899 matches
-
la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile nobiliare, să-și anexeze acel d’Aurevilly În coada numelui și să se precipite cu o voluptate diabolică, sinucigașă aproape, Într-o viață tipic dandy. Chiar dacă și-o va renega („cel care a scris Despre dandysm și despre G. Brummell n-a fost un dandy”), să nu uităm că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lui demonice stârnesc fiori de plăcere societății londoneze. Dar În momentul În care relația cu tânărul Douglas e exhibată și se stârnește un scandal public, cant-ul britanic (care admite, de altfel, manifestarea cu discreție a homoerotismului) e iritat, Îl reneagă. Proces, marginalizare, oprobriu, Închisoare. Sau cazul lui Eugène Sue. În momentul când ține să fie ales deputat socialist În 1848 nu se mai poate aștepta să fie acceptat și În „Jockey Club”. După cum, În clipa când Baudelaire Începe să cheltuiască
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
parte reale, în parte imaginare, toate exagerate până la marginile neverosimilului. Nici poeziile publicate între 1901 și 1909 în reviste, deși relevă mai mult discernământ și capacitate de expresie, nu ajung să impună o voce distinctă. La maturitate C. le-a renegat explicit, dar, neîndoielnic, lirismul constituia un dat al firii sale, care își va pune amprenta pe tot ce scrie. Mai puțin evidentă este această componentă în primul volum din Peste mări și țări. Timorat oarecum, memorialistul s-a cenzurat sever
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
în rolul principal) și cu o piesă a lui B., ultimele cinci tablouri ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
nebun. Și spânzurătorile din piețele pariziene. Și lupii care dădeau târcoale în cartierele mărginașe ale orașului devastat de războul civil. Și trădarea de neînchipuit comisă de Isabeau de Bavaria, care l-a urmat pe Ioan fără de Frică și l-a renegat pe delfin, pretinzând că nu era fiul regelui. Da, frumoasa Isabeau din copilăria noastră... Dintr-o dată, n-am mai avut aer, m-am înecat cu propriile mele cuvinte, aveam prea multe de spus. După un moment de tăcere, bunica a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
inamici pieriră cea mai mare parte în valuri împreună cu podul rupt în două, iar parte își deteră sufletul sub săbiile romeilor ce alergau după ei. Nici de astă dată bulgarii de sub Bossilas, cari erau cu leafă în oastea romeică, nu renegară datoria lăudabilă a poporului lor, conform căreia se obicinuia a se cruța și [a] li se da drumul tuturor prinșilor cari nu opusese o rezistență sângeroasă, afară însă de cei notabili și mari. Bulgarii totuși se întremară și se întăriră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pieri sau imediat pe câmpul de luptă sau în urma rănilor primite pe el, să aibă deplină iertare de păcate. Apoi, fiindcă regele Carol Robert arăta foarte multă asiduitate întru creștinarea dorită a rutenilor schismatici din Galiția și a altor populațiuni renegate de pe lângă marginile regatului său și fiindcă pentru aceasta avea mari cheltuieli, papa Ioan al XXII-lea îi încuviință cererea și-i dete voie ca să perceapă și să întrebuințeze în curs de trei ani a treia parte din venitul ce-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
stinge prin vânarea în sine prea fără urmări, după o totală distingere a tonului la diferitele caractere. Din această concepțiune cu [to]tul pe dos se poate esplica ciudata aberațiune în care se lăsase sedus un lector cunoscut, de a renega în role femeiești cu totul vocea lui de bărbat și de-a se servi în ele de falsetă (Fistelstimme), o transformare care nu putea să producă decât o impresiune comică și care în urmă după cum se vede a fost părăsită
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să-și aibă o opinie a sa formată și constantă; guvernul reprezintă un sistem și în direcția acestui sistem se asociază și se declară solidar cu propunerile cari - i convin, respinge solidaritatea cu cele ce nu-i convin și le renegă. D. Ioan Brătianu nu afirmă nimic și nu negă nimic; d-sa n-are nici o idee a guvernului său în cestiunile cele mai vitale și mai arzătoare chiar; ci pipăie în întunerec când pulsul unuia, când al altuia; nu om
