2,146 matches
-
demnitate, cu argumentări întemeiate și nu cu zeflemea și batjocură. Unde mai pui că șeful secției respective, după cum aud, în lipsa dșumițtale este Aurel Martin 11, un fost elev al meu. Aceasta îmi dă de gândit și îmi creează o mare remușcare: deci un astfel de dascăl am fost eu încât un om de talia lui Aurel Martin nu a rămas cu un minimum de respect față de mine încât dă drumul la astfel de împroșcături? Probabil am fost un dascăl netrebnic care
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
Cei trei își vor intra atît de bine în pielea unor „artiști cu tendință“, încît își vor depăși mentorii comuniști. Talentați și culți, condeiul lor convertit la comunism va atinge pragul unei expresii al cărei rafinament exclude cea mai mică remușcare morală, prozeliții întrecîndu-și maeștrii și devenind odioși, pînă într-atît de dezinhibați par în elanul lor expresiv. Cît e mască și cît e exaseprare în mascarada lor e greu de spus, dar cei trei interbelici își reneagă tot și se leapădă
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
care l-a convins pe Antonescu să îi dea afară din partid toți dușmanii, pierzandu-se astfel foarte multe voturi pentru PNL, și-a modificat poză de profil, punând un tanc pe care scrie Klaus. A schimbat barcă fără nicio remușcare, așa cum a făcut de fiecare dată. Ca idee... Panzerele germane n-au câștigat războiul și nici PNL nu mai vine prea curând la guvernare, să îl facă iar ministru. Hai, că nu-i băi! S-a schimbat doar șeful... Lichelele
Olguța Vasilescu îl face vierme pe Mihai Voicu, vicepreședintele PNL () [Corola-journal/Journalistic/29832_a_31157]
-
caseta de lemn, era atras ca de un magnet: în față i se deschidea perspectiva ispititoare a scormonirii unei vieți despre care avea prea puține cunoștințe, ceva ca o fisură în zid, prin care ar fi putut strecura mîna fără remușcări - pentru că zidul era de mult dărăpănat, iar fisura fusese făcută chiar de mătușa sa: prin acea fisură gîndul, dacă nu mîna, pătrundea cu ușurință - cu o asemenea ușurință încît libertatea de a se afla acolo, dincolo, neîngrădită de nici un obstacol
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
și eu și stelele sîntem gloriile unei formule sentimentele sînt piei moarte pe fețele și umbrele noastre viitorul sculptat în alge trece prin noi spre trecut ca printr-un aerodrom suspendat cînd frica vine pe ghețari lumina zilei sticloasă o remușcare oriunde aș fi e în mine întunericul acela vechi din zugrăveli albastru și roșu vibrînd între sfinți ceva nespus durere fără urlet un fluier cu albie secată și tot timpul mă duc spre rugul cu gurile căscate umbrite de aceeași
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
mă va lua, Pod. Și-o părere de rău. Îți va șopti: Mai e ceva De vândut: Sufletul tău - Facă-se - Pom al vieții, voia Ta Catedrală Se primenește trupul! Și atât. Mai dau morții o șansă - Să nu aibă remușcări! În rest, făceți-vă curățenie În propria oboseală În propria Unire. La temelia clipei 1.În strană pe o frunză veche Cuibul larvei - Orgolioasă plajă Îngerii nu mai au chef de vechituri Conviețuiesc frumos, straniu, Și-atât 2. Între petale
Poezie by Ion Mărgineanu () [Corola-journal/Imaginative/3267_a_4592]
-
în treizecișicinci de orașe un balet nebunatic și curajos. Este vorba despre scriitori care personifică o generație maturizată de 30 de ani de comunism, o generație închisă într-un fel de cocon eteric, într-un vis hrănit cu frustrații, cu remușcări dar și cu angajamente rebele, o generație care depinde încă de aceiași dinozauri birocratici. Aceasta este și rațiunea pentru care Ťvisul lor familiarť, repetitiv, disperat, apărut grație Ťefectului flutureluiť în aceasta țară haotică, cum ar spune Simona Popescu, nu se
Corespondență din Franța - Literatura română este intranSportabilă? by Iulia Ba () [Corola-journal/Journalistic/11149_a_12474]
-
personaj din mitiologia greacă preluat apoi, cum se știe, mai cu seamă într-o dramă de Racine, are în vedere tot contextul copilăriei. E vorba de o relație de iubire ilicită. Dar nu regăsim aici iubirea sexuată, plină apoi de remușcări, ba și de furie, a eroinei cretane îndrăgostită de fiul ei vitreg Hipolit. Femeia ce locuiește în casa de pe colină este Fedră doar fiindcă iubise un copil ce nu era al ei, adică pe micul Berto. După primele ședințe de
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
