913 matches
-
în rolul principal) și cu o piesă a lui B., ultimele cinci tablouri ale „epopeii dramatice” Simfonia patetică (prelucrare a unui mai vechi text, Arcul de triumf). În 1978 adresează o scrisoare-mărturisire Colocviului național de literatură dramatică, în care își reneagă o parte a operei, recunoscând a fi fost supusă clișeelor ideologice și dogmatice. Notorietatea căpătată de B. imediat după 1944 în „noua dramaturgie” se datorează nu numai obedienței față de ceea ce se cerea în epocă, ci și talentului de bun meșteșugar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
viselor sale. Gazda îl privește atunci (O welch ein Licht!) și va termina prin a răspunde la luarea lui de rămas bun printr-un singur cuvânt, murmurat foarte încet: "Adio" care închide definitiv ușa ospitalității furate și care, fără a renega atitudinea de rezistență a sa, este mărturisirea unei legături, care undeva a existat. Pentru a nu vorbi, să formulezi informulabilul într-o fidelitate față de sine însuși, într-o tăcere sfărâmată care păstrează integritatea refuzului, acesta este sfârșitul acestei povești în
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
subzistă între protagoniști, între limba natală și cea învățată (cucerită). Werner von Ebrennac are, față de personajul pirandelian, o atitudine foarte diferită. Cu cât unul este deconcertat de descoperirea noii țări și regretă vechile lui legături, cu atât Werner von Ebrennac reneagă în parte fostul său căminul, tinerele germane care smulg unul câte unul picioarele țânțarilor, și oamenii politici, care în felul lor fac același lucru, pentru a ridica în slăvi noul pământ francez de care vrea să se atașeze și care
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
tu însuți și creatură decât în măsura în care te pui la încercare ca străin. În măsura în care tu te reconciliezi cu lumea și te verifici în acord cu ea, de exemplu prin cultură, prin asimilarea exteriorului, prin lărgirea eului tău, tu riști să te renegi și să renegi creația" (OC, III, p. 1420, nota de la p. 437). 620 Vezi Jurnalul, 2 februarie 1920. 621 OC, II, 17. Robert Walser utilizează același procedeu (vezi Alain Montandon, Sociopoétique de la promenade, Presses Universitaires Blaise Pascal, 2000, pp. 206-207
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
creatură decât în măsura în care te pui la încercare ca străin. În măsura în care tu te reconciliezi cu lumea și te verifici în acord cu ea, de exemplu prin cultură, prin asimilarea exteriorului, prin lărgirea eului tău, tu riști să te renegi și să renegi creația" (OC, III, p. 1420, nota de la p. 437). 620 Vezi Jurnalul, 2 februarie 1920. 621 OC, II, 17. Robert Walser utilizează același procedeu (vezi Alain Montandon, Sociopoétique de la promenade, Presses Universitaires Blaise Pascal, 2000, pp. 206-207). 622 Rău de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
inspirată. Dadaiștii, care-au făcut din sinuciderea artei specialitatea lor artistică, au vizat-o deliberat, atacându-i condiția primă: operația materială, lucrul însuși, fie prin obiectul indiferent, ready-made, fie prin hazardul erijat în principiu, happening. Pentru prima oară, Phoenixul se renegă, își pune în scenă propria moarte și, printr-un nou exces artistic, face operă din renunțarea la operă, cvasi-obiect, dar demn de a fi expus. În istoria formelor, ca și în cealaltă, așa-numitele scene finale rareori sunt cu adevărat
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
istorico-religios al învățăturii credinței asiaticilor, atunci poate că orientalii ne vor lăsa în pace din pură amabilitate... În același timp, profesorul Zaehner de la Oxford ne servește un mare talmeș-balmeș preparat după aceeași rețetă. În ultima sa lucrare despre zoroastrism, el reneagă întreaga tradiție occidentală a studiilor acestei religii și preia necritic majoritatea dogmelor ortodoxiei zoroastriene ca fiind știință adevărată. Profesorul Zaehner nu se poate scuza nici măcar cu râvna pe care, în calitate de catolic convertit, o afișează adesea și în mod neadecvat. Dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
conflict spiritual. Nu viața veșnică e importantă, spune Nietzsche, ci veșnica însuflețire." Întreaga dramă stă, într-adevăr, în această alegere. Pe patul de moarte, Adrienne Lecouvreur a vrut să se mărturisească și să se împărtășească, dar a refuzat să-și renege profesia. A pierdut astfel folosul spovedaniei, preferându-i lui Dumnezeu pasiunea ei cea mai adâncă. Și această femeie în agonie, refuzând, cu ochii în lacrimi, să se lepede de ceea ce ea numea arta ei, dădea dovadă de o noblețe la
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
