429 matches
-
a lui Colbert, el le-a ordonat batalioanelor sale să formeze careuri. Brigada lui Coehorn și regimentul 10 ușor au avansat și au atacat la baionetă. Opt sute de austrieci au căzut în mâinile oamenilor lui Oudinot, iar restul s-au repliat către Wolkersdorf. Francezii erau însă epuizați fizic și psihic și nu au urmărit decât cu încetineală. În jurul orei 16, în jurul localității Wagram, câteva zeci de soldați francezi au intrat în panică atunci când cavaleria inamică s-a arătat în apropiere. Fuga
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
dar simpla lor prezență atât de aproape de furgoanele de aprovizionare a stârnit o asemenea panică în rândul comandanților divizionari francezi, încât a trebuit să fie amânat un atac decisiv cu peste 2 ore, timp în care Kutuzov s-a putut replia, scăpând dintr-o situație disperată. La momentul respectiv, această acțiune nu a fost considerată un succes, dar astăzi istoricii militari consideră că cele 2 ore câștigate au dus la evitarea distrugerii armatei ruse.
Războiul în epoca napoleoniană () [Corola-website/Science/312671_a_314000]
-
și înregistrând două succese la Cervera și Manresa, dar fiind înfrânt la Larisbal și Valls (ianuarie 1811). În timpul campaniei din Rusia, comandă Corpul X (prusac) al Marii Armate și acoperă liniile de comunicație în zona baltică. După defecțiunea prusacilor, se repliază la Königsberg și Danzig. Un an mai târziu, se declanșează Războiul celei de-a Șasea Coaliții și, în timpul campaniei din Saxonia, MacDonald comandă Corpul XI al Marii Armate, câștigând o victorie la Merseburg și apoi aducându-și aportul la Lützen
Étienne Jacques Joseph Alexandre MacDonald () [Corola-website/Science/312382_a_313711]
-
lui Blücher a înaintat rapid, invadând Franța, urmată de armata lui Wellington și de o armată austro-germană. Depășiți numeric, francezii au dat o serie de bătălii minore la La Suffel sau Vertus, dar până la urmă au fost nevoiți să se replieze. Deoarece Împăratul Napoleon I abdicase pe 22 iunie, generalii francezi nu mai vedeau niciun sens în a mai continua operațiunile și astfel au angajat negocieri pentru semnarea unui armistițiu. Cu toate acestea, Coaliția a refuzat să semneze armistițiul înainte de a
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
numărând aproape 25 000 de oameni. Mareșalul reorganizează aceste trupe cu eficiența sa obișnuită și apoi invadează Savoia, la începutul lui iunie 1815, capturând Evian și Saint-Jean de Maurienne, dar, aflând de înfrângerea de la Waterloo, Suchet este nevoit să se replieze. Sud-estul Franței este invadat de o armată austro-italiană, care înaintează spre Lyon, unde se afla Corpul VII al lui Suchet. Depășit numeric și fără speranța de a putea realiza ceva, Suchet încheie un armistițiu avantajos pe 12 iulie 1815 și
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
armatei în desfășurarea evenimentelor"." Generalul Gușă raportează la ora 14.20 ministrului Apărării Naționale că: "“demonstranții au trecut peste cordoanele de militari și scandează în fața sediului Comitetului Județean de Partid:" «Libertate!», « Armata e cu noi!». "Încerc, conform ordinului dumnea-voastră, să repliez trupele în cazărmi“." La ora 15.30, toți militarii și tehnica de luptă se aflau deja în unități. În seara zilei următoare a vrut să se întoarcă la București, dar ministrul Vasile Milea i-a cerut să rămână la Timișoara
Ștefan Gușă () [Corola-website/Science/304994_a_306323]
-
mod firesc orizontul arheologic a avut și el de suferit. Descoperirile de tip Sântana de Mureș au intrat într-o perioadă de declin. Athanarich a încercat să organizeze o rezistență pe valul roman dar a fost părăsit și s-a repliat. Există o dispută între istorici privind constructorii valului pe care Antharic a încercat să realizeze apărarea, acesta se întinde de la Nistru peste Siret și este atribuit fie romanilor fie goților. În textele lui Ammianus Marcellinus se face referire la un
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
armată ale lui Lannes, Vandamme și De Wrede, puternicul corp al lui Masséna urmând să ajungă la rândul său în timpul zilei. Austriecii reușiseră să ocupe Landshut și Trauswitz, cât și platoul Geisenhausen, dar în urma șarjei franceze, sunt nevoiți să se replieze, trecând podurile și opunând o puternică rezistență de infanterie și dând foc marelui pod de lemn peste Isar. Morand, cu regimentele 13 ușor și 17 de linie atacă infanteria austriacă dar doar în jurul orei 12:30 francezii reușesc să captureze
Bătălia de la Landshut (1809) () [Corola-website/Science/314144_a_315473]
-
Forțele franceze nu ar fi trebuit, în opinia planificatorilor germani, să împiedice succesul german. Realitatea de pe teren le-a dat dreptate strategilor germani: amenințarea Armatei a 6-a împotriva flancului drept al francezilor l-a obligat pe Gamelin să își replieze forțele. "2e Brigade Légère Mécanique", parte "1e Division Légère Mécanique", care se afla la Tilburg, a fost retrasă spre suc. De asemenea, "25e Division d'Infanterie Motorisée" de la Breda și-a oprit înaintarea la sud de râul Mark. În acest
