707 matches
-
Întins pe o canapea, pacientul povestește tot ce-i trece prin cap. Această metodă a asocierilor libere lansează psihanaliza drept terapeutică originală a tulburărilor psihice. Cu toate acestea, în lupta sa pentru a-și impune metoda și tehnica proprie, Freud repudiază hipnoza. Vrea să îi substituie întru totul demersurile și noțiunile pe care el însuși le-a descoperit. Or, în aceste momente își dă seama că într-un important segment al științei, extrem de popular la acea dată anume psihologia mulțimilor sugestia
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
din timp, dar și adaptat pe parcurs. Apoi, ca într-o piesă de teatru, autoarea inventariază cincisprezece personaje esențiale ale complotului (p. 8): 1. Silviu Brucan (eminența cenușie a conspirației, catalogat drept „vechi stalinist”); 2. Ion Iliescu („bonz al PCR, repudiat de Ceaușescu și comunist reformist”, pionul central al complotului); 3. Ștefan Gușe; 4. Nicolae Militaru („omul Moscovei la București”); 5. Victor Athanasie Stănculescu; 6. Petre Roman („membru al aristocrației roșii”, „complotist împreună cu Iliescu”, jucând rolul tânărului revoluționar); 7. Virgil Măgureanu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
apare drept „a patra dimensiune”, „stilul epocei, expresia secolului”. Semnificativă sub acest unghi este și categorica respingere a suprarealismului, orientare foarte recentă, totuși, chiar În plină desfășurare, al cărei program este, evident, incompatibil cu al constructivismului integralist, dar care e repudiat În primul rînd cu argumentul necorespondenței cu actualitatea. Căci, după ce i se minimalizează forța Înnoitoare („suprarealismul nu cuprinde nici un aport propriu”) și după ce este redus, În fapt, la un soi de epigonism („realizările de artă suprarealiste se reduc la o
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
constatăm că tocmai aceste reproșuri îi sunt aduse lui Arghezi de către autorul Jocului secund. În „Poetica domnului Arghezi”305, acesta din urmă evidențiază, caustic, tocmai originea „plebee” a poeziei argheziene, comparând-o cu ceasornicăria, croitoria, broderia sau țesutul de covoare, repudiază „impura industrie” și „estetica ei mecanică”, remarcând că, în ansamblu, aceasta ar suferi de un păcat de „facilitate” și „lene”. Departe de a se plasa „sub constelația și în rarefierea lirismului absolut” (ne aflăm doar în prezența unui poet „respins
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bunurile proprii, nu poți semna contracte fără încuviințarea lui, îți administrează și averea ta, are voie adesea să te bată, în limite „tolerabile”, în schimb tu nu poți ridica mâna asupra lui15. În unele comunități, el poate divorța, te poate repudia, tu nu ai aceste drepturi. Infidelitățile bărbatului sunt trecute cu vederea, ale tale îți pot distruge reputația sau te pot costa viața, uneori poți fi ucisă cu pietre. Soțul tău sau alți bărbați străini pot să te violeze, iar tu
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
experiment în cercetarea socialului nu se datorează numai dificultăților tehnice de realizare a unor asemenea studii, ci și faptului că nu toate raporturile dintre fenomenele sociale pot fi exprimate în termeni cauzali. Cum bine se știe, există orientări filosofice care repudiază total utilizarea unor asemenea scheme în studierea vieții sociale. Dar această dispută e prea veche și prea lungă pentru a o mai invoca aici. Să observăm doar că atunci când omul face cercetare științifică (nu când vorbește despre ea!), apelul la
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
i due massini sistemi, răbdarea și toleranța lui cedară și tună cu un glas care părea a ieși din măruntaiele pământului și care părea să fărâme lucrurile de jur împrejur: Galileo a fost prietenul meu și nu înțeleg să-mi repudiez prietenii. Și despre Galilei am scris o Apologie în 1616. Doar viperele mușcă dacă sunt salvate, doar viermii rod carnea celor ce-i găzduiesc. Galilei, în cartea lui, demonstrează lucruri exacte și adevărate și deci nu mi se poate cere
