1,256 matches
-
încep să bată, din întuneric, // clopote de seară..// a câta oară, // a câta oară?”.( În liniște). Natura participă la stările oamenilor. Toamna este anotimpul care farmecă, umple sufletul de culoare și muzicalitate... dar privind dincolo de „fereastra de ceară” cum „magnolia resemnată sângerează” iar vântul anunță că iarna se apropie... nu poți decât să ai sentimentul risipirii, tristeții, să vezi pur și simplu cum „singurătatea ne copleșește” - așa cum afirmă și simte poeta. „brazii visează în libertate... // E toamnă, Doamne, în cetate!” ( Cu
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
cu fisura bazinului. * A fost tărăraie mare ! În timpul anchetei echipa recuperatorilor a avut senzația că trăiește clipe de groază iar șeful echipei de electricieni a trăit, cu adevărat, clipe de coșmar. Și totuși, omul acesta a avut un comportament exemplar. Resemnat, înainte să intre la interogatoriu, i-a îndemnat : - Spune-ți doar adevărul ! Nu încercați să mă acoperiți. Am să suport orice se va decide, oricât de greu ar fi. Am familia aproape și acest fapt mă ajută să trec peste
XXVII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365390_a_366719]
-
dai cele mai frumoase conotații cuvântului, să tânjesti după cer șlefuind sufletul pentru întâlnirea supremă? Acum, să lăsăm povestea Manuelei Cerasela să curgă lin, frumos precum sufletul ei, un suflet mereu pregătit să-și ducă menirea în veșnicie, demn, răbdător, resemnat, învăluit în aura protectoare a divinei pronii. M-am întrebat mereu, ce culoare are Lumina? Astăzi mă întreb ce culoare are Poezia? Mâine sau mai devreme, o să găzduiesc în casa sufletului meu, alte și alte întrebări. Rămasă de o vreme
LUMINA DIN TAINA CUVÂNTULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364755_a_366084]
-
părăsit de cei pe care-odată i-am iubit, m-am izolat în mica-mi colivie în care ciripesc din când în când și-mbălsămez întruna gând de gând spre-a le-ngropa apoi în poezie. Tot mai străin, speriat și resemnat cărarea cea din urmă o străbat. Eram pe culme Eram pe culme și priveam vrăjit în jurul meu,uitând că-s istovit de-atât urcuș pe cărărui abrupte, julit de stânci și înțepat de spini și sfâșiat de vulturii haini care
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365591_a_366920]
-
Acasa > Versuri > Iubire > RESEMNARE Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 709 din 09 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Resemnată-s înspre toamnă La mijloc de crâng uscat; Lacrimi triste ale ploii Spălați-mă de dor secat! Fulg cu fulg și fără rimă Mi se-așterne sub picioare; Timp trecut... și iarna vine; Pe a inimii cărare. Referință Bibliografică: Resemnare
RESEMNARE de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365770_a_367099]
-
au interesul). Serioase. Grațioase! Slabe (cu dietă). Rubensiene (fără dietă). Feminine. Malițioase (zi și noapte). Sufletiste (ziua). Gânditoare (noaptea). Profunde (de sărbători). Veninoase (arareori). Pline de compasiune. Cu simțul umorului. Cinice (niciodată prea mult). Sarcastice (după nuntă). Grijulii (după botez). Resemnate (după al doilea divorț). Împlinite (după primul său al doilea copil). Distruse (după primul avort). Renăscute (după prima zi de școală a copilului). Mature (la datorie). Luminate (după primul nepot). Sfârșite (după o despărțire). Mâncăcioase (de la un ruj). Copilăroase (de la
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
poate asimila, ferindu-se în felul acesta de jurnalism și didacticism. Având sentimentul naturii, trece ca un voievod prin universul ancestral al satului, ferindu-se de discursul prozaic, de oralitatea țărănească și de tentația fabulosului: „Satul se plimbă prin veșnicie resemnat/ de atâta neînsemnare-n cuvinte,/ își înveșmântă nopțile cu simboluri/ păstrate ca întâmplări de poveste.” (Seara copilăriei). Respiră atmosfera viciată a urbei departe de a fi un poet citadin: „O să încerc în orașul îndepărtat,/ să aflu un semn al trecerii tale
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
