8,718 matches
-
le răspundă "stringent și chinuitor" 5). Această lume, ciudată și pestriță, la noi ca și în întreaga Europă răsăriteană, nu avea o structură a realității fundamental deosebită față de Occident, ambele iscându-se, e drept la distanță de secole, tot din Renaștere. Diferențele structurale vizează însă palierul social-economic și mai ales cel etic. Și aceasta întrucât în aria de civilizație răsăriteană sau ortodoxă, după criteriile lui Arnold Toynbee, este "mult mai greu să se creeze un act de infrastructură civilizatorică, de pildă
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
să abordeze la prima vedere realitatea 'în fugă', fără obișnuitele în literatură 'momente statuie' de început și sfârșit. Viteza este dată de dialoguri vorbite sau nu, uneori eliptice, alternate de tăceri pline de conținut, de personaje 'iuți', străbătând scene, vieți, renașteri, parcă într-o secundă. Preferați ca personaje sunt înțelepții copii, la prima vedere din cauza răzvrătitirii față de conformismul generației adulte ' care nu mai iese din tabieturi, monotonie, prudență și banal. De fapt, 'copiii care nu se mai joacă' - pe întreaga scală
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
date eronate. Dar sugestia că sunt parte a unei conspirații e atât de absurdă, atât de "balcanică" (așa cum n-aș spune niciodată), încât n-aș fi putut-o inventa! Cine se presupune că se află în spatele meu? Naționaliștii unguri? Partizanii renașterii otomane? Industriașii germani care-ar încerca să diminueze valoarea investițiilor române pentru a înșfăca niște contracte avantajoase în Moldova? Evreii din New York care încearcă să-și obțină proprietățile din Sighet? Poate mă credeți, poate nu, dar scriu din propriul meu
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
sub copertina unor justificări teoretice, deși extrem de interesante în sine și de fertile în spațiul public, nu s-au putut substitui aspirației profunde și atîția ani reprimate a manifestării solidare și a precizării identității în planul larg al ansamblului social. Renașterea Salonului național marchează tocmai această revigorare a conștiinței de sine a artei românești, intrarea ei într-o altă vîrstă și într-un alt tip de relație cu spațiul public și cu mediul social, dar mai semnifică și altceva: o clarificare
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
că-i atribuie potență sexuală. Se insinuează astfel sugestia unor conotații ce ar putea elucida echivocul acestei moralități de mileniu trei. Oul conține multiple virtualități printre care și germenul conflictului latent dintre inerție/rutină și experiență/aventură ca și sîmburele renașterii și înfloririi personalității. Cum există și o vorbă străveche conform căreia Iadul ar fi pavat cu bune intenții, putem continua să luăm aminte la exercițiile de imunizare la realitate. Lecții de desen, sibilizare ce se dovedesc tot mai necesare.
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
în direcția dorită? Fiind, structural, un nărăvaș, reperele, modelele mele s-au conturat mai tîrziu, atunci cînd am conștientizat că fără ele nu se poate face nimic. Mi-aș fi dorit, desigur, o ucenicie de genul celei practicate în atelierele Renașterii, pe lîngă marele meșter, dar n-a fost să fie. Am rămas toată viața - o spun fără emfază nătîngă - un autodidact, dar unul înverșunat și sistematic. Studii libere de pictură, cum sună în dicționare. Ai ajuns la Iași și, împotriva
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
timp, știm foarte bine - și aici e, poate, ceva "postmodern" - că avem (eu o am, în orice caz) un fel de nostalgie a Enciclopediei, de fapt imposibile, fiindcă cunoașterea e prea vastă, fiindcă nu mai putem fi niște oameni ai Renașterii - însă modelul e totuși acesta. Când facem ceea ce facem, e întotdeauna pentru a refuza specializarea și a aborda un maximum de discipline, fie ele științifice, literare, filosofice, chiar dacă în realitate, o facem cumva în viteză. E bine pe de altă
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
nu a dus poporul într-o astfel de stare de disperare și deznădejde ca actuala ocupație a rușilor." Ideea, generalizată, că seculara exploatare otomană a cauzat în exclusivitate izolarea țărilor române de acea Europă ce construia catedrale, ridica universități, înfăptuia Renașterea, apoi lumea modernă industrială, trebuie amendată prin precizarea că mai bine de un sfert de mileniu de vampirizare rusească a pus capac unei stări și așa deplorabilă. Ultimei cotropiri - cea sovietică - i-am fost martor, cele consemnate în masivele volume
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
