30,699 matches
-
legi" și "determinisme" pe care doctrina marxistă în lectură leninist-stalinistă, adoptată atunci de comunismul european, le servea în chiar cadrul lucrărilor Congresului parizian. Unul dintre acestea era mult vehiculatul determinism al vieții spirituale de către factorul economic sau - cum se va repeta mereu în comentariile la marxism - a suprastructurii de către baza economică. Ceea ce îl deranjează pe autorul "discursului nerostit" este mai ales "opinia simplificatoare a lui Marx că nu există activitate revoluționară decât pe plan economic și că revoltele spiritului, manifestările libertății
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
cuvine măcar în România. Sunt încrezător când mă gândesc, poate cu exagerare, că viitorul romanului basarabean are ca stimulent o tradiție prea firavă și prea mult hărțuită de politică și istorie. Perspectivele romanului basarabean stau - o știm cu toții și o repet cu obstinație - în participarea lui directă la viitorul literaturii române, după cum perspectivele literaturii române stau în capacitatea ei de integrare europeană. De aceea inițiativa editorială a unor antologii ca aceasta, care să fie promovată în afară ca un blazon al
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
mișcare acest mecanism de corupție existențială este padre Manolo (Lluis Homar), profesorul de literatură de la școala catolică frecventată de Enrique și Ignacio pe când erau copii, școală similară aceleia a lui Almodovar: el îi desparte pe cei doi și îl violează repetat pe Ignacio. Dar, mai târziu, și părintele ajunge o victimă a aceleiași corupții, șantajat de Ignacio și împins să comită o crimă de către Juan. E un lungmetraj postmodern prin auto-referențialitatea lui: cei doi băieți devin intimi la un film (melodrama
Proasta, dar sentimentala educație by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12338_a_13663]
-
sunt cu adevărat liberali și prea puțini democrați sunt sută la sută democrați. Dacă ne prefacem că nu vedem aceste puncte nevralgice, dacă idealizăm niște oameni care au clare interese nu doar de natură politică, ci și extrapolitică, riscăm să repetăm, ca electori, crunta dezamăgire din perioada Constantinescu. Firește, holerei pesediste îi e preferabilă oricând o administrare a forțelor democratice. Mai ales că vârful de lance al pesedismului, Ion Ilici Iliescu, a luat-o din nou pe miriște, scoțând ghearele unui
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
gări din care oameni sunt șterși) și al montajului. În final, știința câștigă: Clementine dispare din memoria lui Joel, dar cei doi se reîntâlnesc, iar comportamentul lor se supune vechii butade "cei ce nu cunosc istoria sunt condamnați să o repete"... Scenariul filmului poartă semnătura distinctă a lui Charlie Kaufman (Being John Malkovich, Adaptation, și mai vechea colaborare cu Gondry, Human Nature): personaje nevrotice, mereu alerte intelectual, perpetuu angoasate de cotidian și gata să se îmbarce în orice aventură suprarealistă pentru
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
transcendența - transformînd-o în semn, integrînd-o denotativului ("peretele din fund este un perete văruit"), dar în interiorul literaturii. Problema literaturii astăzi nu ține atît de necesitatea unei permanente simulări - ceea ce, pînă la urmă, nu e foarte greu - cît de păstrarea propriei autonomii. Repet, în interior, literatura este imanentă, ea se autoproduce. Dar mecanismul autoproducător trebuie el însuși să fie menținut deasupra tuturor semnelor, pentru a nu putea fi la rîndu-i recuperat. Cu alte cuvinte, orizontul literaturii trebuie să fie limbajul. În chiar momentul
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
de trei ori pînă acum: în nr. 101/1975 (cînd Foucault era în viață și în culmea gloriei), în nr. 207/1984 (cînd era pe moarte) și în nr. 325/1994, la un deceniu de la dispariția sa. Dosarele nu se repetă, ci se completează cu noi interpretări datorate unor specialiști, opinii despre postumele apărute între timp, despre bibliografia critică mereu sporită. Ancheta cu titlul Enigmaticul domn Schulz e prilejuită de reeditarea la Ed. Denoel a operelor complete ale lui Bruno Schulz
"Le Magazine littéraire" by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12383_a_13708]
-
egoismului". Socotim nimerit a menționa și o opinie a lui Maurice Blanchot, din Lautréamont et Sade (Éd. de Minuit, 1949). Morala lui Sade, a scris acesta, "se întemeiază pe faptul prim al singurătății absolute. Sade a spus-o și a repetat-o sub toate formele; natura ne face să ne naștem singuri, nu există nici un fel de relații între un om și altul. Singura regulă de conduită este așadar ca eu să prefer tot ce mă afectează în chip fericit și
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
de la debut, când Valeriu Râpeanu republică la Editura Eminescu toate cele patru volume simultan, însoțite de un al cincilea, de note, comentarii și variante, de care m-am folosit pentru redactarea acestui documentar. În 2004, la centenarul debutului, Valeriu Râpeanu repetă gestul, mult mai modest, reeditând doar romanul Șoimii. Am impresia că într-o indiferență generală. Este oare Mihail Sadoveanu un continent scufundat, căruia îi păstrăm doar o amintire pioasă și confuză?