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în cap să iau pe nepoată-sa, voi fi nevoit s-o iau, e viitorul meu și al copiilor în joc. . Erminia înregistra aceste tocmeli într-un mod foarte original. Nu pomenea direct de ipoteza căsătoriei, dar nici n-o repudia scandalizată, arăta o indiferență prietenoasă. Hergot se simți cam îngrijorat de posibilitatea de a rămâne singur, și atunci Erminia îi zise: . - În nici un caz nu te-aș părăsi. De altfel sunt vorbe cu-rate, de asta îmi arde mie acum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Asta e o chestiune. A doua mi se pare următoarea: nu privești căsătoria cu repulsie. - Cum oare aș privi-o astfel? Tu însuți te-ai căsătorit. . - Nu asta. Am vrut să spun, tu, în situația în care te afli, nu repudiezi cu totul ideea căsătoriei. . - Nu m-am gândit niciodată să mă căsătoresc. . - Vorbesc de ideea căsătoriei, după atâția ani dedicați unei vieți de recluziune. . - Dacă cineva în situația mea s-ar căsători, m-aș mira,dar n-aș osîndi-o. . - Asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
el; știi dumneata, o fată bătrână ca mine își vede de murăturile, de conopida și de dantelele ei. - Am înțeles că dorința sa, desigur și a dumitale, ar fi o unire între... În fine, mi-a împărtășit că n-ați repudia ideea căsătoriei. . - Eu? se miră blând Erminia. Eu sunt o biată celibatară,inaptă a mai intra în rândul lumii. Am un pensionar de care îngrijesc, pe frate-meu, n-aș dori să mă despart de el. . - Nici n-aș fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este conștiința hotarului care desparte fondul intim-străin de toate proiectele libertății mele. Ea este totodată cumpăna între cele două teritorii și singura modalitate de a feri eul de hipertrofia libertății (excesul orgoliului) și de atrofia ei (excesul umilinței); căci ea repudiază deopotrivă orgoliul și umilința. Pe de-o parte, umilitatea știe că ceea ce este superior nu poate umili. De aceea ea nu intră în conflict nici cu ceea ce premerge cauzal libertății noastre, nici cu ceea ce este înzestrat cu un grad sporit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru ceea ce nu mai pot schimba, mă grăbesc să modific determinațiile asupra cărora pot reveni. Pot să-mi accept sau să-mi detest chipul și înzestrarea mentală, pot să-mi doresc alți părinți, să tânjesc după alt tărâm, să-mi repudiez neamul, să regret că m-am născut în acest secol, să visez că sânt alb, în vreme ce sânt negru, să-mi resimt numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
numele ca pe un blestem, să-mi detest apartenența la masculinitate sau la feminitate. Pot deci să nu mă împac cu hotarul pe care îl am și să-mi doresc un altul, după cum pot să contest prestigiul oricărui hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
câmpul alegerii și ceea ce mi-a fost dat poate fi comparat, reevaluat și, în final, poate deveni obiect al unei decizii: rămân în centrarea inițială - dar de astă dată ea devine o centrare aleasă (și nu doar conferită) - sau o repudiez, alegând o altă limbă, un alt trib, un alt nume, ba chiar - refuzând calitatea de contemporan - refugiul în altă epocă, trecută sau viitoare. Descentrarea poate fi urmată în acest caz de o re-centrare. Eu rămân să fiu centrat pe o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însuși nu mai crede? M-am agățat de Heidegger (și de traducerea lui) ca de o ultimă garanție a faptului că jurământul de credință pe care-l făcusem în tinerețe nu fusese călcat. M-am oprit asupra acelui filozof care repudiase limbajul metafizicii punând în locul lui un idiom și mai teribil încă. În fond Heidegger a fost penitența mea, pensum-ul pe care mi l-am dat pentru trădarea care era pe cale să se petreacă. Dar mai era ceva: Heidegger reprezenta puntea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
percepuseră ca rău. A trebuit să treacă un timp până ce primii au priceput că lucraseră temeinic și pe termen lung și că îndobitocirea se petrecuse în masă. Se puteau întoarce între "ai lor". Victima lor, un popor întreg, nu-i repudia. Ei, lichelele, puteau reveni la rampă. Nu aveau de cine se teme. În nici un caz de o mână de intelectuali care vorbeau de memorie, vină și căință. Își puteau face partide, puteau intra în parlament și puteau deveni miniștri, își
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De la aceeași vârstă, cred, a început să mă iubească senin, dând la o parte straturile mistificărilor induse, descoperindu-mă, așa zicând, pe cont propriu. Am așteptat ani de zile cu înfrigurare această clipă, îngrozit de ideea că m-ar putea repudia, că m-ar putea strivi sub povara reproșurilor, dar și încrezător în puterea de discernământ pe care avea să o dobândească, în nevoia lui de mine și de iubirea mea. Această nevoie de mine, în simpla ei imaterialitate, gândită ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe mijlocul botului. Cu așa vehicul sosește la Medeleni Herr Direktor, care are șofer neamț. Mai târziu, tânăra Olguța posedă automobil, îl conduce singură, dar știe și mersul pe bicicletă. La sosirea primei mașini, cea a lui Herr Direktor, țăranii repudiază vehiculul. Numai Anica, fata în casă a Delenilor, e sedusă de șoferul său, neamțul cu „calul dracului”. Autovehiculul e încă un lux și excursiile cu el - delicii. Poetul Ladima se bucură de ele în mașina lui Fred Vasilescu. Voiajul pe cale