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a lungul primelor trei sezoane, echipa medicală a lui House este alcătuită din Dr. Robert Chase (Jesse Spencer), Dr. Allison Cameron (Jennifer Morrison) si Dr. Eric Foreman (Omar Epps). La sfârșitul celui de-al treilea sezon această echipă se desființează. Repliat de Foreman, House selectează, treptat, trei noi membrii ai echipei: Dr. Remy "Thirteen" Hadley (Olivia Wilde), Dr. Chris Taub (Peter Jacobson), and Dr. Lawrence Kutner (Kal Penn); "House" este aclamat de critici și are o audiență mare în rândul spectatorilor
Doctor House (serial) () [Corola-website/Science/314442_a_315771]
-
garnizoana repede. Dimineața, el era la încă două mile de oraș. Washington a trimis 350 de oameni sub comanda lui Hugh Mercer înapoi pentru a distruge podul peste Stony Creek și a întârzia armata lui Cornwallis care s-ar fi repliat când ar fi aflat de plecarea lui Washington. Înainte de ora 8, Washington a adus restul armatei pe drumul nefolosit. Prima în coloană era divizia generalului John Sullivan formată din brigadele lui Arthur St. Clair și Isaac Sherman. În urma lor, venea
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
în partid. Din sursele sale, reieșea că Stancu avusese activitate informativă pe timpul războiului. Dar nu în rândurile comuniștilor, ci printre alți intelectuali. Se compromisese și altfel. În timpul conflictului sovieto-finlandez, publicase articole împotriva URSS. Totuși, după 23 august 1944 s-a repliat rapid, prin «activitate democratică». Iar la sugestia conducerii PCR, a redactat și publicat diverse articole. Numai Ceaușescu a rămas pe poziții până la final, scoțând la iveală că, și în timpul școlii, elevul Stancu oferea informații serviciilor secrete. L-a determinat astfel
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
sfârșitul lunii ianuarie, concentrat pe joncțiunea dintre Grupurile de Armate Nord și Centru, unde a și reușit o rupere a frontului. Coroborat cu atacul dinspre Kaluga spre sud-vestul Moscovei, ofensiva avea ca țintă Smolenskul, dar germanii au reușit să se replieze și să respingă cele două atacuri separat. Un atac al trupelor de parașutiști asupra orașului Dorogobuzh aflat sub stăpânirea germană a fost un insucces catastrofal, parașutiștii care au supraviețuit trebuind să se strecoare către zonele controlate de mișcările de partizani
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
Diversiunea creată de "Divizia Grossdeutschland", favorita lui Hitler,de la Belgorod spre Karacev, nu a reușit să oprească atacul, și germanii au luat decizia strategică de a evacua Orelul, (cucerit de Armata Roșie pe 5 august 1943), și de a se replia către linia Hagen, în fața Brianskului. La sud, sovieticii au rupt frontul "Grupului de Armate Sud" din fața Belgorodului și s-au îndreptat către Harkov din nou. Unitățile sovietice au depășit prin flanc tancurile germane și au înaintat până la Psel iar Harkovul
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
august. Forțele germane de pe râul Mius, compuse acum din "Armata 1-a Panzer" și reconstituita "Armată a 6-a", erau în august prea slăbite pentru a face față unui atac și când sovieticii le-au lovit, au trebuit să se replieze prin regiunea industrială a Donbassului spre Nipru, pierzând resursele minerale și jumătate din zona agricolă pe care Germania dorise s-o exploateze atunci când a invadat Uniunea Sovietică. În acest moment, Hitler era de acord cu o retragere generală pe linia
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
președinte al Comitetului Executiv al OEP. 10 decembrie 1969 - ONU recunoaște existența „poporului palestinian“. 16-22 septembrie 1970 - insurecția declanșată de OEP pentru a cuceri puterea în Iordania este reprimată de regele Hussein, cu peste 3.000 de morți. OEP se repliază în Liban. Evenimentele capătă numele de Septembrie cel Negru, care devine și numele uneia dintre organizațiile teroriste care aparținea de OEP. Teroriști din această organizație vor ataca și ucide 11 sportivi israelieni la Olimpiada de la Mũnchen. 12 iunie 1972 - OEP
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
Iunie 1982 - Israelul atacă și ocupă sudul Libanului, devenit un „Fatahland”, o uriașă bază de antrenament terorist internațional (unde s-au antrenat teroriști din grupările Baader-Meinhof, a lui Carlos, Armata Roșie Japoneză ș.a. până la Beirut și constrânge OEP să se replieze în Tunis. În septembrie unități de insurgenți libanezi creștini au declanșat masacrele din taberelor de refugiați palestinieni de la Sabra și Shatila. Armata israeliană a fost acuzată că nu a intervenit la timp ca șă împiedice aceste masacre, deși ea a
