3,930 matches
-
acționa dur. Dar, dacă dețineam totuși o anumită putere, în clipa aceasta renunțasem la ea. Era deja prea târziu pentru o reacție violentă. Într-adevăr, mă aflam în fața unui lucru de dimensiuni extraordinare, extrem de bine regizat. Palmer păru să ignore remarca mea. — Vezi tu, noi nu ne-am gândit nici o clipă că tu ai putea să te desparți de noi, spuse el. Într-un mod ciudat și absolut minunat noi nu ne putem lipsi de tine. O să rămânem mereu alături de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și un ceas de mână cumpărat de la Korvette’s? — Uite ce, am pus eu problema în stilul meu subtil, treaba asta o faci, mai mult sau mai puțin, tot timpul...? — Ce întrebare-i asta?! Ce căcat vrei să mănânci cu remarca asta?! Ești tot un nemernic fără pic de suflet? Nu-ți trece prin minte că am și sentimente? — Îmi pare rău. Iartă-mă. Dintr-o dată, însă, lacrimile iau locul furiei și indignării. Ce alte dovezi îmi mai trebuiau că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu, autodezaprobarea e, la urma urmei, o formă clasică a umorului evreiesc. — Nu a umorului evreiesc, ci a umorului de ghetou! O remarcă deloc drăgăstoasă, ascultă la mine. Până-n zori mă făcuse să pricep că persoana mea e chintesența celor mai rușinoase manifestări ale „culturii Diasporei“. Veacuri după veacuri de dezrădăcinare duseseră la apariția unor oameni dezagreabili ca mine - speriați, mereu în defensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui. Liniștea era lucrul pe care ea și-l dorea mai mult decât orice. Dacă mi-aș fi putut permite o cușetă, se Întrebă ea, aș fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și găsească un compartiment pe plac. Acum, fără să fi greșit cu nimic În ce-l privea, iată-l copleșit de oameni, Întrebări și apeluri care Îi asaltau mintea ca un huruit. Ea se așteptă la o izbucnire, la o remarcă rea și critică, una care să-l trimită pe omuleț, tremurând, acolo de unde venise. Blândețea replicii o surprinse. Ați spus un preot? — Oh, nu, se scuză omul. Nu știu din ce sectă ori confesiune e. De ce? E cineva pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
hârtie. Acum, că-l pornise să vorbească, se putea gândi cu repeziciune. Nu mai trebuia să-l preseze cu Întrebări. Creionul ei trasa semne fără sens, care semănau destul de mult cu cele stenografice, ca să-l convingă pe domnul Savory că remarcele sale erau transcrise integral, dar În spatele Înșelătoarei cortine de mâzgăleli și linii, cercuri și pătrate, domnișoara Warren se gândea. Se gândea la toate aspectele posibile ale ghidului Baedeker. Fusese publicat În 1914, dar era Într-o stare excelentă. Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mă vrei. — Ba da. Așteaptă până la micul dejun. Cere-mi-o la micul dejun. Sau pur și simplu nu mi-o cere. — Nu, crichet nu. Crichet nu, spuse Josef Grünlich, ștergându-și mustața. În Germania Învățăm să fugim. Ciudățenia acestei remarce Îl făcu pe domnul Opie să zâmbească. — Ați fost dumneavoastră Înșivă alergător? — La vremea mea, spuse Josef Grünlich, am fost un mare alergător. Nimeni nu alerga ca mine. Nimeni nu m-a putut prinde. — Heller! — Nu Înjura, Jim! Nu Înjur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la nivelul așteptărilor pe care le au miliardarii. Prețul de 80 $ pentru un pahar de șampanie roz, cum e la barul hotelului Park Hyatt, este ceva obișnuit. Până și Lauren fu Îngrozită. —Lui Phoebe i-ar plăcea la nebunie aici, remarcă. Apropo, a născut. I-a pus copilului numele Lila Slingsby și vrea să vii și tu la botez. E la vreo zece zile după ce ajungem Înapoi acasă. Pe neașteptate, Lauren sări de pe scaunul Înalt de la bar și exclamă: —Gerski! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema asta, pufni ea. Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta, așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată. Era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră, foarte cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi putut să arate nicidecum ca o persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
