452 matches
-
a romanului, Apusul, se încheie cu imaginea simbolică a dârzeniei țăranilor, care speră într-un „Sisif fericit” (A.Camus). Deși sumbru, tragic, acest final nu e lipsit de tremolul speranței într-un viitor mai bun pentru o clasă socială puternic reprimată. Ultimul acord al cărții, deși conceput grandios, nu e lipsit de o anume banalitate ce transpare din sentimentul foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă tristețe la indiferența unui univers străin de dramele umane: „Glasurile se amestecau
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
distanță de restul lumii, aflăm mobilul teribilei caricaturizări grotești realizată prin fiecare personaj. Stau față în față superiorul, Inorogul, și inferiorii. Cunoaștem prin tradiție că resentimentul este de o agresivitate inimaginabilă, dar psihologia ne învață, de asemenea, că frustrarea îndelung reprimată duce tot la agresivitate. în consecință, vom asista în roman la o luptă crâncenă, de o extremă violență, cu armele “ritoricești” pe care Inorogul le mânuiește foarte bine. Din această înfruntare, într-o lume literar imaginată, nu au cum să
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
pentru ca redresarea să se opereze și victoria de la Fleurus, la 26 iunie 1794, pentru ca ofensiva să fie reluată. În satele din vestul Franței, înrolarea celor 300.000 de oameni și mai mult încă măsurile antireligioase provoacă în martie 1793 răscoale reprimate repede, cu excepția a ceea ce membrii Convenției vor numi "Vendée7" (de fapt, în afară de acest departament, o parte a Loarei Inferioare, a departamentului Maine-et-Loire și Deux-Sèvres). Acolo, trupele republicane, puțin numeroase, prost comandate, sînt bătute, și, "o armată catolică și regală" ocupă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
oficial, dar predictibile în exercitarea represiunii [Linz, 1964: 255]. Despre primele trei caracteristici s-a spus că (atunci când există un anume grad de pluralism și mai mulți actori importanți, politic activi), se crează un spațiu obiectiv pentru opoziții, fie ele reprimate și persecutate, în forme și grade diferite. Și, în sfârșit, același Linz [1973], dar și Germani [1975], s-au oprit să analizeze diferitele tipuri și forme de opoziție, de semi-opoziție sau chiar de pseudo-opoziție, care ar putea exista în acel
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
dominatoare, cu frumosu-i chip devastat de vârstă." Într-o carte ce îmbină discret confesiunea personalistă și sentimentală cu detaliul memorialistic și comentariul critic, Liviu Călin consacră câteva pagini cald-comprehensive lui Vladimir Streinu. Peste rânduri adie un vag aer encomiastic, subtil reprimat: "Ușoara afectare, un anume orgoliu aristocratic în mișcarea studiată a mâinilor, pauzele care te făceau să bănuiești grija pentru cuvântul rostit, ținuta catedratică într-o conversație de cenaclu intim îmi erau complet necunoscute până la întâlnirea cu profesorul și criticul Vladimir
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
avangardelor secolului XX, de inspirație ideologică de stânga. Dar acest exemplu (asupra căruia noi am fi insistat din plin) mai dovedește ceva: de îndată ce avangarda se ia, în continuare, în serios chiar și după cucerirea puterii de către stânga ea este imediat reprimată. Rolul său propagandistic subversiv și de tovarăș de drum s-a încheiat (vezi represiunea avangardei și a formalismului în U.R.S.S., stalinismul, jdanovismul și celelalte, caz tipic, dar nu numai). Avangarda de orice tip continuă deci să rămână reacționară din
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
moment extrem de dificil. Imposibil însă de rezolvat altfel, pe plan moral și intelectual, decât prin luciditate, antipaticul spirit critic și analiză strictă, rece, rațională, riguros documentată. Dar este o terapeutică eficace doar pentru o categorie foarte restrânsă. Pentru restul populației reprimate, tenacitatea reprezentărilor de toate tipurile ale vechii Românii a produs un blocaj definitiv și profund tragic. în această stare de spirit, am citit și recitit, foarte atent, cartea Românii după '89. Istoria unei neînțelegeri 5 de Alina Mungiu. Neînțelegere efectivă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1944-1947 (la începutul ocupației sovietice și instaurării regimului comunist), era, din nefericire, lamentabilă: o foarte slabă conștiință civică, o lipsă de convingeri democratice profunde și mai ales militante. O conștiință de tip liberal nu exista decât în puține cazuri, repede reprimate. Resemnare și disperare generală că nu ne salvează... alții. Americanii nu vin. Plus tradiționalul reflex politic românesc: de a fi mereu, oricum și oricând, cu guvernul, la putere. De unde doar aparent uluitoare schimbări la față, oportunisme și cedări. Aproape nici un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