roși de groaza de a fi comis crime, de a fi fost tirani sau măcar de a-l fi slujit pe tiran. Sfâșietoarele lor chinuri se mai alină cumva prin achiziționarea/construcția de noi palate, unde să-și ascundă disperarea, remușcările mai rele decât moartea. Dacă nu pot trăi fără a vedea sânge, închiriază mari parcuri de vânătoare, unde întineresc cu fiecare foc tras. Ca și cum aceste chinuri de infern n-ar fi de ajuns, Justiția îi mai și tachinează, ba pe
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
deci un oarecare spațiu de manevră (sau cel puțin te alegeai cu impresia că așa e, chiar mai subtil), iar hazardul venea sub formă de briză: le întorcea capul într-o parte, așa că vedeau pe cineva, se îndrăgosteau, înșelau, aveau remușcări etc. Odată ce hazardul vine boncăluind și îți dă cu pumnul în masă ca să fie sigur că ești conștient de prezența lui, farmecul se pierde, iar personajele se transformă în actanți cuminți. Acest efect se simte cel mai bine în ceea ce
Woody, du-te și te culcă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10911_a_12236]
-
precis. În roluri episodice, Adrian Matioc, Ovidiu Moț, Dana Taloș, Pali Vecsei. Problema este în planul întîi. Și nu atît la Adrian Neacșu, protagonistul propriu-zis, inocentul, cît la Florin Coșuleț, prietenul care îl bagă în toate buclucurile, fără umbră de remușcări. Adrian Neacșu are toate șansele să crească pentru că și-a înțeles personajul și pentru că, cred, are resurse pentru asta. El este apariția inocentă, rebelă și plutitoare, golanul curat, fascinat de puterea răului. Nu are forță, din păcate, pe scenă. Cel
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
tot adevărul despre regimul comunist din România. O va face însă cu numai jumătate de gură, din teamă pentru prietenii ei rămași acasă. La insistențele Monicăi Lovinescu acordă un interviu pentru ,Europa liberă". Întoarsă acasă, scrie în jurnal cuprinsă de remușcări: , Am vorbit și despre mine și despre Babu. Poate că, totuși, a fost o greșeală, o atitudine politică, o punere sub reflector, la un post finanțat de CIA". Sîngele Ninei Cassian apă nu se face. Vechea idealistă și militantă comunistă
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
detalii ale aparatului critic ar avea nevoie de mici retușuri, adaosuri, reorganizări sau resistematizări. Dar mai ales așteaptă să fie încheiată biografia lui Rebreanu, cu un al treilea volum, extrem de mult amânat după apariția primelor două părți. Amânarea îi pricinuiește remușcări și perplexități: cum a fost posibil să se prelungească atât, cum a trecut timpul? Așa că lucrul nu s-a încheiat, nici pe departe. Șantierul ediției și al biografiei lui Rebreanu nu s-a închis pentru Niculae Gheran și nici nu
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
conștientă și programatică: femeile din ultima peliculă a regizorului spaniol sînt, aproape toate, implicate în intrigi care ar putea fi rezumate sub titlul "cum am reușit să scap de soțul meu". Și, evident, acesta nu e deloc un motiv de remușcări sau regrete - singurul personaj masculin un pic mai bine conturat, ucis la începutul filmului de fiica sa vitregă adolescentă, este stereotipul unui alcoolic cam plictisitor de care femeile se dispensează rapid, răsuflînd ușurate că își pot trăi viața. Căci, firește
Femeile lui Almodovar by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10143_a_11468]
-
sînt gologani, ci gloanțe de rezervă. Într-un parc se spînzură din amor și un personaj al lui Minulescu din Corigent la limba română. Femeile sinucigașe ale lui Kirițescu se omoară spontan. Florentina din piesa omonimă are o criză de remușcări în finalul dramei și sare pe fereastră mai scurt decît Tosca lui Puccini peste zidul castelului Sant'Angelo. Margareta din Gaițele preia din scrisoarea soțului ei către amantă ideea că acesta ar putea bea laudanum, un tranchilizant pe bază de
Cronica neagra a personajelor literare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10140_a_11465]
-
îndeplinit datoria cu devotament și profesionalism în cariera militară de 40 de ani. La final de carieră militară, fostul comandat al SMFT avea și un regret. "Au fost multe situații în care alte planuri nu au contat. Poate am o remușcare, familia a fost pe planul doi, însă tot ceea ce am făcut am făcut cu plăcere și cu pasiune și am avut și satisfacții", spunea generalul Ioan Sorin. În ceea ce privește misiunea din Afganistan, generalul își amintea că a fost primul militar care
Generalul Ioan Sorin, fostul șef al Forțelor Terestre, a decedat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/41497_a_42822]
-