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
Golaud, se va îndrăgosti de fratele mai tînăr al acestuia, Pelléas, iar la sfârșit, după o scurtă suferință, se va întoarce la punctul de plecare, deci pe masă - sugerând astfel posibilitatea unor eterne reîntoarceri, mitul clasic al tragediei ce se repetă din generație în generație. Ideea regizorului de a reprezenta decorația scenelor succesive (din interiorul castelului și din exterior, din grădină, pădure și grotă), desfășurându-se într-o unică încăpere, cu mobile enorme: totul apare ca jocul unor copii, pentru a
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
vieții literare franceze lipsește orice referire la postmodernism, curent literar considerat de unii, în România, o manifestare ultimă și supremă a artei scrisului, un fel de sfîrșit al istoriei literaturii. Dacă postmodernism nu e, nimic nu e - pretind adepții curentului, repetînd această idee, fără să obosească, de aproape un sfert de secol. Pe cine obsedează, azi, postmodernismul în Franța? Într-un articol publicat în România literară foloseai fugitiv termenul de Ťhipermodernismť. Ce se înțelege prin Ťhipermodernismť ? - Am mai vorbit despre acest
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat la fel de mută - nici entuziasm, nici regret c-a plătit biletul! Repetând experiența de trei ori cu același rezultat, mi-am zis că e vorba de incoerența scenariului care îi arunca pe spectatori într-o asemenea stare de confuzie existențială. Iar povestea e nu doar încâlcită, ci și de o lipsă de
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
misiunea dacă ar fi un stimulent pentru declanșarea unor cercetări noi care să stea la baza edițiilor critice care ne lipsesc. Nu numai să recapituleze operele clasicilor în ediții de valoare medie (utile și ele, fără îndoială), ci să inițieze (repet) cercetări noi de istorie literară capabile să depășească stadiul anterior anului 1989 și să atingă un nivel academic de excelență. Eu cred că va fi un astfel de stimulent. Dincolo de unele controverse și jumătăți de măsură, premisele sunt dătătoare de
Opere fundamentale în ediții de referință by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12426_a_13751]
-
tocmai acest lucru mă împiedică. (...) Nu am nevoie de ajutorul lui Ceaușescu, de vectorul acesta, pentru a fi cunoscut aici" (p. 168). Cu tot respectul pentru înalta conștiință scriitoricească a lui Augustin Buzura, trebuie spus, această poziție este una discutabilă. Repet, ne aflăm în decembrie 1989, Augustin Buzura este unul dintre cei mai populari scriitori ai momentului, consacrarea sa este deplină. Dacă în acest moment de cumpănă al istoriei, scriitorul s-ar fi exprimat public împotriva politicii lui Nicolae Ceaușescu, exemplul
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
Jimy, Jimik!" Lucrul acesta te încînta peste măsură. însă principala ta calitate era demnitatea. ...Vizitatorii vin și pleacă, dar ciobănescul german rămîne. An de an, oaspeții se întorceau, an de an discutau oaspeții: beau , bere ceai, lapte și votcă; mereu repetau cuvinte hazlii: "mondriani", "shagall", "evtușenco", "kabacov", "sapghir", "savitski�", "brodski", "jekson pollak", "veve nabokov", "limonov" și din nou - "noi am plecat", "ei pleacă", în curînd vor pleca"... Acum în verandă nu mai e atîta îngrămădeală, în fiecare zi vine acum lăptăreasa
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
un derviș de la această putreziciune sortită pierii, întinde-ți ca un pelerin mîinile înspre locul sfințeniei. Devin tot mai pale vechile, obișnuitele umbre, în timp ce ochiul în fardul lui indecent se îngustează asculți cum portarul - pe jumătate sobru, pe jumătate hîtru - repetă confuz: "Lumina de la Răsărit, de la Răsărit, de la Răsărit, de la Răsărit..." Anul 1950 încins gata să se dezmembreze funicularul lasă în urmă pete de lumină, ridicîndu-se spre sanatoriul Frunze (Ordjanokidze). în magazin, la alegere - jumătate de litru, un sfert, o stopcă
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
constituie trăsătura esențială a creației în chestiune, intrînd în zona unui zbucium aulic, purificat precum sunetele Recviemului lui Mozart: "Să fi și venit, oare, Ziua Mîniei? Ești pregătit, Mielule,/ să iei asupra ta păcatele mele,/ sînteți gata Spaime, Lumini,/ ați repetat destul, solemne Coruri,/ nu v-ați pierdut răbdarea, Viermi ai pămîntului?// Cum stau într-adevăr lucrurile/ voi afla abia mîine, după lucrarea scrisă/ pe care-o va corecta însuși Profesorul Dumnezeu/ cu un foarte roșu creion în flăcări.// Deocamdată, doar
