1,643 matches
-
argoul parizian și de limba lui Rabelais. În studiul său La langue de Rabelais (2 vol., 1922-1923) - „un tratat fundamental”, având „merite cu totul deosebite”, în opinia lui M. Bahtin (179) -, Sainéan a abordat și tema folclorului medical în opera renascentistului francez. Unul dintre subiecte : „binecuvântata iarbă a lui Pantagruel”, despre care s-a căzut de acord că este vorba de canabis (180). Zeii s-au speriat că oamenii, după ce vor consuma din această „iarbă minunată”, numită pantagruelion, vor sta la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
miteme asemănătoare : izolat fiind, copilul Abraham începe să vorbească în „sfânta limbă ebraică” (10, p. 135). Pusă pe seama regelui scoțian Iacob al IV-lea, isprava a fost contaminată de Zeitgeist. Cărturarii contemporani suveranului scoțian erau cabaliști creștini care susțineau (precum renascentistul italian Pico della Mirandola) că „îngerii nu înțeleg decât ebraica” sau (precum renascentistul german Johannes Reuchlin) că „în limba ebraică a vrut Dumnezeu să-și transmită secretele oamenilor”. Copilul sălbatic, bunul sălbatic „înainte de a fi fost descoperit, sălbaticul a fost
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai puțin rezistent. Fără să uităm manipularea și transportul acestor "grei" cărțile (fie ca eufemismul "lucrări ale spiritului" să nu le arate drept aeriene). Minciuna romantică a gînditorului lui Rodin, minciuna romanescă a filosofului lui Rembrandt. Adevărul imaginilor medievale sau renascentiste ale cărturarului atunci cînd își îndeplinea încă aspra funcție de artizan, fără semnătură ori fotografie, înainte de nașterea "autorului" sau a "geniului". Sfîntul Ieronim în chilia sa de Antonello de Messina reprezintă o zidire cu pereți de piatră, cu mobilier, cu obiecte
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și li s-au născut fii și fiice și au început să se înmulțească pe fața pământului. Evoluția medicinii și chirurgiei a fost influențată de caracteristicile societății umane la care ne raportăm indiferent dacă este în discuție lumea antică, perioada renascentistă, începuturile lumii moderne sau perioada contemporană. Marii anatomiști ai Renașterii au avut un rol important în practicarea ulterioară a chirurgiei (Vesalius, Da Vinci, Fallopio). Ieșirea practicilor medicale de sub influența bisericii a permis organizarea medicilor în bresle și apariția învățământului chirurgical
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pierdut din vedere până când majoritatea filosofilor de marcă ai Renașterii (de exemplu Hobbes [1588-1679], Locke [1632-1709]) au reușit să lanseze problematica imaginației, a libertății individuale și a autorității societății în relațiile umane. Descoperirea cercetării De-a lungul aproape întregii epoci renascentiste și în timpul numeroaselor dezbateri filosofice care au avut loc, lucrările științifice au devenit cunoscute pentru capacitatea lor de a releva și destabiliza paradigme culturale și religioase. Trei dintre cei mai mari savanți ai civilizației occidentale - Copernic (1473-1543), Galileo (1564-1642) și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
acel domeniu, nu pe baza unor considerente străine de el; însă gradul de autonomie poate varia considerabil. Uneori, ariile de specialitate devin anexe ale puterii politice, răspunzând în fața societății, luată în ansamblu, nu în fața domeniului respectiv. De exemplu, lucrările artiștilor renascentiști nu au fost evaluate de o arie de specialitate estetică, ci au fost examinate de autoritățile ecleziastice. Când Caravaggio a pictat acel portret foarte original al Sfântului Matei care stă într-o poziție relaxată, starețul mânăstirii care comandase tabloul l-
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
zise iudeo-creștină. Personal susțin persistența ideilor gnostice în Europa medievală prin migrarea unor comunități sau a unor indivizi detașați de aceste grupuri dar rămași purtători ai mesajului transmis Fraților și Surorilor Spiritului Liber, care fac joncțiunea cu perioada medievală, apoi renascentistă, a culturii noastre. Marcos, discipol al lui Valentin, devine el însuși magistrul gnosticilor din Galia... Gnosticismul trece din Orient în Occident prin Armenia, Cappadocia, Grecia, Bulgaria, Bosnia; Țările de Jos îl primesc discret, dar cu bunăvoință... Firește, în contextul unei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu efecte considerabile în Istorie. Se fac eforturi mari în sensul precizării, într-o direcție nouă și necunoscută: ortografia, gramatica, sintaxa, stilul, punctuația, prezodia sunt considerate acum ca importante pentru stabilirea corectă a unui text destinat multiplicării și difuzării. Erudiții renascentiști așteaptă din partea arheologiei și epigrafiei un ajutor considerabil pentru a putea aborda operele mai degrabă ca istoric decât ca adept al religiei. Istoria veche descoperă și un alt orizont decât acela al popoarelor citate în Biblie, revelează și alte lumi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și ea... Latina se potrivește