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
râmători. Prădăciuni și omoruri chiar se fac mușama pentru mită; e o justiție care amenință a se 'năduși în grăsimea ei. Iată regimul atrăgător de la care se pretinde să exercite asupra a trei milioane de români farmecul de - a - și renega limba și istoria lor și de-a deveni maghiari. Postulatul de căpetenie al memorialului e așadar: autonomia Ardealului, căci autonom a fost în toți timpii și până acum șaisprezece ani, până la fuziunea făcută în contra voinței esprese a românilor; în contra tractatelor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de credință. Graeca fides nulla fides. Românii Peninsulei Balcanice sunt cunoscuți din evul mediu ca romaioctoni, ca esterminatori de greci. Pentru a fi ceea ce au fost părinții lor n-au nevoie de alt decât să rămâie români. Cineva nu poate renega ceea ce nu-i al său; un român nu poate renega elenismul; el nu se poate decât lepăda de ceea ce nu numai nu e al său, dar e diametrul opus întregei lui naturi. Abia există în lume vreo deosebire mai mare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cunoscuți din evul mediu ca romaioctoni, ca esterminatori de greci. Pentru a fi ceea ce au fost părinții lor n-au nevoie de alt decât să rămâie români. Cineva nu poate renega ceea ce nu-i al său; un român nu poate renega elenismul; el nu se poate decât lepăda de ceea ce nu numai nu e al său, dar e diametrul opus întregei lui naturi. Abia există în lume vreo deosebire mai mare decât între caracterul drept și deschis al românului și cel
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
țara la umiliațiuni. Cu unica țintă de-a câștiga popularitate și de-a ajunge la putere au esploatat în mod cinic ideile, nemature sau neoportune, cari sunt în stare a încălzi inima poporului nostru, iar ajunși odată la guvern le renegă. Toată lumea înțelege ca un guvern să fie silit și să se simtă obligat de a fi prudent; dar ceea ce nu pricepe nimenea e acea fanfaronadă ticăloasă, urmată de scuze și de umiliațiuni cari nu se răsfrâng numai asupra dumnealor, cari
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
dumnezeul întregii umanități. De la închistare la deschidere, de la națiune la specie, spune el, nu se ajunge prin lărgirea căii. Ci prin interiorizare. Și am văzut creștinismul izbucnind în afară prin credința intimă, izbucnind în lume prin conștiință. Mediologia, fără să renege aceste concluzii, ajunge la ele pe alte căi. Ea începe prin a trimite o cultură la ecosfera ei proprie, la miezul său de credință, întîi în sensul geografic al termenului. Forța creștinismului este de a fi așezat, cu două mii de
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiindcă el nu separa spiritul de supunere de valorile mîntuirii, secesiunea creștină apărîndu-le deosebit de periculoasă autorităților locale la început, imperiale mai apoi: o provocare lansată ordinii de drept. Creștinismul nu era o religie națională și Sfîntul Pavel sparge legalismul iudaic "renegînd" circumcizia, ceea ce le apărea vechilor coreligionari atît ca o trădare politică, cît și ca o infidelitate religioasă.28 El era mai cu seamă o religie politică, implicînd foarte exact conducerea spirituală a universului prin mijloace în mod inevitabil temporale. Adversarii
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
bătălia ideilor" în care se ucide și se moare de-adevăratelea. Prima generație a tipografiei "criticii umaniști" nu acceptă accesele politice ale muncii de erudit: "Erasmus s-a ouat, se spunea la Roma, Luther a clocit puii". Dar Erasmus îl reneagă pe Luther; Guillaume Budé pe Calvin. Părinții își dezmoștenesc copiii; fiii își denunță părinții ca fiind lași și "nicodemiți" (Du bist nicht fromm!). Guvernarea oamenilor găsindu-și temei în fidelitatea pentru Scriptură, filologia înlocuiește teologia ca regină a științelor; și
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
