4,187 matches
-
tutelă, individuală sau colectivă, și restituită ireductibilității sale“. SCHEMA DIN ORIGINAL DACĂ ÎNTR-O NOAPTE DE IARNĂ UN CĂLĂTOR Lui Daniele Ponchiroli Tocmai te pregătești să începi noul roman Dacă într-o noapte de iarnă un călător de Italo Calvino. Relaxează-te. Concentrează-te. Îndepărtează de tine orice alt gând. Lasă lumea ce te-nconjoară să se acopere de o ceață indistinctă. Mai bine închide ușa; dincolo, televizorul funcționează tot timpul. Spune imediat celorlalți: „Nu vreau să mă uit la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reasamblată, o verifică și văzu că funcționează din nou brici. Îi trebuia o reparație capitală, firește, iar ziua aceea nu va putea fi amânată la nesfârșit, dar cel puțin geamătul acela ciudat încetase. Întors în biroul lui Mma Potokwane, se relaxă în fața unei cești cu ceai și a unei felii uriașe de prăjitură cu stafide pe care bucătarii o făcuseră chiar în dimineața aceea. Orfanii erau bine hrăniți. Guvernul avea grijă de ei și le acorda sume substanțiale în fiecare an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lui dreaptă se îndreptă neliniștită spre nodul de la cravată. — De ce vreți să vorbiți cu mine? întrebă el. V-a rugat cineva să stați de vorbă cu mine? — Nu, răspunse ea, nu-i vorba despre asta. Observă că răspunsul ei îl relaxează și că-i revine aroganța. — Atunci? — Am venit să vă rog să-mi vorbiți despre ceva ce s-a întâmplat în urmă cu mulți ani. Cu zece ani în urmă. Se holbă la ea. Atitudinea lui era precaută acum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe atunci. Fiecare ținea de satul lui, de familia lui. Aveau propria bucată de pământ. Multe dintre astea s-au dus și nu mai au nimic în afară de o cocioabă la marginea unui oraș. Nu-mi place această Africă. Carla se relaxă. — Da, dar nu putem opri timpul în loc, nu-i așa? Africa se confruntă cu problemele astea acum. Trebuie să încercăm să ne descurcăm cum putem. Se lăsă tăcerea. Femeia asta n-a venit să discute cu mine despre politică sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pușcărie? Și doctorul ăla... Mai bine lasă-l...”. - Ce e periculos, mamă? O palmă mi-a venit ca răspuns. M-am răzbunat și-am smuls coada vulpii, când nu era nimeni atent, am luat-o cu mine. Acum m-am relaxat. - Uite, ca să nu mă crezi toantă de-a binelea... Ridică bărbia - parcă s-a mai ascuțit nițel - și-și ia un aer transpus: - „Prin decolteul adânc al bluzei, îi ghiceam sânii fragezi, palpitând. Aș fi putut să jur că dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căzătură-i... și toarnă pe el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Și eu mai pun niște Premarin în a doua porție de cafea a lui Seth. Mai pun niște Darvon în șampania lui Brandy. Sari înapoi la noi în baie, eu și Brandy. — Dă-i bătaie, zice Brandy. Buzele ei sunt relaxate și alungite, și eu mai las să cadă printre eleun cadou de la Tiffany’s. Toaleta asta în care ne ascundem e un exemplu de decorațiuni exagerate pe ideea unei grote submarine. Până și telefonul cu disc e de culoarea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a lui Ellis trasă afară. Ellis lovește cu palmele și gâjâie între picioarele groase ale domnului Parker. Vaze Ming sparte și alte obiecte de colecție zac peste tot de jur-împrejurul lor pe podea. Domnul Parker zice: — Așa. Fă așa. E bine. Relaxează-te. Brandy și cu mine, privind. Eu voindu-l pe Ellis distrus, asta-i de-a dreptul prea perfect ca s-o întrerupi. O scutur pe Brandy. Brandy, dulceață. Ar fi mai bine să te ducem înapoi sus. Să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o persoană la alta. Până și ceea ce e deja înăuntrul tău, coloniile de microbi și bacterii care-ți mănâncă mâncarea în locul tău, fără ele ai muri. Nimic din tine nu e întru totul al tău. Totul în tine e moștenit. — Relaxează-te, zice Brandy. Orice ai gândi, gândesc un milion de alți oameni. Orice faci, fac și ei, și nimic din tine nu e răspunzător. Totul e un efort comun. Sub vălul meu, ating cu degetul umedul ciot proeminent al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