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
victorii, armata bulgară au întrerupt legăturile sârbilor cu aliații lor din Grecia. Comandanții sârbi au luat decizia să retragă trupele spre sud-vest spre Albania și Muntenegru, pentru a evita o încercuire totală. La rândul ei, și armata muntenegreană s-a repliat spre sud. Austro-germanii au urmărit constant trupele sârbo-muntenegrene în retragere. La rândul lor, sârbii au organizat în timpul retragerii mai multe atacuri care să încetinească înaintarea inamicilor. În această fază a războiului, situația armatei sârbe era de-a dreptul catastrofală. Pe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
franceză în capcană, determinând-o să se separe în încercarea de a trece fluviul. În timpul acestor operațiuni de pe teatrul principal, viceregele Eugène era învins într-o primă fază la Sacile de Arhiducele Ioan, pierzând Veneția și fiind nevoit să se replieze spre Verona. Cu toate acestea, cu ajutorul experimentaților generali MacDonald și Grenier, Eugène întoarce situația militară în favoarea sa, reluând ofensiva și învingând „Armata Austriei Interioare” a Arhiducelui Ioan și împingând-o înapoi până în Slovenia și apoi în Ungaria. Apoi, Eugène încearcă
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Mareșal Masséna, care trece fluviul primul, cu puternicul său Corp de armată. Este urmat apoi de celelalte Corpuri de armată franceze și de Garda Imperială. Napoleon își dispune trupele pe un front mai restrâns decât Arhiducele Carol, acesta din urmă repliindu-se spre localitatea Deutsch-Wagram, în spatele unei linii fortificate, pregătite anume pentru a contracara o ofensivă franceză. Bătălia de la Wagram durează două zile și este extrem de sângeroasă, rezultat al marii concentrații de artilerie. Pe 6 iulie, în ciuda unei contraofensive îndrăznețe, austriecii
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
posesia Constantinopolului. Tot în această perioadă, recucerirea Constantinopolului era și obiectivul despotului Epirului, Teodor Ducas Comnenul, care cucerise deja o parte a Traciei și se îndrepta spre Adrianopol, constrângând astfel trupele lui Ioan al III-lea Ducas Vatatzes să se replieze. Dar cucerirea Constantinopolului era și scopul țarului bulgarilor, Ioan Asan al II-lea (1218-1241), care aspira la întemeierea unui Imperiu bizantino-bulgar având ca centru Constantinopolul. Teodor Ducas Comnenul, despotul de Epir și Salonic, a rupt alianța încheiată cu Ioan Asan
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
Soult a semnat armistițiul ce a pus capăt ostilităților. Bătălia este caracterizată de unii autori ca fiind o victorie aliată însă ceea ce este evident este că a fost o bătălie inutilă, din moment ce Împăratul abdicase deja cu 4 zile în urmă. Repliindu-se încet în fața lui Wellington, Soult își regrupează forțele în jurul orașului Toulouse, postându-și armata pe ambele maluri ale fluviului Garonne, în parte în cartierul Saint-Cyprien și în parte în spatele "Canal du Midi", cât și pe înălțimile de la Calvinet și
Bătălia de la Toulouse (1814) () [Corola-website/Science/316023_a_317352]
-
Palafox încearcă o scurtă campanie de eliberare a țării, dar, atunci când Napoleon în persoană intră în Spania în fruntea armatei sale, acesta din urmă distruge în doar câteva săptămâni armatele inamice, una după alta. Astfel, Palafox este obligat să se replieze spre Zaragoza unde este din nou asediat și luptă memorabil. Asediul se termină după 3 luni prin căderea orașului sau, mai degrabă, prin eradicarea rezistenței, grav încercată de boli și lupte printre ruinele orașului. El însuși bolnav, Palafox cade în
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
împiedice continuarea retragerii austriecilor. A doua zi, pe 11 iulie, în timp ce situația lui Marmont devenise delicată, a ajuns Masséna în fruntea Corpului IV și a unei baterii care i-a obligat pe austriecii ce apărau podul peste Thaya să se replieze. La ora 10 a sosit Napoleon, care i-a ordonat lui Marmont să atace pe trei coloane, astfel încât să faciliteze debușarea lui Masséna pe malul stâng. Însă până la ora 14 aceste trei atacuri au eșuat. În zona sa, Masséna, după ce
Bătălia de la Znaim () [Corola-website/Science/316252_a_317581]
-
găsi ecoul în violarea frontierelor și raziile de o parte și de cealaltă. Dar pacea era imediat restabilită și era semnat un tratat îndreptat împotriva Serbiei. La 28 iulie 1330, la Velbujd (Küstendil), Serbia și Bulgaria intrau în conflict, împăratul repliindu-se la vestea înfrângerii aliatului său. Armata bulgară era nimicită, țarul Mihail Șișman fiind omorât în luptă. Regele sârbilor restabilea pe tronul de la Târnovo pe sora sa Anna și pe fiul acesteia, Ioan Ștefan (în timp ce sora lui Andronic, Theodora, fugea
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]