2,136 matches
-
Marinarul, avea însă o față melancolică de clovn alb, amorezat sans espoir de-o Colombină sortită altcuiva. Apoi însă ne trecu cheful de râs. Intraserăm într-o sală rotundă, care încerca să prezinte procesul ontogenezei, mai întîi paralel, la pești, reptile, păsări și mamifere, apoi la om. Pe lamele scufundate în alcool se prezenta evoluția unui embrion de la fazele abia vizibile cu ochiul liber: morulă, blastulă, gastrulă, până la diferențierea organelor, în evoluția lor, embrionii treceau prin faze arhaice, le apăreau branhii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul de animale, păsări, reptile, insecte izbindu-se de ușa grea, ferecată. Am coborât treptele de la intrare. Piața Victoriei, luminată slab de câteva becuri portocalii, era pustie. Doar foarte departe se zărea un milițian mergând încet, plictisit. Era o noapte frumoasă, cum numai vara pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
somn. Suindu-se pe taburet, începu să desprindă de pe pereți, una câte una, minunatele icoane pe sticlă, cu lumile lor roșii ca sângele și aurii și albastre-azur. Sfântul Gheorghe, pe calul său înaripat, cu față de om, străpungea cu sulița ridicola reptilă verde, redutabilă doar prin faptul că scotea din bot două-trei limbi firave de foc. Un Isus scheletic își arăta rana din coastă, de unde urca spre înalt o tulpină răsucită de viță-de-vie, plină de ciorchini vineți și cârcei ca tirbușoanele. Maica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul triunghiular și dantelat al sternului. Dincolo de clavicule și omoplați, după cele șapte vertebre ale gâtului, craniul rânjea cu aerul celui care râde la urmă. Fiecare măsea era mare cât pumnii noștri. Bolta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sutele de poteci întretăiate, alesesem una pe care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de frig ne stârneau întrebări fără răspuns. Una dintre ele înfățișa un copil în genunchi; în sfârșit, am intrat pe o poartă. Pe cei doi stâlpi ai ei străjuiau două Fiare. Nu tigri sau lei sau hiene sau urși sau reptile sau strigoi, ci Fiare. Am străbătut cu piciorul o piață aproape infinită, cețoasă; în mijlocul ei se ridica o clădire cu armături de metal, cu o cupolă de sticlă viorie, în cupolă zvâcnea ceva, cum zvâcnește fetusul de pește în icra
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu reuși. Balonul era greu ca plumbul. L-am privit tăcute cum se aburește mai întîi ca de-un suflu interior, cum se opacizează până ajunge să pară dat cu var. După câteva minute aveam înainte un ou ca de reptilă preistorică, pe care Balena, ca să și-l recunoască, îl însemnă cu o steluță violetă. Pixul a fost preluat apoi de Ada, care reuși un ou identic cu primul, la capătul aceleiași metamorfoze. Desenă cu creionul pe coaja zgrunțuroasă o steluță
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca niște cârnăciori plați, între, zbârciturile adânci. O umbră de barbă țepoasă, de un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oarecare grijă pentru această vizită, își pusese o cămașă curată și un costum de culoare închisă, pe care-l păstra pentru ocazii. Se bărbierise cu grijă, trecându-și aparatul de ras (neelectric) prin toate cutele fălcilor și pe gâtul de reptilă, îndepărtându-și umbra de barbă căruntă care-l fascinase pe George. Își pieptănase părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte un bob de culoare de la darnica zână. Ici-colo, îmi atrage atenția câte o frunză desprinsă dintr-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
clientă și efectuează un tratament european de despurecizare. E la a doua ședință, deci durează puțin. Cât de puțin ? Puțin mai puțin de o oră. Dar cum Dânsu predă și la o facultate particulară un curs de dresaj domestic al reptilelor, posibil să fie o oră de două ore, adică ceva mai universitară. Aha. Atunci plec. Dacă plecați, pierdeți programarea. Care programare, dacă n-am fost programat? N-ați fost, dar între timp sunteți. Ați fost localizat, setat, filmat de camera
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cobra o va mușca mortal. Dar exact în clipa când ți se face milă de bietul patruped care a avut ghinionul să iasă în calea cobrei, mangusta, mai ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ageră ca o vulpe, se repede fulgerător cu dinții în gâtul înfricoșătoarei reptile. Urmează o încăierare halucinantă, pe viață și pe moarte. Când reușește, în sfârșit, să prindă cobra de cap, mangusta o azvârle în direcția inversă sensului în care reptila încearcă să se înfășoare, lovind-o de pământ până ce rămâne inertă. Am simțit totdeauna o mare admirație pentru aceste "pisici" pe care indienii, am auzit, le îmblînzesc și le țin pe lângă locuințe ca să-i ocrotească de cobre. Mi se părea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