să se reîntâlnească. Această “sfântă căutare” -este “Pierdută-n umbra / Umbrei de pe geam”. De bună seamă că, într-o zi, se vor întâlni și vor forma din nou, acel ROTUND care poartă culoarea și gustul eternității. Dar până atunci, pașii resemnați ai poetului îl poartă pe vechile străzi pe care mergeau împreună, chemând amintirile care i-au devenit hrana necesară. Din cealaltă realitate, femeia nu se arată, de aceea poetul înalță o rugă Maicii Preacurate să i-o aducă, măcar în
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
dezlănțuite”. Privesc câte un trecător și parcă ar vrea să-i spună: „Și tu simți la fel, omule? Te simți neputincios în fața destinului tău? Sau ai mai multe șanse de a schimba ceva în viața ta?” Copacii, parcă se simt resemnați, îngenunchiați, bătuți și loviți de vântul rece și crud. Se simt părăsiți de frunzele, care altădată îi împodobeau, de păsările care își făceau cuib în ei și le alinau zilele. Câți dintre noi, se opresc o clipă din drumul lor
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351498_a_352827]
-
unui poem, sau: “proștii de ei nu văd că mă târâi de la o zi la alta/ într-un trup străin fără să mă părăseacă obsesia/ că nu sunt decât un rest de viață..“. Un cortegiu de trăiri, de la constatarea, aparent resemnată, la țipătul înăbușit, ori revolta strigată, pe care instinctul, mai puternic decât orice înțelepciune, îl smulge, traversează volumul. Spaima se strecoară insidios până devine obsesie: “Frica de om bătrân mă atinge cu degetele ei vâscoase/ o privesc în ochi și
“...ASCUNS ÎN POEM CA SUB O LESPEDE GRAŢIOASĂ” de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350789_a_352118]
-
Publicat în: Ediția nr. 702 din 02 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă luna noaptea peste urbe Stautile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile în spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DCLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 702 din 02 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351638_a_352967]
-
Untaru Publicat în: Ediția nr. 715 din 15 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Au murit caii, nechează călării Fiori de mătase trec prin șira spinării Se revarsă noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă ușor resemnate Figurile triste cu șeile-n spate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării; De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios, Un cânt de sirenă nespus de frumos
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351710_a_353039]
-
op. cit. p. 22). Cu siguranță că în registrele misterioase ale Băncilor democrate sunt nume de vază ale distinșilor întreținuți, care atingând succesul puterii, înlesnesc la rându-le băncilor creditoare, afacerile prospere, pe spinarea obiditului popor prea des încercat și parcă resemnat. Așadar, votul universal al maselor prea tolerante ajunge garantat sută la sută, pentru Marea Finanță (F.M.I. + B.M.), o veritabilă intreprindere de profit. Panica proiectată de succesul politic mai ales intern, dar și în tandem cu cel extern, se anunță ca
SUCCESUL PREALEŞILOR NOŞTRI POLITICIENI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351661_a_352990]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DRAGOBETE Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 418 din 22 februarie 2012 Toate Articolele Autorului DRAGOBETE de Rodica Elena LUPU din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI Timpul își neagă veșnicia Și se înclină resemnat, Orele își pierd menirea Și bat iar în ritm ciudat. Dragobetele marchează Primăvara ce urmează, Belșug, liniște, noroc, Dragoste, cântec și joc. Dragobete, Dragobete Mai săruți și astăzi fete, Ori noi ne-am modernizat Și pe tine te-am uitat
DRAGOBETE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346613_a_347942]
-
o cerere, o plângere. Plăteau puțin, dar câștigau ceva foarte important pentru ei: o fărâmă de speranță! Cine știe, poate... Lângă Poștă - „Librăria noastră”. Înăuntru - cald, plăcut. Rechizite școlare și de birou. Cărți. Pagini. Litere. Domnul Bacovia zâmbește trist și resemnat din ninsoarea timpului, de-afară. E doar un „rătăcit” pe-aici. Cerul e înnourat. E-o „vreme de beție”... Domnul Bacovia trece prin dreptul Librăriei. Nu vrea să intre. Îl zăresc prin ușa cu geam aburit, poate pentru prima dată
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