a Bulgariei, tot de partea Puterilor Centrale, a dus la posibilitatea declanșării genocidului armenilor. Imperiul Otoman era izolat de restul lumii, cu excepția Germaniei și a Austriei. Așa se face că Noua Turcie, scăpată de sub tutela europenilor, și-a putut celebra renașterea națională, masacrînd aproape un milion dintre propriii cetățeni (armenii creștin-ortodocși), considerați, ca și celelalte minorități naționale (millet), "ghiauri spurcați". Genocidul armenilor a început în orașul Van, cel mai mare oraș armenesc din Turcia (aflat într-un colț îndepărtat al Asiei
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
cu consimțămîntul Verei, democrată convinsă discutînd aprigă cu "reacționarii" care îi vizitau, le ținea celor de față lecții aprinse despre comunism și cum va schimba acesta viețile tuturor. Vera îi lua apărarea lui Axente recurgînd la argumentele marilor utopiști ai Renașterii de care strungarul nici nu auzise... Vera îl aproba sinceră, era pe la început cînd pînă și celor mai mari atrocități, încă în fașă, li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
problemele femeii, de psihologia ei, de discriminarea ei, fie în trecut fie acum. Știu că ai participat activ la mișcarea feministă din anii '70. Această mișcare, care în Italia are rădăcini culturale și literare ce coboară până la Boccaccio și la Renaștere, a căpătat conștiință de sine încă din secolul al XVIII-lea, la începutul erei moderne, mai ales după Revoluția Franceză. Acesta este, dacă pot spune așa, feminismul "istoric", cel legat de revoluția industrială și de folosirea forței de muncă a
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
română). Semn al ordinii universului, ca și al vieții intelectuale, politice, sociale, "filosofia" grădinăritului preocupa atât de mult clasele educate, încât Chesterfield a folosit pentru ea termenul de furor hortensis. Grădina în "stil francez" a preluat ideea designului axial din Renașterea italiană, devenind exemplu al raționalității dominante în "epoca disciplinei". Simetria, echilibrul desăvârșit, erau considerate reflectarea, la scară mică, a armoniei universale - semn al bunătății divine. Contemplarea lor sporea virtuțile privitorului. încă în 1681, în Teoria despre Pământ, Thomas Burnet descria
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
în prăpastia nebuniei. Potolirea ca prin miracol a certurilor dintre Vadim și Iliescu ar trebui să ne dea de gândit. Măcar acum să ne sară în ochi ața albă și să trecem la acțiune! Am văzut că experimentele de tip "renașterea partidelor istorice" au dus la catastrofă, iar pentru consolidare "partidele modernității" n-am avut suficientă răbdare. Nu dau doi bani pe-un partid liberal condus de Mircea Ionescu-Quintus, și încă mai puțin pe unul în fruntea căruia se află Valeriu
Chelia d-lui Goe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16499_a_17824]
-
Așa au fost, bunăoară, procedeul gradualului, tractusului, reponului, antifoniei și a celorlalte tehnologii gregoriene, procedeul trochosului, centonizării, precum și întregul cortegiu de principii componistice solidare muzicii bazantine, organumul ori conductusul Ars Antiqa-ei, izoritmia și izoperiodicitatea specifice Ars Novei, tehnicile contrapunctice ale Renașterii, principiul imitativ al fugii în Baroc, al sonatei omofone mono- ori bitematice în Clasicism și Romantism, oportunitățile dodecafonice ale Expresionismului, tehnica serială, spectrală, acusmatică, electroacustică, procedeele de-formalizatoare ale aleatorismului ori de organizare ale haosului, principiile de ordonare ale modurilor cu
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la rîndul său, odată ce și-a consumat energia cinetică, disponibilă, a fost substituită de esteticile omofone tonal-funcționale, esențial bazate pe o gîndire verticală a Clasicismului și Romantismului, estetici topite
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
1986, extratereștrii s-au multiplicat, apărând Aliens, în regia lui James Cameron, viitorul părinte al Titanicului. Ciclul s-a rafinat odată cu următoarele pelicule, cea din 1992 fiind realizată de David Fincher (Fight Club, Seven), în timp ce cea din 1997, intitulată Alien: renașterea era semnată de Jean-Pierre Jeunet. Înainte de Alien vs. Predator a fost omonimul joc pe calculator, din acesta "involuând" filmul regizat de Paul W. S. Anderson, responsabil pentru câteva Mortal-Kombat-uri! Acesta, lipsit de protagonista de până acum, Ellen Ripley (Sigourney Weaver
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
