456 matches
-
un bărbat temerar pe care să nu-l intimidez și... ― Și?... ― Să-mi placă, bineînțeles. Cred că i-aș fi o soție bună... ― Ce înțelegi prin bună? ― Nu mă preocupă cotidianul care ne umple viața, nu sânt geloasă și îmi repugnă aventurile extraconjugale. N-ajunge? Pentru mine căsătoria e un sacerdoțiu. ― Mă închin, domniță, în fața acestor principii sănătoase. ― De ce îmi spui domniță? ― Pentru că ― nu simți? Încep din clipa asta să-ți fac curte... Pe fața ei poposi un nou surâs. ― Ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cumpănire îmi aleg vorbele ca să o recomand. Cum toată omenirea n-a făcut nici o femeie critic de seamă, este drept ca să pricinuiesc neîncredere, sau asigurarea mea n-ar putea găsi decât o explicație: lipsa de feminitate. Ceea ce unui bărbat îi repugnă. Are însă temperamentul cel mai chinuit, bucuriile și tristețile se urmează neîncetat, obosind-o și păstrîndu-i o siluetă transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am vrut să o culc la mine deocamdată, din jenă ca să nu explic hotelierului vizita și să-i cer un nou așternut, să întreb dacă prețul suferă o schimbare și mai ales să nu fiu întrebat cine este Ioana. Îmi repugna să mint și, totodată, nu puteam spune adevărul nici chiar unui străin, pe care n-aveam să-l mai văd, probabil, niciodată. Eu n-am putut să dau toate aceste motive stupide Ioanei și nici n-am avut curajul s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
instincte, unele contrare chiar. - Contradicțiile temperamentului lui André Gide... Când te gândești că Gide a scris atâtea cărți numai ca să-și scuze vițiul. Subtilități se găsesc cu ușurință de un om inteligent, dar reiese o impresie de comod care îmi repugnă. - Este, dragă Ioana, ceea ce susțin eu despre celălalt. - Nu putem începe o discuție generală fără să nu aduci aminte de ceea ce a fost. - N-aveam impresia că discutăm o chestiune generală. Reflecția ta semăna cu un reproș. - Am spus că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
fi rușine toată viața. Și apoi trebuie să pun și pe Viky în curent să păzească pe Ioana, altfel ea ar putea să-și facă ceva rău, marea îi stă oricând la îndemînă. Ce să-i spun lui Viky? Îmi repugnă să-i fac mărturisiri. Nu știu cât cunoaște viața noastră, fie că a fost prea discretă, fie că n-a interesat-o nimic și nici nu poate pricepe marile tragedii. Să încep să-i vorbesc despre ce i-am făcut atâta vreme
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nu se mai poate face nimic pentru acești pământeni anonimi. Înțelegi, în ultimele câteva zile (și sunt cât se poate de supărat din pricina acestui gând, și tare aș mai fi vrut să nu mă fi vizitat niciodată) găsesc că îmi repugnă din ce în ce mai mult să privesc în față faptul că gura tuturor femeilor a jucat într-un anume fel rolul de gazdă pentru a bărbatului... Toate. Fără nici o excepție. Chiar și scumpele noastre bătrânele, sanctificatele bunicuțe, până și fosilele chircite, ghemuite ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu ele este cât mai frust, incidental și neinteresant pentru niciuna din părți. De altfel, cele mai triste și umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-a fost semnalată prezența în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu atât mai stranie dacă e să ne gândim la meșterul Ambrogio, interveni Antonio. — De ce? — Maestrul din Como nu excela, cu siguranță, În religiozitate. L-aș fi Încadrat mai curând În școala lui Epicur. Pasămite, plăcerile lui Eros nu Îi repugnau. Avea mereu pe buze un nume femeiesc... — Ce nume? Celălalt șovăi o clipă, Înainte să răspundă. Părea stânjenit. — Oh, un nume pe care Îl cunoști prea bine. Beatrice. Dante se opri brusc, cu ochii larg deschiși de surpriză. Îl Înșfăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce comisese acele crime Își abjurase propria natură, Întrebuințându-și Întru rău darul ceresc al intelectului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
