5,064 matches
-
pe care ceilați și-o făcuseră despre el și nu era dispus să-și irosească timpul în dezbateri TV inutile pe marginea unor controverse istorice. Frumusețea este că, după 2000, Lucian Boia și-a rămas fidel sieși. Nu s-a repezit, ca noua generație de istorici, să emită semnale de obediență față de noua mentalitate dominantă - stîngismul corectitudinii politice - și nici nu a dat semne că, de dragul unor profituri temporare, va începe să rescrie istoria secolului XX în așa fel încît să
Un autor inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8858_a_10183]
-
în Moldova și Muntenia, neologismele de origine franceză erau tot mai prezente în vocabularul cotidian, adesea în forme prea puțin adaptate la specificul limbii române. Aerul timpului era unul al marilor schimbări, momentul 1848 se apropia cu repeziciune, oamenii se repezeau cu entuziasm în calea noului, ruperile în planul civilizației se țineau lanț, între copii și părinți se căsca prăpastia unor lumi complet diferite. De aici și prima mirare majoră legată de scrisul lui Constantin Negruzzi. Teoria progresului ne învață că
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
despre celebritate nu știam, ca scriitor, decât puține lucruri și mai toate din povestirile înaintașilor mei. Știam, de pildă, că după ce scrisese Maitreyi Mircea Eliade devenise celebru. Și așa, celebru fiind, se întâlnește pe stradă cu un fan care se repede la el, îi scutură mâinile și îi spune cu vocea sugrumată de emoție: "Nu știți ce fericit sunt să vă întâlnesc, domnule Mircea Eliade Rădulescu!". Ce importanță avea că îl corcise pe Eliade cu venerabilul, mort de vreo 50 de
Epistolă către un prieten - Mici ficțiuni despre celebritate by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/9807_a_11132]
-
melodică divergentă a celor două femei, vehemența meridională a tenorului, tensiunea și eleganța elocvenței baritonului înfrâng orice obstacole, inclusiv pe cele regizorale. La această impresie a contribuit din plin excelenta prestație a ansamblului: orchestra condusă cu mână fermă și tempi repezi bine susținuți de dirijorul Iurie Florea, impresionanta participare a corului (cu o partitură de întindere și substanțialitate) pregătit de admirabilul și neîntrecutul Stelian Olariu. Interpreții care s-au încadrat cât au putut de bine în context au fost, în principal
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
el m-a privit lung și amuzat, pesemne, după care mi-a spus: "Știi cum pui tu problema? Arată-mi, domnule, unde-i schizofrenia, să ți-o tai!". Și mie îmi pare uneori că, la contactul cu un text, mă reped la judecăți ferme și simple, că mă despart poate prea repede de câte o carte în care nu am găsit de la bun început semnele clare ale adevărului artistic. Probabil că pierd. Ce să fac, îmi trebuie motive serioase ca să investesc
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
de intoleranță. Ca să nu mai spun că efectul va fi contrar celui scontat de Daniel Ciobotea: mulți dintre cei pentru care Versetele satanice vor fi fost doar încă un nou titlu în seria de autor de la Editura Polirom se vor repezi să cumpere o carte pe care ditamai Patriarhia o consideră primejdioasă. Pentru a-și dovedi vigilența, mai-marii BOR invocă, subtili nevoie mare, "Legea nr. 489/ 2006, privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor". Ce are această lege cu traducerea
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
cu sensul "bot, rît" și cu folosiri metaforic-injurioase: "ține-ți flitul!". Noul dicționar universal al limbii române (NDU, 2006), mai atent la limba vorbită actuală, cuprinde și o expresie formată cu ajutorul cuvîntului flit - a trata cu flit, cu sensurile "a repezi", "a pune la punct", "a nu da atenție". Mai frecventă în uz este totuși expresia a da cu flit - "a alunga", necuprinsă în dicționarele noastre generale, dar înregistrată de cele consacrate argoului. Nina Croitoru-Bobârniche, în Dicționar de argou al limbii
Flit și zacherlină by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8987_a_10312]
-
sub formă de stea face natura să renască: Pe a lumei orizontul a mea zină cînd s-arată, Cerul tot se-nseninează, suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede și mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
