578 matches
-
Mircea A. Diaconu Să fie Caragiale "defectiv de transcendență", așa cum spune într-un loc Livius Ciocârlie despre sine?! Împotriva tuturor aparențelor, aș crede mai degrabă că o neliniște ontologică, privită fie și printr-o prismă a relativizării ironice, fundamentează chiar actul în sine al scrisului caragialean. Fizica, adică materia, constituie un dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
acutele și joasele discursului pe care, de altfel, nu ezită să-l rostească până la capăt. Ca adeseori în compozițiile lui Cohen, suntem avertizați că lucrurile nu trebuie, totuși, luate prea în serios, deși sunt grave și dureroase. Un bunsimț al relativizării menține textul și melodia între granițele controlabilului, accesibilului și calmului: „I love to speak with Leonard/ He’s a sportsman and a shepherd/ He’s a lazy bastrad/ Living in a suit.” Tripla identitate a personajului invocat (aproape impersonalul Leonard
Vechimea, adâncul (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4873_a_6198]
-
capătul străzii /.../ sam umblă pe cer / trebuie să ajungă la mecca / să cumpere mere / vă închipuiți un poet de tip clasic / sugând la sânul muzei sale”)... Dacă Autobozul cu cocoșați reprezintă un fel de extremă a creației poetei, în sensul relativizării ironice a perspectivei asupra realului și a stărilor de spirit generate de “teatrul” lumii, traiectul scrisului său de până la acest punct o putea prevedea. Căci, de la debutul cu Vina nu e a mea (1968), Nora Iuga schițase deja un univers
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mai academică. Dar dincolo de obiceiurile noastre condiționate istoric, și fără a uita că un anume grad de subiectivism e inevitabil, mi se pare indispensabil, în practica științifică, efortul de a obține măcar un anume grad de obiectivitate, prin multiplicarea și relativizarea punctelor de vedere. E adevărat că la noi discursul etic a fost cam deficitar; dar certitudinile celor care se simt îndreptățiți de a despărți binele de rău le pot da altora oarece fiori. În cartea recentă care a provocat deja
Argumentarea și sistemele de valori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12604_a_13929]
-
kafkiene la cele ale lui Hermann Broch sau Milan Kundera sau Marin Preda. Puterea devine prin cuvinte, definiția pe care polițistul o dă conștiinței sale nu respectă litera legii, ea reprezintă un bun simț cutumiar care comandă moderație și nu relativizare, care sesizează dimensiunea umană, iregularul fiecărui caz în parte și nu duritatea de cristal a postulatului justițiar, ea ia în calcul contextul și o altă serie de posibilități și nu elimină din actul de justiție factorul uman. Cuvintele, învață acest
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
sistemoiogicâ slabă, de gândire slabă. În modernitate, avem de-a face cu o critică de tip canonic, care construiește ierarhii și le propune ca variante unice de interpretare și de evaluare. În postmodernitate, acest proces evaluativ este relativizat. Postmodernitate înseamnă relativizare, renunțarea la valorile absolute. Un simptom al postmodernității este și acel număr din „Dilema" în care Eminescu este contestat ca autor de o valoare absolută. El nu mai răspunde, spuneau tinerii de atunci sensibilității contemporane. Clasicii trebuie revizitați și reinterpretații
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
carne și oase”, un miros mateian. Eliberarea de sub vraja zeului-calculator este exact lucrul de care are nevoie pentru a-și reformula biografia. Nu cred că autoarei i-ar fi prisosit ceva-ceva din umorul și ironia, cultivate în postmodernitate. În această relativizare ar fi stat contrapunctul necesar celor două romane, fiindcă tensiunea extraordinară a faptelor și ideilor personajelor trebuia contrabalansată în vreun fel. Dacă nu pentru altceva, măcar pentru a nu rămîne numai cu senzația desprinderii de realitate, cu impresia unei lumi
Comentarii critice by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/13302_a_14627]
-
zi pentru a o ascunde de autoritățile care au decretat ilegală deținerea de valută. Gestul explicabil prin nevroza indusă de noile măsuri ale regimului comunist are însă numaidecât o descărcare simbolică, opțiunea maniheistă cap sau pajură devenind una existențială, fără relativizări dialectice. Există printre bărbații care trec pragul casei Sabinei atât bonomul funcționar scăldat în propria banalitate, cât și poetul național, Marcel Wodzicki (Blazej Wojcik), care nu acceptă cu niciun chip concilierea cu noul regim, însă cu adevărat se va impune