decît gheretele din lemn de la intrarea și ieșirea comunelor în care nu mai stătea nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zâmbește. Își înclină capul într-o parte, să se uite în sus, spre noi, și spune: — Sângerez... așa de tare... Dincolo de fața și de mâinile ei palide, o dâră de sânge pare să se întindă la nesfârșit. Degetele i se relaxează, și cuțitul cade pe covor, și ea spune: — Acum, domnule Whittier, trebuie să-mi dați voie să mă duc acasă... Înghiontindu-l pe Contele Calomniei, Tovarășa Lătrău spune: — Ce ți-am zis? Uită-te. Face semn înspre vârful cosiței însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Lester G. Myers de la Judecătoria Los Angeles, el însuși colecționar de artă și, în fond, un tip de treabă. Criticul de artă despre care va fi vorba nu e Tannity Brewster, scriitor și cunoscător în amănunt al scenei culturale. Și relaxați-vă, nu va fi în nici un caz vorba despre Dennis Bradshaw, faimosul proprietar al Galeriei Pell/Mell, un loc unde, din întâmplare, unii o sfârșesc împușcați pe la spate. Din când în când. Nu, orice asemănare a personajelor cu persoane reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
coada ochiului, savurându-și victoria. Iată, pentru un astfel de moment nu se întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat de gol? Data viitoare mă puteai păcăli din nou. Luana începu să râdă, din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana îi răspunse victorioasă: Foarte bine. Mă duc să plătesc. Parcă se făcu liniște dintr-o dată. Inamicul dispăru în mulțime, un coleg al Sandei veni cu mașina și aruncă proaspăta ei achiziție în portbagaj, Ema, trezită din încremenirea momentului, se relaxă la adăpostul banchetei confortabile, numai Luana nu reușea să-și revină și să nu se mire, consternată, de ce erau oamenii în stare: să se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Iar și iar până când, exasperată, femeia izbucni în lacrimi. Trebuie să mergem la doctor. Avem nevoie de ajutorul unui specialist. Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana. Fir-ar să fie, ce mare lucru? Trebuie să ne relaxăm și să ne detașăm de toate problemele. Își făcu mai mult timp pentru ea, petrecându-și sâmbetele și duminicile împreună, merseră la teatru, la operă, se plimbară pe străzi mână în mână și dădură fuga, la un sfârșit de săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
medicul îi văzuse ochii mari și speriați și înțelese că femeia se afla la primul control. Nu trebuie să vă fie frică, doamnă Escu. Nu vă rețin mai mult de câteva minute și vă promit că n-o să vă doară. Relaxați-vă, totul va fi bine. Când, în sfârșit, se văzu scăpată, o luă la goană iar Iuliana abia reuși s-o ajungă din urmă. Nu mai intru acolo niciodată, strigă Luana oripilată. A fost cel mai penibil moment din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
un curs de specialitate, femeile și bărbații își prindeau urechile în programele acestui obiect încă neidentificat. Se adunau grămadă la calculatorul doamnei referent și luau notițe cu datele de funcționare. Unul dintre ei fierbea cafeaua și la încheierea zbuciumului se relaxau bând lichidul fierbinte. Nuța îi apostrofa de fiecare dată. Era șefa biroului și nu accepta lucrul în "gașcă". Mutară locul de studiu la contabilitate. Luana făcuse un curs de contabilitate asistată pe calculator și doamnele profitau de cunoștințele ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îngânând cuvintele ca o ultimă speranță. "Salut! Este cineva acolo? Fă-mi un semn dacă mă poți auzi. Este cineva acasă? Aud că te simți