probabil ca expresia să fi rezultat din contaminare cu altele mai logice, în care curca intră, se repede în lemne ("te băgași ca curca-n lemne", fanclub.ro; "ginește bine cine apare acolo și în ce context înainte de a te repezi ca râma în beton sau ca curca-n (!) lemne", forum ziua.ro; " Poliția Română se repede ca curca-n vreascuri", beta.agora.ro). Scenariul "curcii captive" pare susținut și de alte variante de formulare: "stai ca curca-n lemne" (prosti
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
se repede în lemne ("te băgași ca curca-n lemne", fanclub.ro; "ginește bine cine apare acolo și în ce context înainte de a te repezi ca râma în beton sau ca curca-n (!) lemne", forum ziua.ro; " Poliția Română se repede ca curca-n vreascuri", beta.agora.ro). Scenariul "curcii captive" pare susținut și de alte variante de formulare: "stai ca curca-n lemne" (prosti.ro), "după un tratament cosmetic complet, bietul motan stă ca curca-n lemne... juri că meditează
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
biliard puse în păhărele cu picior înalt, un ceasornic de buzunar, creioane ascuțite cu migală, teancuri de foi albe, un motan siamez nedumerit că scriu, cîteva cărți... Nu stam pe scaun. Încuiam ușa. Mă învîrteam ceasuri întregi în jurul mesei, mă repezeam ca apucat la foaia albă, scriam indescifrabil, spuneam cu glas tare ce am scris. Cînd îmi ieșea ceva, țopăiam de bucurie, mă strîmbam într-o oglindă îngustă, specială, ce-mi aducea două-trei raze de lumină, la aceeași oră, și mi
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cu purtători de placarde și steaguri roșii. Nu știu - nici mai tîrziu nu mi-am dat seama - cît de iubitor de muzică a fost Istrati. Dar știu că aceste coruri improvizate evoluînd în cacofonii de junglă îl exasperau. îl vedeam repezindu-se la dirijor parcă gata să-l ia la palme. "Destul!, se răstea la el. Să nu se mai cînte. Rîd ciocoii de noi". îl preocupa demnitatea demonstrației și teama de ridicol, care putea să bagatelizeze scopul urmărit. Nu mult
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
cărțile cu Povești nemuritoare așezate soldățește pe raft, păpușile sortate pe mărimi și în funcție de culoarea părului, ceasul din perete care ticăia asurzitor și, la sfârșit, rochia de pânză topită, care a trezit-o la realitate. A cules-o de pe jos repezit și a îndesat-o în șifonier. Apoi și-a tras chiloții pe ea, și-a luat un tricou imprimat cu un cap de Strumpf și o fustă de stambă" (p. 105). Multă finețe dovedește autoarea atunci când intră în psihologia personajelor
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
punctul final și-l refuză autorul, lăsându-l pe seama... unui cal. Iată întreaga scenă, de o rară poezie: "Nici nu strigai, atât de străin și de nefiresc mi se păru totul și-l auzii pe Dionis strigând și-l văzui repezindu-se din pragul ușii pe care o deschisese spre Nicolae care a doua oară mă lovi. Era ciudat cum ningea imperturbabil afară și cum luna ce răsărise rotundă făcea să se vadă fiecare fulg legănându-se în aer și stingându
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
informator - nu e totuna cu a fi tu însuți informator al Securității". Această logică le este străină pretinșilor jurnaliști lipsiți de scrupule, care vor cu orice preț să facă senzație. Acceptați cu prea multă ușurință în paginile marilor ziare, se reped asupra oricărui subiect generator de scandal public, fără a le păsa de adevăr sau de reputația pe nedrept compromisă a unor oameni. "Așa se face că asistăm zilnic, scrie d-na Carmen Mușat, la campanii de presă menite să compromită
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
Chavel! Glasul lui Chavel se frânse. Tot ce am! Bărbații începuseră să-și piardă răbdarea. Îngăduința este o chestiune de răbdare, iar răbdarea depinde de nervi și nervii lor erau întinși la maximum. Stai jos! Tacă-ți gura odată! îl repezi Krogh. Chiar și acum, Lenôtre îi făcu loc lângă el și-l invită bătând ușurel cu palma pardoseala. „Gata, s-a sfârșit“, îi șopti Chavel cel calm. „N-ai fost destul de convingător. E cazul să născocești altceva...“ Atunci o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