01.2007 n.n.) ați sugerat că PNL s-ar putea să facă alte alianțe politice. Tăriceanu: Marți am criticat strategia politică a PD, aceea a pragmatismului cinic. Am criticat faptul că PD pare dispus să facă orice, inclusiv să-și renege partenerii, pentru a-și maximiza șansele electorale. În acest context, nu am exclus varianta ieșirii PD de la guvernare. Or, în acest context, trebuie ca PNL să aibă o abordare la fel de pragmatică, pentru a menține stabilitatea politică. Jurnalul Național: În aceste
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
a conservat statutul de critic al guvernării Tăriceanu, de partid aflat în opoziție față de PNL și PSD. Pe de altă parte, s-a distins în continuare prin legătura sa ombilicală cu Traian Băsescu, după cum a dovedit-o și episodul alianței renegate cu PRM din toamna lui 2008, în urma căreia Corneliu Vadim Tudor și-a păstrat postul de vicepreședinte al Senatului, iar PD-L s-a ales cu alte trei poziții de conducere la nivelul structurilor senatoriale. Cum o astfel de alianță
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
în sinele noastre". P.Charron afirma că nu scrie în folosul înțelepciunii divine ci al celei omenești. Această poziție este considerată ca act de naștere al moralei laice. Suntem în 1601; laic însemna emancipare de religie, teologie evanghelii fără a renega, a întoarce spatele, fără a susține sistematic contrariul. Nitezsche îi va aduce un omagiu lui Pierre Charron ca pentru un revoluționar. Din păcate, poporul nu este interesat de această poziție; astfel, autorul scrie o carte pentru toată lumea și pentru nimeni
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
cei din trecut și cei de astăzi. Or aceasta este singura realizare demnă de un bun cetățean.” Principiul acțiunilor filosofului rămâne binele. Dar cum binele este legat de cunoaștere, iar cunoașterea nu este lesne de împărtășit mulțimilor, Platon preferă să renege democrația. Nu este nimic imoral în distribuirea inegală a privilegiilor, atât timp cât meritele indivizilor nu sunt egale. „Adeseori, așadar, un om priceput este mai puternic decât zeci de mii de oameni lipsiți de pricepere; după părerea ta, el trebuie să conducă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
limbajului pietrelor, nu-i plăceau spiridușii, își începe existența ca teoretician al plăcerii, trăiește ca propagator al credinței creștine contaminate de platonism - sau invers - și își încheie existența ca un epicurian pe care Magistrul din Samos nu l-ar fi renegat... Cu puțină vreme înainte de moarte - mai exact, în 1497 -, când publică la Veneția Despre misterele lui Iamblikos, el adaugă acestui volum și tratatul său... Despre voluptate! La patruzeci de ani după ce-l scrisese, manifestând dorința de a nu uita acest
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
promisiuni la fel de amăgitoare? Ca și cum toate astea n-ar fi de-ajuns, el face o analiză critică a pozițiilor Bisericii în Istorie și în fața ei. Iată-l pe Iulian Apostolul: împăratul nu apostoziază pentru că n-a fost niciodată creștin... Cum să renegi o religie căreia nu i-ai aparținut? Montaigne face un portret foarte elogios acestui om de stat care, în momentul în care Biserica devine oficială și profită de această situație, se străduie să restaureze cultele păgâne și religia politeistă - o
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
filosoful și omul, în armonie unul cu celălalt, pot fi reperați și în persoana muribundului care practică ceea ce a propovăduit. Când preotul ajunge la momentul elevației, Montaigne își dă duhul. Frumoasă imagine de Epinal: filosoful părăsește această lume fără a renega nici înțelepciunea antică nici credința creștină... în treacăt, acum: ce violență și ce brutalitate la Pascal, care-l defăimează mereu pe Montaigne în scrierile sale pentru că n-a aspirat, în timpul vieții, decât la „moarte lașă și moale” - după expresia sa
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
redactează texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritean, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și pur și simplu această opțiune metafizică, Eudoxiu restaurează realitatea în prerogativele ei. în consecință, el își poate instala etica hedonistă pe o bază demnă de acest nume. De aceea, trebuie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]