un comentator perspicace, precum Marian Popa, sesizează că fondul rezistent al Levantului atestă contrariul: "Cărtărescu nu e un dezabuzat. Trebuie să existe o gigantică doză de candoare pentru a scrie așa ceva"8. Candoarea aceasta, pe care postmoderniștii români și-o reneagă programatic, arată, în realitate, că textualismul a apărut, la noi, dacă nu ca modă, cel puțin ca neoavangardă pe lângă neomodernismul generației lui Nichita Stănescu. Așa se explică de ce textualiștii s-au închis în grupul lor cu un exclusivism demn de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de aceast? institu?ie. 6. Urbanismul neoclasic �n Anglia �n acela?i timp afaceri?ți ?i antreprenori, unii arhitec?i englezi au controlul total al opera?iilor de modernizare urban? concepute �n cadrul mi?c?rîi neoclasice, f?r? a renega gustul pitorescului ?i al naturii. Este vorba, de exemplu, de urbanizarea localit??îi Bath, condus? de John Wood ?i de fiul s?u �ntre 1727 ?i 1770. Dintr-un ț�rg medieval, ei fac un oră?-stă?iune de ape
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a descoperi sensul tragic al existenței umane într-o lume profană, care trăiește doar în prezentul imediat. Debutând în atmosfera negativistă și iconoclastă a avangardei, cu poeme programatic banale, dar cu violențe de limbaj - pe care, mai târziu, le va renega, iar critica le va respinge: G. Călinescu le taxează drept „brutal priapice” -, B. se înscrie de fapt într-o căutare mai generală, care fusese inaugurată la noi de „estetica urâtului” promovată de Tudor Arghezi și care voia acum să-și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
era pusă sub semnul patologicului, căci victimele trebuiau să blasfemieze (masochist, autoflagelator și cu o voluptate disperată) valori tabu (precum familia sau Dumnezeu); cea de-a treia etapă desăvârșește decăderea umană, fiind o groapă comună În care trebuia aruncat și renegat trecutul, „haznaua libidourilor refulate”, cum o numește Marcel Petrișor 12. Delirul lua proporții uriașe, având ca scop final desacralizarea și vulgarizarea oricărei valori morale, umane, religioase etc.; erau preferate spovedaniile perverse, cei mai chinuiți fiind studenții teologi și fiii de
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cea de la Pitești), Înrudită cu metodele chinezești, urmărind compromiterea și desolidarizarea deținuților, În special a legionarilor, În ședințe publice („cluburi de reeducare”). Ea este echivalentă etapei propuse cândva de Bogdanovici la Suceava. Deținuții, de preferință legionari, erau convinși să Își renege trecutul și să Își denigreze principiile de odinioară; autocritica era mai Întâi redactată În scris și apoi citită public, pentru a produce efectul scontat asupra auditoriului care comenta mostrele autodenigratoare. Intransigenții care nu au cedat presiunilor au perceput acest gest
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
animale. În treacăt fie spus: cuvântul "dobitoc" este ori un substantiv sinonim cu "animal", ori un adjectiv sinonim cu lipsa de inteligență. Om "dobitoc": om care nu își amintește sau nu vrea să își amintească de unde provine, ființă care își reneagă originile. * * * Doamne Dumnezeule, izbăvește-ne de inteligență, măcar din când în când! De ce trebuie să fim inteligenți înainte de toate, de ce atâtea onoruri aduse inteligenței? Nu vor fi fiind și alte calități care să le permită animalelor să intre în grațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
problemei, s-ar părea că aceasta ne îndepărtează de aspectele de care voiam să ne apropiem, că ne conduce inevitabil către cele de care tocmai voiam să ne îndepărtăm pe care ne-am fi dorit, pentru o clipă, să le renegăm. Credem că vorbim despre animal și, deodată, ne dăm seama că tot despre om este vorba. Alungați omenescul și el va reveni în galop. "E ca și cum albina și-ar aminti, ca și cum leul s-ar înfuria, ca și cum rândunica s-ar pregăti
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cărei tristă, umilitoare vedere îl face pe cel care s-a ajuns din punct de vedere social și care, într-o bună zi, are curiozitatea de a vedea de unde se trage, să resimtă o asemenea rușine încât ajunge să-și renege originile) îi sunt complet străine omului din Paleoliticul superior. Rușinea e mai degrabă față de sine însuși: își "disprețuia propriul chip", după cum ne spune Bataille. În puținele dăți când se gândea să se reprezinte, își dădea corp de om, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