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd elementele cele mai diverse în duhul unei deșănțări suprarealiste, însoțite însă mereu de o nuanță de relativizare, de un surîs ce probează conștiința enormităților. Prozatoarea are aerul unei persoane care vrea să spună dintr-odată multe, din care pricină se precipită, gîfîie, sare cu dezinvoltură de la una la alta. Regnurile, pămîntenii și extratereștrii, personajele aievea și cele
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
americane. Fiecare luare de poziție a celor care laudă sau critică în roman cartea lui Merry Bloom Cutter conține elemente de mare interes, dar și platitudini sau chiar aberații. Unul dintre comentatori (Goz) scrie senin, dar în deplin acord cu relativizarea valorilor specifică vremii noastre: "Cercetările făcute de Russel Jacoby, în departamentul de istorie al Universității din California, mă fac să cred că Merry Cutter este mai importantă decât Hannah Arendt, a cărei faimă stă pe un fundament eronat, cu toate că o
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]
-
fine, etapa naționalismului comunist (1971-1989) este definită de campania de reîndoctrinare culminând cu impunerea aberației protocroniste, perioadă în care literatura aflată din nou în starea de replică atinge "paradoxala ei fecunditate": Evidența e ascunsă prin strategii de subminare, protecție și relativizare. Frica de cenzură și oroarea de realismul doctrinar stau la originea unor inovații la care literatura occidentală a ajuns prin evoluție firească, exces și epuizare" (p.237) Grupările cele mai influente sunt considerate Școala de la Târgoviște ("poate sfârșitul modernității") și
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
urmă, după 25 de ani, și reface istoria unei națiuni prin experiența personală de proaspăt încorporat. Utilizând cu precădere fluxul memoriei, el captează cititorul în clepsidra unui timp despre care dă dovadă că știe tot. De aici și senzația de relativizare accentuată. Este atent la contextul internațional pregătind evenimentele de la finele anului și nu-i scapă nimic din monografia țării sub comunism. Adrian Buz are stofă de istoric ce prezintă didactic indicii viețuirii în sera comunistă. Nul interesează în niciun fel
De pe margine by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2487_a_3812]
-
i-a scos în cale și care l-au onorat cu prietenia și sprijinul lor în momentele decisive ale începutului în ale literaturii. Chiar dacă astăzi, în epoca internetului, a televiziunii prin cablu și a schimbului foarte rapid de informații, a relativizării sistemelor de valori pînă la propria lor anulare, modelele culturale nu se mai poartă, a existat o epocă în care o mână întinsă de un scriitor consacrat la momentul potrivit putea să fie o șansă de neprețuit în carieră. În
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
în replică, hiperspecializarea ce duce la o defalcare categorică între comportamentele compozitorului și restitutorului, totodată la abdicarea semnificațiilor lui homo-musicus. Primordialitatea urechii a fost demolată sistematic pe parcursul ultimului secol, grație unor tentative (de multe ori reușite) de deturnare, erodare sau relativizare a intuiției auditive prin imixtiuni senzoriale extra-auditive sau intelectiv-speculative, afirmate de experiențe componistice mai mult sau mai puțin falimentare. în fața sfîrșitului de ciclu, muzica savantă se prezintă ca o sumă de arhipelaguri sonore alcătuite dintr-o sumedenie de insulițe în
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
posibilitatea de a conduce o discuție altfel decît în termeni de tipul conflictelor care pe care, se simte cu misia împlinită cînd reușește să transforme un conflict în scandal, cu mari vărsări de adrenalină printre telespectatori. Florin Călinescu, antrenat în relativizarea conflictelor de tot felul de pe vremea fostei Chestiuni a zilei, mizează pe o audiență care nu vrea să vadă curgînd sînge, ci așteaptă o atitudine pozitivă din partea moderatorului și un final înseninător al emisiunii. El știe un lucru a că
Un altfel de talk-show by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17618_a_18943]
-
lăuntrice, și-a cîștigat dreptul de-a contesta orice, cu o demonie care e reversul malefic al sacrificiului. Replierii în empirie care constituie, incontestabil, un derapaj spiritual, i-a corespuns o tendință, expansionistă pe orizontală, a punerii în chestiune, a relativizării ansamblului. Istoria e luată peste picior printr-un procedeu acumulativ al datelor ei amestecate în așa chip încît să li se șteargă prestanța, să iasă la iveală haosul ce se ascunde-n ele: Cartea obiect, omul-pisică, pasărea-jumătate-om,/ Cuhnia Palatului Mogoșoaia