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
ieși la suprafață sub multe forme, inclusiv cea a problemelor de alimentație, extrem de pregnante În ziua de astăzi. Pentru a redeveni o persoană completă și a scăpa de depresia ce ne poate măcina psihicul, trebuie să avem curajul să ne repudiem emoțiile negative și să fim receptivi la schimbare. Astfel, vom deveni mai conștienți de propriile emoții si sentimente. 5. Mânia. Mânia (furia) este o emoție pe care o experimentăm În mod natural. Totuși, atunci când ea nu este controlată așa cum trebuie
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
tot atât de imposibil de a alege ca figură centrală un personaj feminin, de a da povestirii mele ca axă pe Plotina, de pildă, în locul lui Hadrian 60. În timp, poziția îi va aduce prejudicii întrucât lumea academică a ajuns să-i repudieze opera în parte pe aceste considerente. Dar Yourcenar a atacat neînfricat mijlocul de secol cu calomniile care puneau la îndoială propriile ei motive acunse: Viața femeilor e prea limitată ori prea ascunsă. Dacă o femeie se destăinuie, primul reproș ce
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
față de împărat, din disperarea de a mai trăi? Dar omenia mea iartă și lasă să fie uitat tot ceea ce ai spus contra zeilor și a împăraților. Acum căiește-te de cuvintele pe care le-ai rostit și supune-te legilor repudiind secta creștinilor și sacrifică zeilor“. Ferreolus a răspuns: „Omenia și indulgența, pe care mi le promiți, să le primească cel care trebuie să slujească ție și împăraților tăi; legilor acestora nu aduce nici o jignire cine pune deasupra lor legea lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
posterității să reactualizeze informațiile și să probeze judecățile de valoare. Emisiunile perpetuează tradiția românească, deplâng modele impuse în literatura din România, susțin actul creator și libertatea de exprimare. În Cuvântul înainte al primului volum din Unde scurte, Monica Lovinescu își repudiază munca în domeniul criticii literare: "Vorbesc de literatură și să nu se subînțeleagă critică literară. Pentru a pătrunde din nou în literatură după zodia realismului socialist care o anulase se cere un inevitabil popas pe pragul etic. De pe acest prag
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Kremlinul nu dorea, totuși, să îndepărteze și mai mult România, mai ales după succesul negocierilor de la Washington. Ca urmare, pe 3 iulie, "Izvestia" a publicat un articol scris de domnul Bogomolov, unul din economiștii sovietici de frunte ai CAER, care repudia articolul lui Valev. Bogomolov scria că teoria lui Valev "era fundamental greșită și nu era în spiritul politicii comuniste sovietice"1124. La două săptămîni după aceea, "Revista marxistă internațională" a publicat Declarația PMR, din 22 aprilie, fără comentarii 1125. Prima
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și o expresivitate rezultată din folosirea ei deviantă. De obicei, expresivitatea, indiferent de natura ei, contribuie în mare măsură la atribuirea caracterului de unicitate a discursului și, de aceea, este utilizată în mod voit în cazul tipurilor de discurs care repudiază clișeele în favoarea inovației, a noutății de realizare și de organizare a faptelor de limbă. În acest caz, receptarea discursului (de obicei, a discursului scris, a textului) presupune în același timp o receptare de idei (cognitivă) și o receptare a manierei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru realizarea discursului. Pe de altă parte, și stilul publicistic uzează mult de expresivitatea de acest tip, urmărind, prin folosirea deviantă a limbii, impresionarea cititorului, atragerea lui prin efectul surprizei produse de noutatea construcției lingvistice. Textul filozofic la rîndul lui repudiază rutina și clișeele, aspirînd la unicitate, dar nu prin folosirea deviantă a limbii, ci printr-un proces de expansiune a desemnării, al cărui rezultat este crearea lumilor de idei. Deci, dacă în cazul discursului literaturii limba este mijlocul de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]