peste stîngul, bătînd aerul, în ritmul chitarelor, cu pantoful ridicat. Frumoase picioare! spune șoferul încet, alintînd cu privirea coapsele dezgolite pînă spre șolduri, a căror culoare de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmează, căutînd, în camera cu chiuvete, un loc mai curat și uscat, unde să-și lase jos cățelușa, îndemnînd-o, cu un sîsîit prelung, să se ușureze. Cînd o vede pe femeie că acordă cățelului o privire mai mult decît simpla remarcă a prezenței începe să-și verse necazul: Ce noapte! Ce lume! Un ochi n-am închis. Individul cu pălăriuță e dubios rău. Toată noaptea l-am păzit. Prea a dormit în nemișcare ca să fie în toate mințile. Femeia saltă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrarea în Alcoolicii Anonimi. Crezul AA pornea de la principiile creștine, cu o înclinație vădită spre liturghie și tipic, înclinație care, sub influența unora ca Dave 2, se transformase într-o pasiune asemănătoare celei a vânătorilor de vrăjitoare. Asta pentru că, așa cum remarca William James, singurul leac pentru patima alcoolului este patima religioasă. Ajuns în acest punct cu relatarea, profesorul cel dolofan făcu o nouă pauză. Scoase din buzunar un trabuc Mahawat, dintre acelea deosebit de populare prin anii șaptezeci. Îl puse în gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
țintă. Carol ținea la păsărelele ei și a fost extrem de flatată. Dar lovitura de maestru a Geenei fusese ridiculizarea lui Dave 2. Carol începuse să se îndoiască serios în privința lui după ce impresia primei conversații se estompase. Și, în ciuda faptului că remarca aceea fusese doar o glumă, Carol rămase cu impresia că exista în ea o oarecare doză de malițiozitate. Geena nu trebuise să insiste prea mult ca să o convingă pe Carol s-o însoțească în apartamentul ei de pe Harrow Road. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ne împănăm. Vaughan înlătură cioburile de fibră de sticlă de pe fața șoferului. Forță ușa să se deschidă și își strecură coapsa pe scaun, ținând cu o mână volanul distorsionat. - Întotdeauna mi-am dorit să conduc o mașină accidentată. Am luat remarca drept o glumă, însă Vaughan păru să vorbească serios. Era deja mai calm, ca și când actul acela de violență îi scursese din organism o parte din tensiune ori golise de sens un tip de comportament violent pe care și-l reprimase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și pentru fiecare popor în parte. Dacă nu toți politicienii sunt credincioși (iar prezentul demonstrează clar că nu există credință pentru mulți dintre ei) și nu L-au descoperit încă, ar fi bine să-și lărgească necontenit orizonturile culturii. Așa cum remarca Octavian Paler: „a face cultură, a te instrui nu este un act facultativ, ci este un act obligatoriu”. Cultura nu trebuie neglijată niciodată. E o cerință intelectuală și o nevoie sufletească și nu un lux, care trebuie să preceadă acțiunea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
oameni competenți, adevărați profesioniști în domeniul de care se ocupă, oameni totodată curajoși. Guvernanții trebuie să și facă meseria, fără să se lase guvernați ei înșiși de masele largi ale populației și sindicatele care le apără interesele. Gustave Le Bon remarca în „Psihologia maselor”: „S-a putut spune odinioară că politica nu este o treabă de sentiment. Am putea oare să spunem astăzi același lucru, văzând-o că-și ia drept călăuză impulsurile mulțimilor care ignoră rațiunea și care se lasă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
