1,034 matches
-
pe de-apururea neajunse. Și anul trecut e greu de izolat din cei ce-l preced și din cei ce-l vor urma, căci din ziua lui întîia ne aruncă in medias res, în vârtejul împrejurărilor și ne 'ncarcă memoria cu reminiscențele rușinoase ale răscumpărării drumului de fier, cu cele odioase ale atentatului Pietraru. Spiritul rău al demagogiei române își alesese de jertfă pe unul din chiar părinții demagogiei. Mulțumită lui Dumnezeu și prezenței de spirit a victimei alese, atentatul n-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a făcut om avut pe el și pe copiii săi. Închipuiască-și cineva dacă 'și poate închipui... că d. de Bismarck, contele Taafe, Gladstone sau Ignatief, sau oricine a fost ori este ministru atotputernic ar declara... nu în intimitatea amicilor, ca reminiscență școlară sau ca problem de istoriografie, ci înaintea Parlamentului: "Am fost, sunt și voi fi republican; Regele? Un titlu. Treaba copiilor mei de a-l desființa. Îl îngădui pe acest rege pentru că-mi dă faptul republicei " Pe ce picior ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zguduie încrederea popoarelor în sfințenia semnăturii monarhului, ei sunt aciia în fine cari, prin simțul lor revoluționar înnăscut, sapă sistematic în inima popoarelor iubirea seculară cătră dinastie. Cât despre loialitate, ne pare că anul 1848 și 1866, memoriile unui Kossuth, reminiscențele politice ale unui conte Usedom și ale principelui de Bismarck ne-ar da curioase probe pentru ilustrarea "proverbialei loialități " a maghiarilor cătră Casa domnitoare căreia nu i se poate tăgădui meritul de-a-i fi mântuit de sub domnia turcilor și de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de hârtie. Era un obiect prețios și majoritatea Johanssonilor oftară cu tristețe la gândul unei asemenea risipe. Dependența de cuvântul scris, de cititul pe arhaicele foi de hârtie, era pentru ei un viciu precum fumatul sau băutul în exces, o reminiscență a unor vremuri în care pe Vechea Terra lemnul și stuful creșteau secundă de secundă. Hârtia nu numai că era una dintre cele mai scumpe materii din Univers, dar ea devenise în ultimii ani și un fel de simbol al
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ci capătă o anumite importanță prin faptul că este păstrat și selectat în memoria naratorului la persoana întîi. În ciuda atenției artistice cu care James își scrie de regulă narațiunile, este plauzibil ca amintirea lui Pemberton să fie de fapt o reminiscență a unui strat compozițional anterior, în care narațiunea era concepută încă la forma la persoana întîi în care Pemberton era narator la persoana întîi. (Este surprinzător faptul că dintre cele zece narațiuni scrise imediat înaintea de și după povestirea The
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narativ al naratorului auctorial: "Paul nu se simte în siguranță. Totuși, aș putea spune în locul lui că [...]"228. Narațiunea la persoana a treia este adusă mai aproape de narațiunile la persoana întîi prin tehnica înzestrării personajelor principale cu acea condiționare a reminiscenței lor specifică narațiunilor din ultima categorie. Naratorul auctorial din astfel de pasaje se apropie de asemenea de lumea personajelor permițînd prezentului său narativ să devină simultan cu timpul în care experiențele personajelor sînt duse la bun sfîrșit. Se pare că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la persoana întîi și cea personală. În monologul interior, cititorul întîlnește un eu care deja manifestă trăsătura caracteristică a personajului-reflector: acesta nu narează sau nu se adresează unui ascultător sau cititor, ci reflectă în conștiința lui situația sa momentană, inclusiv reminiscențele evocate de această situație. Prin urmare, lumea exterioară prezentată într-un monolog interior apare doar ca un reflex în conștiința personajului la persoana întîi. Din moment ce distincția dintre referința la persoana întîi și a treia este nemarcată, așa cum a fost explicată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Faulkner timpul trecut este înlocuit de prezent. Folosirea timpului prezent pentru redarea stării momentane a conștiinței accentuează modul reflector al acestui fel de prezentare a monologului eului. De asemenea, aceasta facilitează o separare clară a conținutului momentan al conștiinței de reminiscențe, pentru că timpul trecut este folosit în continuare. Aceste reminiscențe la trecut transmit, la rîndul lor, un element narativ monologului interior. Un exemplu al folosirii consistente a acestei tehnici este monologul interior al lui Molly Bloom din romanul Ulise. În Ulise
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