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
polițienesc, precum cel condus de Nicolae Ceaușescu nu mai este în măsură să surprindă pe nimeni. Întrebarea care se pune este însă cum trebuie (re)citită astăzi o asemenea carte? Ca un produs marcat temporal (anul primei redactări a fost, repet, 1987), un document recuperat aparținînd destul de firavei noastre istorii a rezistenței anticomuniste prin literatură, sau ca un roman fictiv publicat (în ediție defintivă) în anul 2004 și, de aceea, supus exigențelor estetice ale timpului nostru? Sau, altfel spus, mai poate
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
din toată viața mea. - În sfârșit, s-a așezat ca lumea-n pat și Miquel s-a simțit mai liniștit. - În afară de tine, c-acum nu-mi mai pasă, au mai știut încă trei persoane: și de-aș avea putere să repet crâmpeie de viață... n-ar fi trebuit nici ele s-o știe. - I-ai spus lui tata? - Nu. Nici eu nu știam. Nimeni nu-mi explicase ce-nseamnă să fii homosexual. Pe-atunci se zicea fătălău, poponar, domnișoară, nu homosexual
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
să răzbun, să întregesc ceea ce simțeam că-mi este refuzat. Acea parte din personalitatea mea amputată sau, în orice caz, profund jignită. M.I.: Și traumatizată. Există în romanele dumneavoastră, nenumit, un traumatism permanent. B.E.: Acest traumatism, sunt nevoit să mă repet, are o dublă sursă. Este, mai întâi, sursa evident socială, de opresiune, protagonistul prozei mele fiind un om ce trăiește într-un regim totalitar și este marcat de tot ceea ce știe despre sistem. Și, în al doilea rând, vine din
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
de-o acoperă țărâna toată - Hamlet. * Now let it work. Mischief, thou art afoot, Take you what course thou wilt! Acționează, tu, urgie, te-ai pornit, Apucă orice cale vrei!... Cele două versuri din Iuliu Cezar pe care Churchill le repeta des sub bombardamentele Londrei. * Sau sfaturile pe care Hamlet le dă actorilor invitați în scenă, să-l demaște pe unchiul ucigaș, în piesa improvizată - traduc pe sărite în felul meu, în proză: Curatul aur, scânteetor să-l faceți... alte vopseli
Bufnița,fata brutarului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11434_a_12759]
-
este însă dacă nu cumva eliminînd toate aceste elemente ,nocive", literatura devine excesiv de plicticoasă? Om de mare deschidere culturală în tradiția europeană a spiritului enciclopedic , Adrian Marino a fost un gînditor de factură iluministă. Pentru el, perioada de după 1989 a repetat, la altă scară, experiența pașoptistă, anii de ruptură de civilizația feudală care, simbolic vorbind, reprezintă actul de naștere al civilizației române moderne. Puțini gînditori de la noi au militat cu atîta consecvență și energie pentru integrarea europeană a României, chiar și
Pledoaria unui extremist de centru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11425_a_12750]
-
pe probitatea editorilor. în acest caz, un cuvânt totuși despre probitate; dacă, în ediția din 1966, imperfecțiunea poate fi pusă pe seama unei scăpări tipografice, e greu de crezut că, după aproape 40 de ani, exact aceeași eroare să se fi repetat în exact același loc. Ca să nu mai vorbim de faptul că bibliografia de specialitate a îndreptat eroarea, cu comentarii și trimiteri exacte la surse 1) prin anii '90, dar să vorbim și cât mai apăsat cu putință, căci coincidența în
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
des équipages... După aceea, Arlette îmi citise și ea, ritos, textul unui martor obscur care asistase la una din ședințele de lectură ale lui Balzac, text totuși existent de fapt, în treacăt, singurul, în volumul meu de memorii, al doilea... Repet, deci, o parte din traducerea lui: El, Balzac, se înfierbânta, gesticula, se ridica în două picioare și umbla de colo-colo prin salon... Și cum se apropia de lampa lui astrală, construită după indicațiile lui și ale cărei brațe nu aruncau
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
decît aceea pe care ne-o oferă inteligența însăși, participantă mai mult decît aceasta la viața concretă, la o evoluție mereu inedită și permanent inventivă, care constituie caracterul ireductibil și irațional al cronicarului capabil de o spontaneitate ce nu se repetă niciodată. Cînd am primit cele cinci volume de Scrieri* am trăit sentimentul unui Sturm und Drang postmodern, axat deopotrivă pe un tip de elan constant îmboldit, activat fără inhibiții, dezbrăcat de ierarhii bătute în cuie, investit, în schimb, cu simțiri
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]