rău. Eu pot să-ți ușurez suferința și să te pun din nou pe picioare. Relaxează-te... Poți să-mi arăți unde te doare?... Ceea ce simți tu nu este durere. Când eram copil, am avut febră. Mâinile mi le simțeam ca două baloane. Acum, am din nou acel sentiment. Nu pot să-l explic, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a lui! Când se desprinse de ea, știu că se impune, pentru amândoi, o clipă de răgaz. Își neglijase îndatoririle de la cabinet și era restant cu somnul. Simțea o nevoie imperioasă de odihnă, de detașare. Va dormi și se va relaxa în vreme ce Luana, prea mult timp absentă, își va relua îndatoririle. Nu imediat și nu toate. Va trasa sarcini precise Sandei și Iulianei. În ziua următoare, în timp ce Luana îl aștepta ca pe Dumnezeu și el nu mai venea, vizită familia Darie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
restrânsă în final, ne închide piața de relații. Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Ezită și privi în jos. Nu știu dacă exprimarea mea, încă în formare, va fi suficient de clară pentru a mă face înțeleasă. Luana, relaxează-te! Nu ești la examen. Moldoveneasca ta dulce, rar întâlnită printre ieșenii care vor să pară de la București, e o încântare pentru urechile mele. Ea zâmbi. Cândva, Ștefan îi spusese cam același lucru. Bine. E vorba de un articol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea de a sta pasivă în fața goanei oarbe cu care șeful ei se îndrepta spre prăpastie. Femeia asta îl va nenoroci. Ștefan se relaxă în fotoliul lui. Nu ai de unde să știi. Știu. O femeie care nu-i aduce partenerului zâmbetul pe buze și lumina în priviri nu merită interesul. Escu se uită la ea cu atenție. Tu nu mi-ai adus, întotdeauna, zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
multă vreme? Îi fu prea simplu să-l convingă de ceea ce spusese. Dincolo de siguranța pe care o afișa, înțelese că era un bărbat nefericit, plictisit de ceea ce făcea și dornic să-și învioreze existența încercând ceva nou, orice. Bariu se relaxă și se retrase din discuție rezemându-se de spătarul banchetei. Luana se sprijini, la rându-i, de țesătura moale din spatele ei. Acum, spuneți-mi ce vreți de la mine. Fără putință de întoarcere, Radak trebui să vorbească. Voia să intre în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar putea să-și Închipuie că n-ai mai fost niciodată noaptea În oraș cu cineva. De fapt, ce naiba faci În fiecare seară? O Întreb pe Farah și ea spune: Mămico, nu te necăji, mergem doar la cinema sau ne relaxăm cu prietenii la stalurile vânzătorilor ambulanți. Vă relaxați, pe naiba! Eu știu că nu vă mulțumiți doar să beți ciocolată fierbinte când vă duceți la plimbare. De câte ori mă văd cu prietenele mele mă tem să nu-mi spună vreuna ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai fost niciodată noaptea În oraș cu cineva. De fapt, ce naiba faci În fiecare seară? O Întreb pe Farah și ea spune: Mămico, nu te necăji, mergem doar la cinema sau ne relaxăm cu prietenii la stalurile vânzătorilor ambulanți. Vă relaxați, pe naiba! Eu știu că nu vă mulțumiți doar să beți ciocolată fierbinte când vă duceți la plimbare. De câte ori mă văd cu prietenele mele mă tem să nu-mi spună vreuna ceva despre tine, mai cu seamă doamna Teo, ei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
care știe că este filmat și faptul nu-i este la îndemînă. Poate tîrziu, în noapte, cînd jur împrejur lumina se stinge, Fana iese de sub control și se îngheboșează sub plapumă, își cuprinde în brațe genunchii și mușchii feței se relaxează și atîrnă moi către pernă, poate bărbatul ei alături doarme, ori rememorează absent ultimele evenimente ale zilei, înainte de a se da somnului, în tot cazul, respiră regulat, puțin șuierat pe nări și nu este conștient de ființa ce se metamorfozează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]