foame, de ce nu cere de mâncare? continuă ea ca și cum el nu o putea auzi. — Am să vă plătesc, zise Charlot tăios. —Ce vorbești? O să plătești? Da’ grăbit mai ești cu banii tăi! Pe calea asta nu ajungi nicăieri. Nu te repezi să dai bani până nu ți se cer. Bătrâna semăna cu un simbol al înțelepciunii ros de vreme - ca acelea pe care le găsești în deșert, cum ar fi Sfinxul - care nu ascunde decât un gol imens, o ignoranță totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
jenă când era înjurat Ceaușescu. Am privit la televizor revoluția, la un Diamant vechi și de demult, am ascultat focurile de armă din oraș, am făcut parte din filtrele de mașini la intersecții. Până când cei mari m-au trimis acasă, repezindu-mă: „Du-te, măi copile, acasă, nu-i de tine aici. Te așteaptă maică-ta.“ Mi-aduc aminte ce sentiment de libertate am avut atunci. Era intoxicant. și apoi, după nicio lună, am simțit cum parcă se răcește totul în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
colțul hudiței. Călca arar...azi-mâine, purtând undița pe umăr, iar în mână legăna ciorpacul cu câțiva chitici. Pălăria, răsturnată pe-o ureche, de parcă venea de la nuntă. Când bunica auzea scârțâitul portiței, ieșea de oriunde s-ar fi aflat și se repezea la el. Ii smulgea ciorpacul cu chitici din mână și începea să dea cu el de pământ. „Na! Na! Satură-te de pește! Uite pentru ce stă el o zi întreagă pe baltă. Lumea nu prididește cu treburile și el
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
I-o dat strigoaica în primire și i-o spus: „Ai grijă de ea, că astăzi vine bărbatul ei s-o ia acasă!” Bețivul, în loc să plece, s-o așezat pe un scaun. Când o văzut așa îndrăzneală, directorul s-o repezit la el: „Da’ cine ești tu de te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe un imbecil, ceea ce și este. Lionel, panicat, întreabă în franceză: — De la inspecția muncii? Grișa ignoră întrebarea - sau nu înțelege o boabă de franceză, ceea ce e foarte plauzibil. Pune a doua întrebare în aer: — În urmă cu planul? — Da, se repede Vaniușka să răspundă, interpretând încă o dată greșit cine este destinatarul întrebării. De data asta, Grișa îi dă un pumn în burtă haidamacului, care începe să râdă, crezând că a început să se bată pe burtă cu șeful. Neînțelegând nimic din
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
intră pe jumătate în el. Acum, la înălțimea de 70 cm, ochii par de coiot. Protejat de distanța la care se află de rus, îl întreabă: — Vitali Semeonov, n-ai murit încă? Râde sfidător. Furios, Roman lasă canistra și se repede spre el. Foarte agil, Edy intră și mai mult în canal, până nu i se mai vede decât capul. De la înălțimea de 15 cm, ochii par de șarpe. Edy mai spune „Cenușă și diamant!“ și dispare în canal, trăgând capacul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu grijă unul dintre cele șapte ibrice disponibile, pregătește cafeaua, ia două căni cât mai apropiate ca formă și toarnă cafeaua. Dintr-odată, Robespierre se oprește din mârâit. Liliane se întoarce spre Lionel. Îl vede plângând calm. Vrea să se repeadă spre el, uitând că are un picior în ghips. E gata să cadă și să-l opărească pe Lionel cu cafea proaspătă. Pune tava pe măsuță. Ajutându-se de cârjă, se apropie de Lionel. Se așază într-un fotoliu art
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un aer de condamnat. E ora 11.15. Lionel se află în fața unui magazin de lux, specializat în îmbrăcăminte pentru bărbați. În magazin, nici un client. Lionel își face o intrare triumfală: acum magazinul are un client și toți vânzătorii se reped spre el. Cursa de întâmpinare a lui Lionel este câștigată chiar de directorul magazinului. Acesta are motive serioase să se grăbească: chiar în acea dimineață primise un avertisment de la patronat - sau face o minune ca să crească vânzările, sau e dat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în genunchi, scoate fulgerător pistolul din toc, îl îndreaptă spre ușă și spune, pe un ton de agent secret justițiar din filmele de acțiune: — Mori, Robespierre, bestie! Se preface că trage, murmurând pac, pac, pac! Bichonul îl aude și se repede în ușă, ca și cum ar vrea să iasă și să muște. După ce e mulțumit de numărul de bufnituri pe care le aude - sperând ca Robespierre să-și rupă gâtul până la urmă -, Patrick se scoală, suflă fumul imaginar de la gura țevii, bagă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]