unui spirit, unui suflet, unui caracter de factură romană. Odată admis acest lucru, ce poți face cu o asemenea schizofrenie? O limbă antică și romană învățată și practicată ca o limbă maternă într-un timp renascentist și, în plus, pe tărâm gascon... Montagne are ca limbă maternă o limbă... paternă și fantasmată! în locul unor cuvinte calde, vii, el moștenește niște cuvinte reci ca niște cadavre. Cum să te adaptezi acestui destin funest? Montaigne vorbește franceza pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cuprind și operele unor scriitori importanți din secolul al XX-lea - de pildă, Luigi Pirandello, Gabriele D’Annunzio, Giovanni Papini sau Massimo Bontempelli. El tinde să realizeze astfel o secțiune prin literatura italiană, de la Dante și Petrarca, trecând prin opera renascentiștilor, a romanticilor, până la Benedetto Croce și contemporanii săi mai tineri. Intenția de a înfățișa o imagine integrală a creației literare din Italia se vădește și în cursul pe care îl predă la Universitate, publicat în 1943 sub titlul Letture scelte
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Lionello Venturi, discipoli ai școlii vieneze și ai lui Croce. Renașterea era privită ca un fenomen ce interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra polimorfismului Renașterii (idee nouă pe atunci), ceea ce îl îndreptățea pe autor să descopere semne ale viziunii renascentiste în poezia și în arta quattrocentistă. Volumul beneficiază de o bibliografie amplă, cuprinzând contribuții recente ale exegezei europene, și constituie, împreună cu sinteza mai veche a lui P.P. Negulescu și cu studiile din deceniile următoare ale lui Tudor Vianu și Andrei
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
imaginală ce ar constitui punctul de adâncime la care se articulează modelele cosmologice. „Un nou gnosticism” anunță Culianu În analiza sa fantasmologică neterminată din Iocari serio, care face din imaginarul modern o reducție imaginală, o castrare a posibilităților de figurare renascentiste. Preocupat de modul „cum ar trebui să arate subiectul cunoscător pentru ca magia să nu fie o superstiție?”2, Culianu imaginează o modalitate de presupunere ontologică prin care să se epuizeze toate posibilitățile configurative, Într-un fel de asimptotă teoretică, astfel Încât
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Chomsky, dincolo de toate generativismele și structuralismele, este capabil să Întemeieze realitatea prin limbaj. Să mă Întorc asupra celor două momente din demonstrația lui Cornel. Întâi asupra imaginației: Humboldt și romanticii apar după vreo două secole În care imaginația de tip renascentist, neoplatonică, hermetică, văzută ca o anima mundi, ca o phantasticon pneuma, ca o forță generatoare și creatoare de imaginar a fost umilită de seria de filosofi cartezieni. Descartes, Spinoza, Leibniz și toți urmașii lor au depreciat și au reificat imaginația
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acestei cunoașteri ce străbate succesiv (dar și simultan În plinătatea catharsisului frumuseții) formele acestor temporalități suferă de toate neajunsurile unei prezentări didactice, străduindu-se constant să cuprindă Într-o descriere coordonată de o perspectivă (a limbajului scriiturii acum, așa cum perspectiva renascentistă e una a limbajului proiectat de ochiul pictural umanist, stârnit mereu de idealism, de așezarea lumii În ordine, În Unu și nu În despărțirea haotică a unei eventuale perspective mobile pornind de la vederea cu Doi ochi), o perspectivă, spun, ce
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
darul limbilor Înțeles ca acces la proorocire). Astfel punctul de fugă al cuvintelor e o perspectivă Întoarsă, o deschidere dinspre ochi de data aceasta și nu una prin care ochiul e Împlinit În exterior Într-o ordine a așezării. Pictura renascentistă stabilește spațiul Închizându-l după regula, teoretizată de Leonardo, a vederii cu un singur ochi. Ochiul dorește să repete punctul de fugă - e tot atâta siguranță la Începutul și la sfârșitul vederii pentru că e tot atâta Închidere. Cuvântul e, firește
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
care concomitent Îl configurează identitar. E nădejdea cuvântului aici; stănescian spus, e punctul de fugă al cuvântului către eu și, În acest loc dintre timpul scriiturii și timpul vieții, al credinței și al nădejdii, e și fuga (după o perspectivă renascentistă a vederii cu un singur ochi) eului Înapoi către cuvânt. Ceea ce vreau să demonstrez este existența a Încă unui palier/loc. Unul care poate fi perceput abia În clipa În care eul nu mai fuge Înapoi Înspre cuvânt, crezând că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
hangiului. Datorită lui D., româna e una dintre foarte puținele limbi moderne în care a fost tălmăcită în întregime opera celui mai mare poet al Angliei medievale. Calitățile sale remarcabile de traducător se vădesc și în versiunile românești ale dramaturgiei renascentiste, îndeosebi în acelea ale teatrului shakespearian; intensitatea tragică din Hamlet, patetismul aspru din Henric al IV-lea, cruzimea din Titus Andronicus sau efectele de un comic spumos din Comedia erorilor sunt păstrate cu o știință precisă a echivalențelor lexicale și
DUŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286923_a_288252]
-
Interpretând basmele și poveștile, povestirile și amintirile lui Creangă, D.-B. subliniază etosul, umanismul și realismul lor de proveniență și factură populare, pentru a conchide că izvoarele și procedeele împrumutate din literatura anonimă îl plasează mai degrabă în vecinătatea realismului renascentist decât a celui critic, viziunea satirică și mijloacele clasice ale comicului satiric apropiindu-l mai mult de Boccaccio și Rabelais decât de Slavici și Caragiale. Tot prin asocieri comparatiste este definit și ludicul ca trăsătură diferențială a prozei humuleșteanului. De la
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
conferă modernitate celui mai interesant analist al omului dintre marii tragici elini, real precursor al psihanalizei. Renașterea. Umanismul și destinul artelor (1975), ediție întregită a unei versiuni mai vechi (1971), conține cea mai împlinită imagine, elaborată la noi, a fenomenului renascentist urmărit în întreg perimetrul european. Cunoașterea literaturilor de mare circulație - engleză, germană, franceză și italiană - permite autoarei întemeierea aserțiunilor generale pe exemplificări convergente, convingătoare. Debutând cu un studiu erudit asupra umanismului, considerat o permanență născătoare de filosofii antropocentrice, cartea înfățișează
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
preocupările istorico-literare și perspectiva filosofică de tratare. Debutează cu articole la revista „Roma”, în 1932, iar editorial, cu volumul Michelangelo poet, apărut în 1939. Susținută ca teză de doctorat în 1938, lucrarea reprezintă o tentativă de a evalua poezia titanului renascentist dintr-un unghi extraestetic - ca necesitate de exprimare plenară a personalității și ca valoare filosofică - pentru a-i demonstra echivalența cu opera plastică. Michelangelo - crede exegeta - a căutat eternitatea în frumusețea vremelnică a lumii, poezia și artele vizuale fiind fațete
FAÇON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286935_a_288264]
-
într-o antologie intitulată Despre prefacerea sfintelor taine, câteva traduceri din clasici ai literaturii patristice, ca Ioan Gură de Aur, Efrem Sirul, Atanasie Sinaitul, în speranța că ele ar putea fi tipărite. În Polonia traduce și un fragment de tragedie renascentistă, cunoscută de el într-o prelucrare neogreacă, preocupările sale pătrunzând acum, surprinzător și decisiv, în sfera culturii laice, mai aproape întrebărilor existenței, neliniștitoare. Într-o stare de spirit ce se stabilizează cu trecerea timpului pe linia fragilă dintre așteptare și
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
tezele din Recitind..., în care intră mai întâi o descriere cu intenții teoretizante a fenomenului numit literatură română veche, cu opriri substanțiale asupra eforturilor de desprindere dintr-o medievalitate bizantină și de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea, într-o ierarhizare ce îi aparține autorului, a celor mai semnificative genuri
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
legendă, piatra se metamorfozează în broască țestoasă, iar aceasta „Prin bolți de-azur/ Face-nconjur...// Stele de mare, aștri marini/ Îi trec prin preajmă fluizi, felini...” În alt poem, povestea despre „Michelangelo și meduza” rezumă sensul „zbaterii sisife” a titanului renascentist cu „găvana lui [a ochiului] secată de forme” și pe care eroul năzuiește s-o umple „c-un freamăt nou,/ [...] imens, inform ca marea”. Însetatul de puritățile „azure” și de infinitul oceanului se îmbogățește cu noi ipostaze în Baladele singaporene
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
totuși primul loc. Expunerea densă, cu incursiuni istorico-literare, probează, pe baza argumentelor biografice și artistice, încadrarea scriitorilor în epoca modernă. Dintre aceștia, Shakespeare se va instala definitiv în preocupările exegetului. Capodoperele „divinului brit” sunt considerate din perspectiva gândirii de tip renascentist; orizontul lor vast și polimorf este sondat prin tipologie, intrigă, varietatea de epoci, popoare, medii sociale, fantezie, forța pasiunilor, concentrarea caracterelor, dinamica acțiunii, armonia construcțiilor dramatice și prezentarea realistă. G. B. Shaw, definit prin câteva ipoteze comparatiste, interferează universalitatea și
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat noi dovezi exegetice menite să o consolideze și să îi lărgească orizontul - s-a impus și a devenit esențial pentru traducătorii români din opera shakespeariană și din dramaturgia renascentistă engleză. Cu standardele ei ridicate, seria Opere (I-XI, 1955-1963) a reprezentat un reper la care se vor raporta toate traducerile românești din teatrul și poezia engleză. Împreună cu Tudor Dorin L. a îngrijit o antologie a poeziei americane (I-II
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]