prezent pentru redarea stării momentane a conștiinței accentuează modul reflector al acestui fel de prezentare a monologului eului. De asemenea, aceasta facilitează o separare clară a conținutului momentan al conștiinței de reminiscențe, pentru că timpul trecut este folosit în continuare. Aceste reminiscențe la trecut transmit, la rîndul lor, un element narativ monologului interior. Un exemplu al folosirii consistente a acestei tehnici este monologul interior al lui Molly Bloom din romanul Ulise. În Ulise, în special în primele capitole (de exemplu Proteus și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
negativă.</footnote> pentru activitatea principiului imediat inferior, Manas inferior, constituind primul element constitutiv al individualității. </footnote> omului. El definește ca urmare conștiința (v. fig. II.3). Singura referință concludentă găsită într’un atare aspect arată că sufletul nu are nici o reminiscență a formei umane, mai mult, nu poate răspunde la noțiunea de formă . Ca urmare, clarvăzătorul percepe doar trei aure , adică trei corpuri subtile, desigur acelea eteric, astral și intelectual. Corpul sufletesc, care pentru omul mediu actual este încă în fază
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Data exactă a trecerii în altă zodie este, firesc, destul de incertă, dar se consideră cel mai adesea, pentru începutul epocii Vărsătorului, anul 1950 (v. tabelul). </footnote> (să ne amintim de cultul taurului la civilizațiile anterioare ale Orientului apropiat, a cărui reminiscențe pot fi exemplificate prin altarul cu coarne iudaic (Exodul, 38), cultura egipteană (reprezentarea cu coarne a zeiței Isis), minoică și greacă (cu toate că mitologia lor este redactată în epoca Berbecului, abundă în amintirea acestuia: Zeus, transformat în taur, o răpește pe
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fost posibil datorită procesului de socializare oferit de sistemul școlilor publice (public schools), a aflat ulterior în conjuncție cu studiile continuate la Oxford sau Cambridge: formația „Oxbridge” (Stanworth și Giddens, 1974, p. 99). Persistența titlurilor aristocratice nu este doar o reminiscență a vechii orânduiri: ea a constituit și un important mijloc de integrare socială. Dacă am compara situația din Marea Britanie cu cea din Statele Unite, constatam că, peste Atlantic, s-a dezvoltat o „aristocrație a afacerilor”, în vreme ce, în Marea Britanie, avea loc o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
glorios destinat nemuririi și beatitudinii, numai pentru cei care o vor fi meritat printr-o viață de penitență, de suferință și de durere. Ea nu se joacă după moarte, ci în timpul vieții. Pentru că individul învie atunci când accede la cunoașterea deplină. Reminiscențe gnostice și în această privință mântuirea se obține aici pe pământ. Inițiat și emancipat, ghidat de niște adepți informați, libertinul spiritual cunoaște ceea ce i s-a întâmplat lui Hristos însuși, despre care Spiritul Liber afirmă că n-a înviat niciodată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dar nu este vinovat dacă acesta rămâne în urmă... Susținând asemenea idei, Montaigne ilustrează o formă singulară și inedită de raport cu cerul: un anume fel de deism francez! Cine-i atât de orb să nu vadă în asta o reminiscență a zeilor epicurieni, indiferenți față de destinul lumii și al oamenilor? 19. A nu fi pe placul papei. Critic la adresa teoriei creștine a trupului și apoi la adresa metafizicii teiste, Montaigne atacă și cosmogonia celestă a susținătorilor Bisericii oficiale: a constatat-o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se ajunge creându-ți
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Al-Qaida - ca organizație-umbrelă - trebuie tratată ca actor unitar sau ca rețea de interacțiune ce leagă mai mulți actori „locali” cu grade diferite de transnaționalizare. Mai relevantă este observația că, sub diverse forme și în diverse grade, chiar activitatea subsidiarelor sale (reminiscențele saudite și afghane, Jemaah Islamiyah indoneziană, Al-Jihad din Egipt, mai „vârstnicul” Grup Islamic Armat din Algeria, Harakat ul-Mujahedin pakistanez sau, mai nou, organizația Al-Qaida din Irak) sugerează că ele sunt „ONG ale crimei” cu un caracter transnațional accentuat sau, oricum
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sztompka plasează această cultură de bloc la un nivel intermediar între culturile naționale și cele globale, apreciind că efectul ei asupra proceselor de schimbare este profund negativ, permanentizând acele condiții care au întreținut-o. Această cultură sintetizează întreaga gamă de reminiscențe culturale ale experienței socialismului real, fiind un factor de rezistență la schimbarea efectivă, blocând procesele reformatoare, devenind opusul „competenței civilizatoare”, termenul cu care Sztompka definește factorii facilitatori ai proceselor reformatoare. Caracteristic acestei culturi este legitimarea paternalismului statal și crearea unui