marxist, dar și toate exagerările lirico-intuitive-bombastice venite din direcția opusă. Chiar și mesajele, platformele și mai ales programele politice au nevoie de această exigență și colaborare intelectuală. De ce am reveni la stilul Generației bombastice? Spiritul critic, foarte mult timp persecutat, reprimat, compromis și înainte de unii ce pretindeau că nu ne putem permite «spirit critică; noi ne putem permite numai genii creatoare (Mircea Eliade, 1936) 7, că noi trăim o epocă de lichidare a spiritului critic (Nae Ionescu, 1938) 8 își revendică
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
n cercul mai intim al familiei sau �n limitele restr�nse ale unei mici comunit??i, g?sesc aici un climat �n care se pot desf??ură. Rezultatul este c?, �n oră?, toate ambi?iile secrete ?i toate dorin?ele reprimate �?i g?sesc loc de exprimare. Oră?ul amplific?, etaleaz? ?i afi?eaz? manifest?rile cele mai variate ale naturii umane. Acest fapt face oră?ul interesant, chiar fascinant, un loc al descoperirii secretelor inimii umane ?i al studiului naturii
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
clocotește "ca sub luciul domol al apei, încleștarea viețuitoarelor din adâncul mării, [...] viața submarină a sentimentelor tainice, a dorințelor și gândurilor care se dezmint și se înfruntă..". 124. Dorințe nemărturisite În acești ani de război, dorința este deopotrivă exaltată și reprimată, stridentă și înăbușită. Totul se petrece pe ascuns sau în clandestinitate. Lumea se ascunde de nemți, de miliție, de autoritățile morale ori de părinți. Unii își ascund uneori lor înșiși dorințe de nemărturisit. Această ambivalență și violență a sentimentelor este
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Un anotimp violent O pagină fusese așadar întoarsă. Chiar dacă războiul nu se terminase, chiar dacă nu fusese eliberat încă întreg teritoriul național, Franța trăiește, în această vară a anului 1944, un anotimp violent 129. Violent este șuvoiul de resentimente, de ură reprimată care țâșnește deodată. Violentă este epurarea anarhică și spontană care se abate pretutindeni în țară asupra colaboraționiștilor, reali sau presupuși. Violentă este de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de a trăi, regăsită în sfârșit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Gestul a fost repetat de Întreaga audiență. - Am cerut directorului Casei de cultură de la Hârlău să difuzam spectacolul la stația de radioficare cu aria de răspândire Între Cotnari și satul Poiana. În toate satele am trezit din inerție o lume reprimata de un sfert de secol. Spectacolul purta numele „Deșteaptă-te române!” Am fost reclamat la Iași pentru agitație contrarevoluționara de inspectorul școlar teritorial Vasile Tătaru, un obsedat sexual alcoolic, flamand și murdar fizic. Primul secretar Miu Dobrescu de la județ m-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
provocînd, de exemplu, un sentiment de vină care însoțește masturbarea sau infuzînd actul sexual cu o mare încărcătură de fascinație și atracție sau, dimpotrivă, cu repulsie și teamă. Paleosimbolurile nu pot fi obiectul cercetării sau controlului conștientului; ele sînt adesea reprimate, închise procesului de reflecție și pot determina apariția unui comportament care conduce la viciu. De aceea, Freud considera că înțelegerea unor asemenea scene este necesară pentru a stăpîni imaginile scenice, ceea ce, la rîndul său poate ajuta la înțelegerea semnificației lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
anii '70 și '80 americanii s-au îndreptat spre ocultism pentru a găsi aici ideile și experiențele care să-i ajute să facă față crizei economice, tulburărilor politice și stagnării culturale. În această revenire a ocultismului, forțele iraționale și temerile reprimate își caută o formă de exprimare simbolică, formă ce a servit adesea ca vehicul pentru anumite ideologii reacționare în filmul contemporan (trilogia Exorcistul, trilogia Prevestirea (The Omen) și o multitudine de filme cu monștri, demoni, cu oameni posedați și altele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