trei îmblînzitori, alții decât cel care mă vizitase până atunci. Semănau cumva între ei și era destul de greu să-i deosebesc. În plus, toți trei își țineau mâna la sân, iar sub cămașă, la fiecare, se simțea aceeași mișcare de reptilă. "De ce-or fi semănând ăștia toți unul cu altul?", mă gândeam. Și eram atât de preocupat de acest lucru încît nici nu i-am întrebat ce căutau atât de dimineață acasă la mine. Se pare că unul dintre ei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gîndindu-mă că astfel nu voi mai putea dezlega niciodată enigma acelui personaj. Probabil, însă, ei au luat tresărirea mea drept altceva, deoarece au devenit pe loc și mai amenințători. Își încordaseră mâinile la sân și, sub cămășile murdare, se simțeau reptilele foindu-se și mai tare. Mi-am dat seama că mă bănuiau pe mine de moartea îmblînzitorului. Le-am povestit atunci cum îmi petrecusem seara și au devenit foarte interesați când le-am spus despre individul care mă trăsese de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
evoluției viețuitoarelor care au populat cândva zona. Se pot „citi” astfel interesante pagini din istoria apariției vieții pe planeta noastră, mai întâi în mediul acvatic, apoi pe uscat și în aer. Fac deliciul și uimirea vizitatorilor dinozaurii, diferite specii de reptile, primele păsări, uriașele mamifere preistorice, unele mari cât niște clădiri din zilele noastre. De asemenea, este reprodusă evoluția omului, de la apariție și până în anul 3500 înainte de Hristos. Este condensată în acest parc întreaga preistorie. Se poate constata cum civilizația
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
lipsi de la postul lui! Era o firmă pe care femeia o cumpărase scump și nu-și putea mărturisi falimentul! La gândurile acestea, un fior nou i se strecură din ceafă în sus, un fior ce se târa acum ca o reptilă spre munții focoși ai creierului și îl înturna de la baza bazinului sacru al plămânului. Era tocmai pe cale să obție acea imobilitate perfectă, capabilă să stăvilească junghiul, când Ada intră zgomotos, urmată de Lică, pentru a face propunerea plănuită. Maxențiu cumpărase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ai lăsat atâta ticăloșie pe lume? De ce tocmai eu trebuia să mă lovesc de ea? Ca să-i fac aceste reproșuri, trebuie să existe". Obrazul supt de tuberculoză s-a învinețit și l-am simțit pe "fratele Martin", ca pe o reptilă, gata să mă atace: "Cum îți permiți "fiu de cățea"?" a reușit să bâlbâie și, înainte să pot reacționa, mi-a întors spatele. In noaptea aceea a lipit pe ușa chiliei mele o hârtie pe care copiase un verset din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte - 1140 de pagini în ediția mea cea veche și pierdută - „Tripticul din Gand“ al genului fan tasy, cred că ar fi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Iar pe firi mitura pe care trăim, în marea de sticlă sărată s-au ivit bacterii și viermi și bureți și trilobiți și nautili și celacanți. Iar când mările s-au retras, pe plajele lor ude au rămas amfibieni și reptile. Și în pădurile negre au prins a fojgăi păsări și mamifere. Și uma noizi stângaci au pășit în savană. Specii și rase au exterminat specii și rase, popoare au distrus po poare, civilizații s-au ridicat și s-au năruit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cincisprezecea zi nu mai existau speranțe. Nouă zecimi dintre victimele cu traumatisme craniene închise care își reveneau își reveneau până atunci. Ochii sunt o veste bună, îi spuse el. Creierul lui reptilian dă semne de activitate bunicică. —Are creier de reptilă? Doctorul Hayes zâmbi, ca un doctor dintr-un vechi film pe teme de sănătate publică. Cu toții avem așa ceva. O dovadă a lungului drum parcurs până aici. În mod evident, nu era din partea locului. Majoritatea localnicilor nu veniseră pe drumul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ceea ce există deja acolo. Ea se gândi la conacele acelea schilodite din Kearney, case victoriene triumfale, din lemn, mărite în anii 1930 cu cărămidă și apoi din nou, în anii 1970, cu carton și aluminiu. —Ce face... creierul lui de reptilă? Ce fel de activitate bunicică? Doctorul Hayes începu să turuie denumiri: măduvă, pons, mezencefal, cerebel. Ea transcrise cuvintele într-un mic carnețel cu arc, în care își nota totul, ca să se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se informeze mai târziu. Neurologul făcea creierul să pară mai șubred decât vechile camioane de jucărie pe care Mark le asambla din bucăți de dulapuri aruncate și bidoane de detergent retezate. Dar cum rămâne cu treapta superioară...? Ce-i deasupra reptilei - un fel de pasăre? — Următoarea structură în ierarhie e mamiferul. Buzele ei se mișcau în timp ce el vorbea, îngânându-l. Nu se putea abține. —Și la fratele meu? Doctorul Hayes deveni prudent. —Asta-i mai greu de spus. Nu vedem nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu ochii, mulțimea Înainta cu mișcări Încete, dar sinuoase, de reptilă uriașă viu colorată. Parcă luneca, parcă se mișca, parcă se oprea, parcă Înainta, parcă se zvîrcolea aici și parcă Încremenea dincolo Într-un ritm intens și unduitor, nesfîrșit de complex și de uimitor, și care totuși se Îndrepta parcă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]