voce ca margarina. Shuoke porni către metrou. Din care coborî zece minute mai târziu. Părăsi stația și făcu primii dintre cei 194 de pași care îl despărțeau de blocul său. Într-un copac ciripea un animal. O pasăre. Shuoke o remarcă dezinteresat. Ajuns la bloc îl salută pe portar - un bătrân necruțător care critica vestimentația oricui (Femeile din zilele noastre, îi zisese într-o seară lui Shuoke, se îmbracă ca niște curve. Se și poartă ca niște curve. Pe vremuri...) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
era și interesant și viceversa. Textul era o povestire de John Updike, A&P. - Și cum e? Nu l-am citit, zise Gina. - Merge. Camil era evaziv, având de gând s-o impresioneze pe biata fată în timpul orei cu niște remarci inteligente, profunde, sensibile. Ceea ce nu avea să se întâmple, deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
munca de după-amiază. Ucenicii își mâncau prânzul la garaj, călare pe niște butoaie de petrol răsturnate, pe care le puseseră sub unul dintre arbuștii țepoși. Din acest punct de observație se uitau la fetele ce treceau pe drum și schimbau remarci deșănțate, care păreau să le ofere atâta plăcere. Domnul J.L.B. Matekoni îi auzise vorbind și avea o părere proastă despre trăncăneala lor. — Ești miștocuță! Ai mașină? Aș putea să ți-o reglez. Aș putea s-o fac să meargă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, într-o astfel de situație, există locuri de muncă doar pentru fetele frumoase. Asta-i consecința unei recesiuni mondiale. E o chestiune ce ține de economie. Mma Makutsi o ascultase perplexă. Își dădu seama, însă, chiar în timp ce erau rostite remarcile alea pline de ciudă că așa stau lucrurile. Probabil știuse tot timpul în subconștientul ei, dar nu-și lăsase gândul să iasă la suprafață. Femeile frumoase obțin tot ce-și doresc, iar pentru femeile ca ea, care probabil nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Cunosc foarte bine mașina aia. Băiatul se uită în pământ și nu spuse nimic. — E o mașină albă și frumoasă, comentă fetița din spatele lui. E ca un nor pe roți. Domnul J.L.B. Matekoni se întoarse și o privi. — Bine spus. Remarca i se potrivește de minune acestei mașini, o lăudă el. O să țin minte asta. — Câți cilindri are o astfel de mașină? se interesă fetița. Șase? Domnul J.L.B. Matekoni zâmbi și se întoarse spre băiat. — Ei bine, câți cilindri crezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a țarului și a orânduirii existente. El, Însă, nu va dezvălui originea documentului misterios - pe baza căruia va face rechizitoriul -, ci se va mulțumi doar cu o remarcă aruncată În treacăt, că era vorba de un text scris „undeva În Franța“. Traducătorul anonim Îi dăduse titlul Conspirația sau Unde se află rădăcinile prăbușirii societății europene. Krușevan va depune la cenzura țaristă versiunea lărgită a Conspirației care, un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sângelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth‑Swanson, “Își Încoronase fantasmele juvenile În personajul femeii‑mamă!“). Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vineri avea loc ședința U.T.C. pe liceu. Luana era responsabilă cu propaganda. George Bană, singurul elev de clasa a IX-a care făcea parte din comitetul pe școală, îndeplinea funcția de secretar. La una din aceste ședințe George o remarcă. Fata, cuminte și serioasă, părea că nu știe de existența lui. Băiatul o tot privi, cu coada ochiului, trăind puternica senzația că acel chip îi spune ceva. La următoarea adunare îi privi fix în ceafă dar atitudinea degajată a fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
e milă să le atingi. Discuția cu ele e o plăcere, n-ai să vezi, una, să strige ori să gesticuleze disperată în toate direcțiile. Timișorencele nu dansează, plutesc în ritmul muzicii ca niște balerine. Timișorencele nu plâng, se smiorcăie... Remarca Luanei fu, iarăși, ignorată și fata, mustind de nervi, se abținu cu greu să nu sară la beregata băiatului. L-ar fi strâns cu mare plăcere de gât, dacă nu s-ar fi temut că strică plimbarea și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]