autodefinește prin moralitatea și faptele sale. Este cea mai stabilă identitate din Miami Vice oferind imaginea unui sine autonom cu o identitate puternică și personală. El este însă prezentat și ca un om cu pasiuni puternice și trăiri intense, permanent reprimate, un individ aflat mereu sub presiune, care poate exploda în orice moment, îndreptîndu-se spre violență și haos, un om ale cărui norme morale, cu grijă construite, se pot dizolva în orice moment o figură tăcută, încărcată de tragism, care s-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
naștere ca rezultat al represiunii extraconstituționale a opoziției. Această formă de sistem cu un singur partid a fost larg răspândită și a constituit adesea preludiul instituirii unei interdicții legale, așa cum s-a întâmplat în Kenya, Zambia și Germania. Opoziția este reprimată și pot apărea fuziuni forțate între partide, precum în Germania de Est la sfârșitul anilor '40 între partidele socialist și comunist, și în unele state africane. Exemplul cel mai reușit de sistem cu un singur partid creat prin mijloace extraconstituționale
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
studenților și i-a atenționat : „Data viitoare îi dăm afară !“. Și părinții au devenit paznicii propriilor copii. V.A. : Gardienii copiilor lor. Formidabil ! A.M.P. : Exact ! Așa a funcționat regimul. În rest, n-a fost absolut nimeni sau aproape nimeni reprimat. Cred că numai o singură persoană a avut de suferit : liderul. Știau ei bine să izoleze liderii și să-i reprime. V.A. : Cât timp a fost Ion Iliescu prim-secretar la Iași ? A.M.P. : Iliescu a fost prim-secretar
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
data următoare omul s-ar fi dus la alt partid. Deci, la sat, întotdeauna sistemul de patronaj a fost foarte puternic. Și pe lângă sistemul acesta clasic de patronaj se adăugase dependența, care devenise din ce în ce mai mare. La Nucșoara, satul cel mai reprimat în comunism, descoperisem, în anul 2000, că secretara primăriei, doamna Șerban, era fiica primului primar comunist, cel care îi arestase pe partizani. Deci familia lor, într-o formă sau alta, conducea satul de 60 de ani ! Iar țăranilor le era
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Dar cei care au ieșit după mineri, când se știa care este riscul, au reprezentat nucleul din care a por‑ nit Alianța Civică și, după părerea mea, începutul unei societăți civile ce, evident, pornea de la zero ; fuseserăm țara cea mai reprimată. Alt lucru care n-a existat în cele‑ lalte țări din Europa de Est și care a fost catastrofal la noi a fost lipsa societății civile ; ea a fost inventată după 1989. Lumea uită că înainte de ’89 Ceaușeștii veni‑ seră și cu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
care constatăm stupefiați că am avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și fiii evreilor deportați și omorâți în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților agresați: copiii supraviețuitorilor sunt ei înșiși un fel de supraviețuitori, deoarece cât privește șansele, nici părintele, nici copilul nu trebuiau să existe. Acum ai cu adevărat cui să plângi de milă, dacă ai un izvor atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate de domnul doctor Mihai Levițchi, el însuși o victimă a persecuțiilor cunoscute. Îi mulțumesc pentru amabilitate; personal, amintesc și cazul eminentului profesor Marțian Cotrău, farmacist și cercetător ilustru. ÎNCOTRO
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
jucau în curtea interioară. Nici ce-și strigau vecinele între ele nu auzeam. Lătratul câinilor nici atât. Era un spațiu care trebuia umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
era însă - fapt pe care l-am înțeles destul de tîrziu - generos prin curiozitatea față de „celălalt”, sensibil la „alteritate”. L-am prins, în acești ani ai corespondenței, într-un moment al vieții sale cînd lăsase porțile întredeschise, cu nostalgii de evocator reprimat, gata să dea drumul unor secrete biografice. Din păcate, mereu încrezător în răbdarea timpului, iar uneori copleșit de treburile cotidiene, am ratat oportunitățile (schițate în scrisori) de a dialoga amplu și de a pătrunde mai adînc în intimitatea persoanei, una
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]