadiul postindustrial. Autorul Își relativizează afirmațiile, pornind de la constatarea că state aflate, conform modelului său, În acest stadiu, cum ar fi SUA, Japonia, Norvegia, Germania Întrunesc și cele mai semnificative condiții de situare În stadiul inovării: ele continuă să fie cei mai mari investitori mondiali
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
caracterului eminamente vizual al descrierii: "Exemplară sub raportul viziunii și al comunicării, Moara lui Călifar propune un sistem de convenții asociate cu finețe și cu simțul nuanțelor. Hiperbola intervine pentru a da dimensiuni necesare fabulosului (moara, lacul), iar timpul se relativizează după modelul basmului. Se impune stăruitor o viziune plastică; receptarea naturii, a peripețiilor evocate se face vizual (subl. în text), certificând o coordonată a eposului" (1972: 84-85). Vizualul prezent la Galaction nu se reduce la simpla înscenare a unui leitmotiv
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1962, profesorul Al. Gerschenkron (1904-1978) de la Harvard, specializat în studiul sovietismului, de unde fugise în 1920 în Austria, a remarcat posibilitatea ca unele țări să sară peste una sau mai multe din etapele preconizate de Rostow. Se poate adăuga că se relativizează și societatea tradițională de început ori apar țări "de amestec", cum era Germania Federală unită după 1989 cu RDG, asimilată în structurile celei dintâi, ori cum sunt noile republici iugoslave ori cele postsovietice în sens larg, cuprinzând și țara noastră
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
spirituale mereu accentuate, din Renaștere, în secolul al XVII-lea, apoi, până astăzi. Atitudinea aceasta este sprijinită de generalizarea relativismului în domenii esențiale ale existenței și conștiinței umane. Idei cum sunt cele despre proprietate, despre libertate, despre dreptate s-au relativizat odată cu constatarea contrastelor succesive dintre europeanul "civilizat" și "Bunul sălbatic" amerindian, dintre același și "Înțeleptul Egiptean" sau "profetul Mohamed și succesorii săi". La toate acestea s-au adăugat cunoștințele acumulate despre vechile culturi extrem- orientale. Informațiile despre confucianismul care nu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
but all intellectual presentation as well. As individuality or work, the Absolute has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
le numea „mutații“, le-a considerat de Vries răspunzătoare pentru apariția unor varietăți și specii noi. Din această perspectivă a fost reafirmată o distincție clară, netă între varietăți și specii, acea distincție pe care Darwin și-a propus să o relativizeze. Apreciind că selecția naturală intervine doar în eliminarea mutațiilor monstruoase, saltaționiștii susțineau că ea nu este necesară pentru explicarea apariției unor specii noi. Odată cu contestarea rolului central al selecției în evoluție, și gradualismul darwinian a fost considerat infirmat. Chiar și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
atît de răspîndite încă? Ar trebui totuși să știm că ceea ce pare cel mai simplu este cel mai dificil: să te cunoști pe tine însuți. Pentru orice punct de vedere european, nesesizarea dificultății de a se concepe și a se relativiza pe sine a determinat acea pseudo-conștiință a situării în centrul solar al Rațiunii universale. Asta ne-a făcut să neglijăm zonele de umbră și de inconștient care ne parazitau propria rațiune și propriul simț al universalului. Pe de altă parte
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
include în așteptările sale atât "suișurile" cât și "coborâșurile", atât "câștigurile" cât și "pierderile", atât "bucuriile" cât și "suferințele"; se bazează pe acea atitudine mentală care îți asigură "forța de a face față provocărilor existențiale"86, de a anticipa și relativiza cu înțelepciune "întâmplările" și nevoile celuilalt, mizând întotdeauna pe relație și pe capacitatea ei regeneratoare, pe semnificația ei vitală. Pentru Ghiță lucrurile nu stau deloc astfel. Femeia sa nu e lăsată să facă parte din "binele" sau "răul" trăit ceas
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
construit" din îmbinarea raționalității cu plăcerea, generozitatea, emoția. Pentru erou el devine treptat "un drum existențial" care avansează în măsura în care se bazează pe acea atitudine mentală care îți asigură ,,forța de a face față provocărilor existențiale"121 de a anticipa și relativiza cu înțelepciune ,,întâmplările" și nevoile celuilalt, mizând întotdeauna pe relație și pe capacitatea ei regeneratoare, pe semnificația ei vitală. De la starea frenetică a îndrăgostirii, tânărul pădurean trece, treptat, într-o etapă mai amplă, mai profundă și, totodată, mai puțin violentă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
spune nu, un Neinsagenkönner, un ascet al vieții, expresie folosit de Scheler. El, omul, are aceast facultate specific de a-și anula trebuințele vitale prin intelect, prin idei și reprezentri. Interesant și curios rmâne faptul c, deși Ralea încearc s relativizeze diferența dintre instinct și inteligenț și recunoaște animalelor superioare anume acte care pot fi socotite în definitiv inteligente, deși, prin urmare, el contest definiția aristotelic a omului ca ființ rațional, în realitate teoria lui despre amânarea și inhibiția reacțiilor vitale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
față de principii și alte realități abstracte, care ne trimit către viitor, către o realitate care va veni și față de care avem o răspundere, motiv care ne determină să ignorăm prezentul; iar prezentul înseamnă plăcere și consum. Ca atare, s-a relativizat evaluarea, deoarece trimite în mod necesar către viitor, către efort, către ierarhizare și către premierea acelora (doar a acelora) care obțin acest drept. Relativizarea evaluării (prin introducerea și apoi prin preeminența metodelor complementare sau alternative) determină relativizarea curriculumului (prea încărcat
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]