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în afara granițelor ei se opuneau procesului de consolidare a Unirii. El satiriza, de asemenea, pe cei care profitau de conjunctura politică pentru a-și satisface ambițiile și interesele personale. Lipsa de finețe a umorului, jocurile de cuvinte neinspirate, lexicul cu reminiscențe italienizante îl împiedică să fie un scriitor satiric remarcabil. Totuși, micile tablouri sociale strânse sub titlul Comedii omenești în volumul Din scrierile umoristice ale lui I. V. Adrian (1874) și „cânticelul comic” Postulachi Slujbulescu (1874), cu toată pasta groasă întrebuințată
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
în Îngeri și banjouri (1998), unde scriitorul închină Brăilei (Brăilă, lacrimă deasă) și mahalalelor ei, imortalizate și de Panait Istrati, versuri de insolită transpunere lirică (Comorofcă, dor bălai, Suntem fanți de Băligași). Se întâlnesc și savuroase expresii de argou, cu reminiscențe și cu rezonanțe împrospătate din Ion Barbu. M. cultivă, mai ales în volumul Sufletul cântă despre sine (2002), și poezia meditativă, de concentrare a ideii și imaginii. SCRIERI: Insula, București, 1973; Corabia de fosfor, București, 1976; Umbra fluviului, București, 1979
MARASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288001_a_289330]
-
fost membru al Societății Scriitorilor Români, al Societății Dramaturgilor Români și al Societății Publiciștilor Români. Începuturile literare ale lui M. stau sub semnul poeziei (a lăsat și un manuscris cu titlul Din caier, datat „1904-1905”), influențată vădit de sămănătorism, cu reminiscențe romantice, ale cărei teme sunt exaltarea trecutului glorios, liniștea vieții patriarhale, frumusețea naturii, scurgerea nemiloasă a timpului. Dintre numeroasele piese, unele reprezentate pe scenele teatrelor din Iași, Craiova, București (Rândunica, Nebunul, Camaradul Vâltoare, Datorii uitate, Dragoste cu contract, Când reînfloresc
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
corespondența scriitorilor, ca „gen de confesiuni revelatorii sub toate raporturile, biografice și de creație”. A treia direcție se îndreaptă spre mărturiile literare, care „ar dori să prezinte, fie sub forma unor interviuri, fie sub aceea a unor pagini autonome de reminiscențe, cele mai de seamă informații din viața și creația scriitorilor și oamenilor de cultură”. Următoarea zonă de interes o reprezintă evidențierea relațiilor „scriitorilor noștri cu celelalte culturi europene”, precum și ale scriitorilor europeni cu spațiul cultural românesc. În sfârșit, deși revista
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
decernat Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov . Câțiva ani mai târziu, același premiu încununează florilegiul Euridice (1976), remarcat de cronicari ca un reviriment în producția literară a poetului. Din acest moment ambianța devine predominant solară, iar modalitățile stilistice predilecte sugerează unele reminiscențe parnasiene. Poemele maturității poetice sunt totuși străbătute de neliniști apăsătoare („stau într-o colivie cu pereți nevăzuți”), de frustrarea de a se simți o „umbră dedublată”, de a împărtăși un destin dureros („trăim ca-ntr-un acvariu cu apa jumătate
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
douăzeci de volume de traduceri, în proza și în versuri. Găzduite în reviste tradiționaliste, poeziile de tinerețe ale lui I. reiau, într-o versificare fluenta, motive ale romantismului occidental, părăsite în cele din urmă în favoarea exprimării propriei simțiri, nu fără reminiscențe din Heine, ca într-un bogat ciclu erotic. Poemul Convoi funerar, izbutit, indică apropierea de noile curente, insă autorul își abandonează tocmai atunci uneltele. La reluarea lor, va da o vreme simple exerciții; ultimele poezii, din 1940, transmit totuși o
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
Curentul”. Primul volum de versuri ale lui I., Cetățile melancoliei (1923), nu a adus un timbru personal, încât Perpessicius l-a întâmpinat astfel: „E atâta lipsa de simt autocritic, atâta virtuozitate în absență oricărui accent sincer, încât și cele câteva reminiscențe, influențele de câri e imprimata poezia d-lui Ilieșiu, nu pot nimic pe langă recordul lipsei d-sale de personalitate.” Abia cu două plachete târzii, Lângă hotar (1943) și Sângerări ardelene (1944), poezia să capătă mai multă individualitate. Ultima dintre
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
doar parțial) de felul celor din Ape adânci de Hortensia Papadat-Bengescu, cu care, tematic, pot fi puse în relație. Sunt aici felurite constatări și observații privind mediul dobrogean, individualizat și printr-un vag cromatism exotic, reflecții, considerații intelectuale, descrieri ideatice, reminiscențe de lectură. În lirică, I. s-a manifestat inițial cu poeme de fluență simbolistă, incluse într-o scriere de tip mozaic, Jurnal de vacanță (1983). O culegere mult mai consistentă este Homer avea dreptate (2002), în care priveliști, reverii, reflecții
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]