decât niște tirade de o anume emfază a meditației, într-o punere în scenă de efect (La icoană, Din prag). Cu o alură teatrală, poetul monologhează despre rosturile vieții și ale morții (Din prag), acum încrezător în divinitate, mai încolo renegând-o, ca din nou să se pocăiască. Primele lui stihuri mărturisesc o adâncă descurajare, venită din melancolia eminesciană, dar și din propriile decepții. Întreaga lui literatură va capăta un tonus optimist după 1887. Dispoziția satirică rămâne însă constantă. V. creionează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
și pe care autorul o semnează cu numele de Victor. Apoi: Voconius de Castellum, oraș din Mauritania; Onoratus de Cirta, în Numidia, care a compus o scurtă scriere de consolare pentru un anume Arcadie care, pentru că nu voise să-și renege credința catolică, fusese trimis în exil de regele Genseric, după ce se bucurase mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Cerealis de Castellum Ripense
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amâne moartea, să regenereze viață și chiar să creeze viață, problema care se pune și se va pune mereu, este; până unde rațiunea umană Își poate permite să sfideze creația, să forțeze natura din care face parte integrantă, să-și renege originile și să submineze divinitatea? Iată locul unde teologia Își poate impune punctul de vedere, pentru că, vorba filosofului creștin Petre Țuțea „teologia este o știință sacră, superioară prin măreția obiectului ei, obiect ce lipsește În celelalte științe Întemeiate pe rațiune
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cartea proorocului Daniel (cap. 3), unde citim că regele Nabucodonosor (634‑562 Î. Hr.) i‑a aruncat În cuptorul cel de foc pe cei trei tineri Șadrac, Meșac și Abed‑Nego care nu s‑au lăsat Îndu‑ plecați să‑și renege credința În Dumnezeul Cel Viu și Adevărat și să venereze idolul din aur la semnalul dat de trâmbițe și 72 Suferința și creșterea spirituală de celelalte instrumente muzicale. Când au fost Întrebați dacă Într‑adevăr nu slujesc dumnezeului lui și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
inima ! Sunt gata să mor pentru numele Domnului Iisus (Fapte 21, 13) nu numai o dată, ci chiar de nenumărate ori, de‑ar fi cu putințăă”163. Mucenicului Agapie, Împăratul roman Maximian i‑a făgă‑ duit că‑l eliberează dacă‑și reneagă credința. Agapie a măr‑ turisit Însă că, de dragul credinței În Făcătorul lumii, ar merge de bună voie și cu drag să sufere curajos orice chinuri la care ar fi supus. Și zicând acestea, a și pornit, „alergând spre un urs
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de secretar de stat, bin Laden era fugar, fiind vânat într-unul din cele mai îndepărtate locuri de pe pământ. Din informațiile noastre, nici un guvern din afara Afghanistanului nu i-a acordat sprijin. Era un terorist, un ucigaș de musulmani, care fusese renegat de țara lui natală (Arabia Saudită) și expulzat din patria sa adoptivă (Sudan). Știam că încearcă să atragă simpatia lumii musulmane, dar nu părea că are prea multe de oferit adepților săi, în afară de oportunitatea de a-și descărca mânia și de
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nu au reușit să interpreteze corect istoria și s-au angajat în tălmăcirea eronată a originilor filosofice și esoterice a lumii 654, nu înseamnă că toți adepții unor ordine secrete trebuie să-și pună cenușă în cap și să se renege. Masoneria are avantajul de a se fi implicat în respectarea Tradiției de către religiile tuturor timpurilor pe care le cunoaștem. Lucruri asemănătoare s-au întâmplat în diversele colțuri ale lumii în ultimile sute de mii de ani. Deci și în Mesopotamia
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca "nimicuri", ca iluzii destinate pieirii. Mișcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curând dogmatică și rebelă decât critică și sceptică, subjugată de imperativul negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete și pozitive a viitorului. Erau preamărite simțul individualității, răceala individualistă, nicidecum cinică sau indiferentă, ci radicală și coerentă în a susține revolta intelighenției împotriva puterii și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a contactului afectiv, în schizofrenie, colorații emoționale abundente în manie sau în depresie), o perturbare a controlului conștiinței, a amplasării în perspectivă a diverse puncte de vedere, aspecte deformate ale simțului critic (credință delirantă în paranoia, unde sistemul de interpretare reneagă probele exactității și rămâne refractar la orice controverse; indiferență a paranoicului față de singularitatea experienței sale halucinatorii, care are, pentru el, valoarea de realitate). ▪ În nevroze, dimpotrivă, este atins numai un singur sector al personalității: ritualism al obsedaților față de un obiect
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]