arbitrar, la 120 de specialiști (bibliotecari, istorici, profesori, arhiviști și jurnaliști), secundați (menționarea din prefață!) de alți 120 de studenți, masteranzi și doctoranzi de la Universitățile din București, Cluj și Sibiu. În total, prin urmare, 240 de hackeri, străini de simțul remușcării, pregătiți în grabă să colecteze, da, să colecteze și să hăcuiască munca altora, în disprețul suveran al ideii de cercetare, de verificare temeinică și de consultare directă a marilor publicații periodice din țară și, subliniez, din străinătate (excepția, în cazuri
Enciclopedia ignoranței by Aurel Sasu () [Corola-journal/Journalistic/3839_a_5164]
-
insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței e de a ni-l înfățișa pe gînditor în goliciunea sucurilor interioare, fără înfrumusețări
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
împreună cu ei. Naratoarea privește fotografiile, citește textele explicative, urmărește documentarul prezentat, dar la sfârșitul vizitei nu are revelația pe care o aștepta. Eroul murise cu douăzeci de ani înainte de nașterea ei și „nici nu făcea parte din familie”. Cuprinsă de remușcări, se decide să scrie o carte despre Janusz Korczak și, până la un punct, o va și face. Îi va reconstitui traseul - în parte și-l va imagina - până la zguduitoarea scenă finală în care, pentru ca orfanii să nu fie prea înfricoșați
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
dus și se tot duc,toate cele câte șanț, Singur că un pui de cuc,o să fi când ești la rând. Se întâmplă să îți dai seama de răspuns la întrebări, Doar când te cuprinde teamă,sau ești prins de remușcări. A rămas o îndoială,sau e doar un fel de a spune, De cădeai la învoiala când erai un tanar june. Cele care ți-au fost date,iti apar să te întreb, După aceea,fug în noapte,să se ascundă
CUGETARI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373762_a_375091]
-
multe ori a vrut s-o sune ,însă ce rost avea, ca să-i mai strice rostul ? Dacă l-ar fi iubit cu adevărat ,l-ar fi așteptat ! Îl bate un gând să-l sune pe taică-său .Îl chinuia o remușcare,știa că bătrânul suferă enorm, însă își dădea seama în același timp, că o să răspundă ea,o să-l blesteme din nou,deși tare mult și-ar fi dorit să se bucure pentru că lui, fiul ei,îi este bine. Îi lăsase
VIATA LA PLUS INFINIT (2) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384687_a_386016]
-
piept, este pregătit în fața atâtor abise, consimțite, atât morale cât și fizice, ne conduce la poetul simbolist care spunea: ”am avut mereu senzația abisului, nu numai abisul somnului, dar și abisul acțiunii, al visului, al amintirii, al regretului și al remușcării, al frumosului, al numărului. Acum mă simt tot timpul amețit” (Charles Baudelaire) Ferestrele deschise de Teodor Dume sunt luminate de o candelă a frumosului, a sinceritații absolute, a unei sfințenii asumate, condiție sine qua non de a ajunge la esențele
ANGELA NACHE MAMIER, PREFAŢĂ LA CARTEA AZIL ÎNTR-O CICATRICE , DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384739_a_386068]
-
există un mic Raskolnikov care, chiar dacă nu pocnește-o babă cu toporu-n cap, face el o porcărioară, e lucru cert. Tendința de-a ne socoti din categoria celor privilegiați, aleși, neobișnuiți, e prea seducătoare. Și-apoi mai este și plăcerea remușcărilor, tăvăleala-n noroiul propriului suflet, jubilarea de a-ți spune: ..."sînt un păduche estetic..." Vine însă clipa amară, lucidă și, aș adăuga, plină de umor, cînd te întrebi: Oare s-ar fi băgat Napoleon sub patul unei babe?" Nu, nu
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
ale pielii înțelegi la televizor chiar atunci dar nu-mi lua niciodată dragostea în fotografia lui Christian fetița ieșise din cadru și nu i se mai vedea decît funda din păr povesteai de prima ta soție ai părăsit-o fără remușcare că îți tăia unghiile și te spăla pe cap îți trebuia încă de pe atunci o lolită băiat care să muște oamenii nu te iubesc poți să fii mîndru de mine se țin scai sînt bună ca pîinea caldă și la fel de
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
de un singur elan: acela de a crea viața și de a o menține, în pofida tuturor piedicilor și dezastrelor” (Mircea Eliade). Împotrivindu-se cu înverșunare acestei „Naturi”, tocmai mamele speciei umane își ucid copiii în pântece fără cea mai mică remușcare ori dacă îi nasc îi lasă pe drumuri. Femei nebune care și-au avortat pruncii au existat întotdeauna. Dar astăzi omenirea a ajuns într-un așa hal de rătăcire, încât societatea întregă consideră avortul ca pe ceva normal, firesc, iar
PRIMĂVARĂ, MAMĂ ŞI MOARTE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385273_a_386602]