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
astfel să producă false memorii. Asumându-și riscul, scriitorul identificat cu realismul magic publică, în 2002, Vivir para contarla (A trăi pentru a-ți povesti viața), titlu ce sugerează specificul discursului autobiografic, având în vedere toate conotațiile verbului a povesti (relativizarea veridicității, intervenția ficțiunii, oralitatea). Ce anume și cum citește făuritorul universului macondian? Mai întîi, ca elev în Cartagena de Indias, cărți precum Contele de Monte Cristo, Comoara din insulă sau O mie și una de nopți. Lectura este „fericitul drog
Scriitori hispanici și lecturile lor by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4126_a_5451]
-
al împilării acestui factotum care este femeia. Nu este cam simplist predată această lecție de morală, chiar dacă e transcrisă în registrul comic, pentru că nu comicul prevalează în film, ci activismul social? Radu Mihăileanu nu se încurcă în subtilități, nuanțe și relativizare etică pe care comicul de bună calitate le posedă. Cu râsul trebuie să vină și lec- ția, așa că lucrurile sunt grosier prezentate având permanent alibiul comediei. Regizorul adaugă și căteva tușe naturaliste acestui conflict, încercând cu dificultate să medieze între
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
să expedieze aiurea problema canonului. În fine, cartea lui Bloom este, cum știm, o replică dată celor pe care el îi numește Școala resentimentului; el susține canonul și apără criteriul estetic, ceilalți vor o slăbire a estetismului și chiar o relativizare a ideii de canon în numele multiculturalismului și a noilor ideologii culturale, deși nu au niște contra-propuneri concrete. Acestea fiind datele, simplificate la maximum, ale problemei, se nasc câteva întrebări. În ce măsură există la noi un astfel de climat teoretic? Cine se
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
suprafețele ei dur pitorești, nu o dată rebarbative, spre a sugera o dualitate a principiului „metafizic” ce-o guvernează. E o înfruntare, socotește poeta, între divin și demonic, un maniheism însă nu formal dramatizat, ci bonom, întrucît apare atins de dispoziția relativizării, ca și de... plictis. O înfruntare din capul locului... necavalerească, deoarece terenul pe care se desfășoară aparține mentalității demonizate, fie și printr-o vicleană nuanțare conjectural neutră: „În ceruri ca de beton bunul Dumnezeu/ își întoarce plictisit chipul. (...) Doar Satan
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
presa scrisă. Ca niște primadone cărora nu le-a sosit trăsura la timp, o armată de băgători de seamă au reușit, în timp record, să falsifice semnificația și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
Gheorghe Grigurcu Ca un pandant al conservatorismului politic,de altminteri din ce în ce mai atins de relativizare, putem constata și un conservatorism în planul literaturii. Îl reprezintă autorii ce posedă o doctrină și mai cu seamă o fibră morală pliată, cu mai multă ori mai puțină fidelitate, printr-o reacție semeață, ori dimpotrivă , domoală, scăldată-n reverie
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
poate însemna "abstractizarea" într-un raționament sau într-o demonstrație? Probabil că vorbitorii se gîndesc la ipoteze, generalizări, pentru care însă termenul abstract este imprecis și impropriu. Adesea prin absurd e pur și simplu un echivalent pretențios al formulei de relativizare "să zicem". Internetul ne permite să constatăm că formula nu este folosită exclusiv ironic și cu trimitere la Ceaușescu. Unii par să și-o fi însușit cu toată seriozitatea: "Dacă prin abstract am avea suma necesară, pentru unificare, ea nu
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
de atelier, care domină proza zilelor noastre, își pot găsi similitudini frapante sau doar o atmosferă-îndemn mai mult decât stimulative în creațiile sale. Cu unele dificultăți specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu drepturi depline în cetatea literelor a subiectivității eliberate de tirania comenzii sociale
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Gheorghe Grigurcu Al. Cistelecan este un ironic constant. Ca și o mare parte din suita optzecistă al cărei critic fruntaș este. Nu întîmplător, deoarece ironia (eiron), mod al relativizării, al îndoielii, se opune laudei, supraevaluării de sine (alazon), după cum, pe urmele lui Aristotel și ale altor mari bătrîni, precizează Northrop Frye. Și ce laudă de sine, ce fanfaronadă a fost mai deșănțată decît cea a regimului opresiv în sînul
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]