contaminarea rasei/speciei. La finalul filmului anterior, Ripley omora toți alienii, în afară de "puiul" care avea să irumpă din cutia ei toracică. Se sinucide, pentru a anihila specia. Jeunet recurge la tipologia omului de știință debordând de hybris pentru a înscena renașterea lui Ripley: ea e clonată, cu puiul de alien înăuntrul ei, pe care îl extrag înainte de a o ucide. O păstrează în viață deoarece cele două organisme "se încrucișaseră" genetic: Ripley are acum sânge acid, dar și alienul a căpătat
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
deci de un asasinat in nuce. Și, desigur, o scrisoare omorîtă de un spectru poate fi transpusă numai într-o limbă moartă. Sau aproape moartă, tot ca și tălmaciul. Căci latina nu murise chiar de tot, la acel sfîrșit de Renaștere, în Franța, cînd încă scriau Ronsard, Agrippa d'Aubigné sau Du Bellay... Se mai folosea în versuri, în corespondență, în diplomație și în cancelarii... Scrisorile îi ucid pe vii, nu și pe morți sau cînd de morți sînt mînuite, cu
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
un film de artă, dar pentru Jeunet fiecare atmosferă naște o poveste. De aceea, ți se părea firesc ca locuitorii casei din Delicatessen să fie canibali. Regizorul și-a demonstrat adaptabilitatea realizând și cel mai bun film din seria Alien, Renașterea din 1997. Chiar dacă a lucrat cu un scenariu de film de acțiune, care presupune o oarecare simplificare, și cu personaje private de libertate de mișcare (și fizic, și psihologic), Jeunet a recontextualizat stereotipurile până când le-a făcut de nerecunoscut. Apoi
Doi mari regizori: unul merge înainte, altul înapoi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11957_a_13282]
-
Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Țepeș Doamne, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Rugăminți. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Adorare. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Destin. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Alexandrine. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Doinele paiaței. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Renaștere. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Mama. Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2006; Iubire Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2007, Armonii și vibrații, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Freamătul cuvintelor, Târgoviște, Ed. Bibliotheca 2007, Zbucium, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Distihuri elegiace, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2008, Tristețea sonetelor
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Mariana Neț 1. Renașterea va fi, în veci, un vîrf de neatins, pe lîngă altele - pentru că ține sub control stihiile din om și dintre oameni, fără ca, totuși, să le anuleze. Nici nu le amputează, căci eu cred că, în acele vremi, cei (mai) mulți
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
că răul cel dezlănțuit e amputat prin chiar natura sa. Așa se face, poate, că, la mînăstirea dedicată, la Florența, lui San Marco, a putut trăi Savonarola. În chilii pe care le pictase, nu cu mult timp înainte, Fra Angelico! Renașterea nu este doar o lume care a proclamat Victoria geniului asupra forței brute. O astfel de aserțiune era, pare-se, în vremile acelea, un truism. Poate că astfel se explică, peste veacuri, faptul că - deși sculpturile lui Michelangelo sînt atît
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
adevăr conține ea, de fapt, și dacă nu e vorba mai curînd aici de foamea noastră cea insațiabilă) - grupul statuar ce poartă acest nume a fost surghiunit în marea Sală a Celor Cinci Sute, unde prea puțină lume îl remarcă. Renașterea, o știm, este o lume dominată de măsură - totdeauna în schimb pentru măsură -, dar în care sînteți invitați să faceți cum vă place și (aproape) ce doriți. O lume în care Lorenzo Magnificul scria versuri în care celebra, carnavalesc, triumful
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
din secolul al XVIII-lea. Mediul acesta religios avea să mă marcheze adînc, mi-a influențat și ultimul roman, care se numește Călătoria lui Lewi, și în care am încercat să-l descriu. Fiindcă o parte din acest mediu de renaștere a bisericii a influențat întreaga societate suedeză, structura politică din modelul suedez - ceea ce mă interesează și ca observator politic... Apoi am luat examenul de bacalaureat și-am venit la Uppsala la studii, am devenit istoric literar, mi-am scris dizertația
Per Olov Enquist - "Sunt un scriitor suedez provincial" by Carmen Vioreanu () [Corola-journal/Journalistic/16058_a_17383]