luându-mă peste picior: „Hei, băiete, n-ai spălat bine farfuria asta”. Și ar fi trebuit să înghit toate măgăriile lor, n-aș fi avut încotro. M-au trecut fiori reci. Suferința, mai e nevoie s-o spun? mi-a repugnat totdeauna, sub orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să ni-l aducem aminte pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul vieții unor cauze obștești (Byron), elitarismul aristocratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pare destul de gratuită. Există la pictor, la scriitor o pasiune de a vedea și de a descrie care-i pare Încă plebee. Lucrul reiese evident dintr-un pasaj al studiului său asupra lui Constantin Guys: „V-am spus că-mi repugnă să-l numesc pur artistic și că el Însuși se apără de acest titlu cu o modestie nuanțată de pudoare aristocratică. L-aș numi mai curând un dandy și aș avea pentru asta câteva motive puternice: căci cuvântul dandy implică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de siguranță... — Că tot veni vorba, ai chef să mă luminezi și pe mine în legătură cu chestia asta? Hugo se întinse pe canapea, proiectând cercuri de fum pe tavan. — A fost ideea lui Bill, dacă tot vrei să știi. Chiar îmi repugnă bigoții încrâncenați și am auzit vreo două glume de-ale lui, legate de Sally, care m-au făcut să-mi sară țandăra. Știu că nu-i poate fi ușor unui homofob să-l joace pe Bottom, dar după ce a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
atâta timp cât știai cum să îl folosești. Dar era doar un element printre multe altele, cum era și faptul că era irlandeză sau relativa ei tinerețe. Nu era doar atât. Bruce Miller o făcuse să se simtă diferit și asta îi repugna. El o vedea nu ca pe un mediator experimentat, un cititor versat de tipologii umane și un analist de relații internaționale, ci ca pe o târfă. La asta se reducea totul. Pentru el, aventura din Africa era singurul lucru important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sub sprâncenele groase îi strălucea. ― Să ne grăbim. Avem, bănuiesc, de jucat o mică comedioară. ― Întâi, propuse Melania Lupu, trebuie să-l transportăm pe domnul Panaitescu în camera dumnealui. ― Las' că stă destul de bine și aici, opină sculptorul, căruia îi repugna gândul că ar atinge trupul fără viață. Bătrâna îl mustră dulce: ― Domnule Matei, n-avem voie să facem greșeli. Nimeni nu se sinucide într-un hol comun. Când iei astfel de hotărâri, cred că sînteți de acord cu mine, simți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plăcere. ― Trece și dumnealui pe aici astă-seară? ― Nădăjduiesc din toată inima. Cristescu se întoarse spre contabil. ― Când v-ați întors, domnule Vîlcu? ― Azi de dimineață. ― Ați trecut pe acasă? ― Nu. Ca să fiu sincer, după tot ce s-a întîmplat... Îmi repugnă! Cred că, în sfârșit, am să mă mut. ― O idee admirabilă, interveni Melania Lupu. E atât de trist acum la noi... Te lovești mereu de câte o amintire: Uite, aici, croșeta biata Valerica... sau în fotoliul acesta citea gazeta domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
singuraticii creatori îl împing spre noi. Poezia ar mai putea scoate petele de jeg de pe cuvinte. În artă, falsul fâsâie la tot pasul. În corida artei, banalul înfurie. Dar și inaccesibilul. Arta răvășește în speranța unei reclădiri superioare. Artiștilor le repugnă ritmul epocii. Pentru că ei îl au pe al lor. Cartea sugerează imensa forță a omului singur. Artiștii își osândesc trupul pentru longevitatea numelui. Modernizarea se pliază pe accesul la esență. Este valoros jurnalul și notele de drum care cuprind cât
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și cu situația în care ajunsese, prin reîntregirea orgoliului său atât de sălbatic dărâmat. El, însă, nuși dorea să ajungă un criminal de rând, unul banal, ca atâția alții înaintea lui pe lume, pentru că avea oroare față de banalitate; banalitatea îi repugna. Așa încât, se gândi să facă o crimă aparte, una pe cât de teribilă, pe atât de transparentă. Silvestru punea la cale - pot spune - crima perfectă! Și, în felul acesta, ajunsese săși ocupe întreaga lui vreme, căci a fi criminal iscusit înseamnă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o construiserăm de bine de rău, de câteva săptămâni, în acea parte abstractă a ființei noastre sufletul. Nu mai eram eu flăcăul tânăr de altădată, adolescentul, nerăbdătorul și încrezătorul numai și numai în împreunarea fizică. Încă de pe vremea aceea îmi repugnau la culme fetele fandosite, care la suprafață pozau imaculate, iar în adâncime poate că erau mai mânjite decât multe altele. În definitiv, cucerirea fiecărei femei presupune pregătirea bărbatului pentru un nou urcuș, inedit, presupune multă, multă răbdare, mai cu seamă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-mi cumpăr bilet? Nu voia să lase nici o dovadă În urma lui și chiar Îi trecu prin minte s-o orbească pe Anna cu una din dălți, așa Încât aceasta să nu-l poată identifica. A fost doar un gând trecător. Îi repugna violența inutilă, nu pentru că-i displăcea violența, ci pentru că-i plăcea să fie precis și metodic, să nu omită nimic necesar și să nu adauge nimic inutil. Evitând cu mare grijă urmele de sânge, cercetă buzunarele lui Herr Kolber, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dumneavoastră? N-a mai recunoscut niciodată pe cineva pe care îl cunoscuse înainte. N-a mai avut niciodată un gest feminin. S-a transformat în bărbat. Un bărbat care își ura trupul, care voia să-și taie sânii, căruia îi repugna prezența altor bărbați. Uneori, dormind, devenea din nou Lola din totdeauna. Dar trează, era un mascul care încerca să pipăie infirmierele și folosea doar ce era mai spurcat în vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era căutat de poliție pentru crimă și n-avea În buzunar decît treizeci și cinci de șilingi. La bancă nu se putea duce, iar prieteni n-avea decît unul, pe Henry; putea, firește, să-l aștepte pînă se va Întoarce, dar Îi repugna ideea de a-i cere din nou bani - prea ar fi părut nesimțit! Moartea era o soluție mult mai simplă și mai puțin dezgustătoare. O frunză veștedă ateriză pe pardesiul lui - ceea ce, potrivit unei vechi superstiții, era semn de Îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cunoștea obiceiurile erotice ale prietenilor de aceeași vârstă. Nu era nici pe departe vorba ca ei să nu fi descoperit deja felurite moduri de a se autosatisface. Jocurile lor alunecau adesea În homosexualitate, chestie care, Încă de la vârsta aceea, Îi repugna lui Leac. Își disprețuia prietenii care, Îmbăloșați și hliziți, povestindu-și despre câte o pulpă ori o jumătate de țâță zărite Întâmplător, se adunau și-și trăiau În grup spasmul. Leac bănuia că se Întâmpla așa doar pentru că nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
milioane. Însă, așa cum obișnuia să spună acum 300 de ani în urmă tatăl lui Leo, vel-treti-logofăt la spătărie: „patria și facturile înainte de toate”. În mod firesc, o pană de curent îi blocă între etaje. Aducându-și aminte că Profesorului îi repugnau mâinile întinse ale vecinilor (generozitate de flori carnivore), Chilot chelălăi după ajutor. Dar când locatarul suspendat și-l imagină pe administrator cu registrul de cheltuieli la subsuoară, se năpusti asupra bestiei și-i îndesă în gâtlej un smoc de vată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]