dumnezeiești. Lazăr nu voia decât să nu moară de foame, atât. Văduva din Evanghelie striga la bogat, dar Lazăr tăcea. Fața lui era istovită de durere, de boală, de foame, dar el tăcea și răbda. Stătea acolo, la poartă, liniștit, resemnat și desigur, se ruga - altfel n-ar fi putut răbda grozava lui suferință. Nu hulea, nu judeca, nu cârtea. Alții ar fi zis: „Ce-i asta? Eu nu am o fărâmă de pâine, iar la bogat toate curg ca un
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
După cumunism și capitalism criză numită viața a învins moartea care venea la comandă. Iar acum am intrat cu toții, resemnați, cu viii și cu morții laolaltă în cea de a doua moarte despre care scrie în Biblie la apocalipsa că este Iazul de foc. Iazul de foc este de fapt chiar formă de foc a adevăratei ape prin care vom
A SASEA RESEMNARE SAU ULTIMA CALATORIE GRATUITA IN JURUL SOARELUI, CU UN SINGUR BILET DE INTRARE IN STATIA FINALA [Corola-blog/BlogPost/354834_a_356163]
-
mine era o premieră să gust acest anotimp departe de zgomotul și forfota Bucureștiului: după un început friguros, luna lui brumărel s-a dovedit a aduce o vreme armonioasă, transfigurând senzațional și inepuizabil în cotidian minuni tulburătoare, începând cu acel resemnat „a ruginit frunza din vii și rândunelele-au plecat” și terminând cu recoltele bogate și nostalgice, răsfrângând în ele adânci și subtile vibrații autumnale. Zi de zi, ca dintr-o oglindă de cristal cu ape liniștite, lumina fluidă a amiezii
DANIELA (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355041_a_356370]
-
12 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Azi nu mai scriu nimic sunt lacăte în gânduri și toamne răstignite-n cer Un fulger mi-a strivit retina e grea lumina zăvorâtă-n sânge adulter Azi nu mai caut semne nu! ascult resemnat... cum pământul suspină în trup de fecioară flămândă ce-așteaptă la răspântii să mă vândă muzelor confuze și nopților înspăimântate în care pier... ... azi... cuvintele mi-au cumpărat tăcerea c-un singur semn... + ... și-o toamnă grăbită desfrunzită de taine
TOAMNE RĂSTIGNITE-N CER ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355448_a_356777]
-
idei. Iar, fiindcă de cele mai multe ori țeapa nu reușește sau, nici măcar nu ajunge să fie dată, asemenea oameni afișând de multe ori doar o falsă inițiativă, îi acuză pe majoritarii comozi care nu-i susțin, cum că ar fi conservatori, resemnați sau nostalgici. Cum e cazul cu situația noastră de criză, instabilitate și foame în care am ajuns, furați și mințiți de niște netrebnici aventurieri ai politicilor contemporane pe care, uneori ne amăgim cu sentimentul libertății și le uităm. Dar, la
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
O pot păstra. Dar inima ta, Neliniștită, A sărit în iarba înrourată Pe calea vieții pe care pășesc. Cu tandrețe Am cules inima ta Între palmele mele, Iar ea Într-un fluture s-a transformat Și a zburat! Am privit resemnată cum se înalță Spre stele... Părea un vultur Căruia îi place zborul În absolută libertate... Referință Bibliografică: INIMA TA / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 910, Anul III, 28 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Floarea Cărbune
INIMA TA de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346182_a_347511]
-
care mărturisește Însuși Mântuitorul Hristos înaintea Tatălui în veșnicie. Dar lupta și jertfa lor pentru noi și pentru a noastră mântuire este și o chemare puternică adresată nouă. Ei sunt „preoți ai deșteptării noastre” din plutirea mioritică autosuficientă, din beția resemnată și tâmpă în care zacem adesea confundând pacea lui Dumnezeu și trezvia lucrătoare cu pasivitatea inerțială a așteptării ca altcineva să ne facă ordine în viață, în casă și în societate”. (Ortodoxia și artele marțiale. Ed. Episcopiei Giurgiului, 2014, p.
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
o întăresc, iar suferința o înalță! Ana și-a construit universal ei liric, viața începe și se termină cu cel care îi este muză, oxigen, cer, pământ, medicament, apă, sete, hrană, cântec și descântec. Aleargă îndrăgostită prin iarbă destinului și resemnată așteaptă anotimpul înfloririi. Nu prinde fluturi, ci vise! Poezia Anei are frumusețea unui câmp înflorit de lavandă, lumina blândă a răsăritului, culoarea cerului înveșmântat în albastru pur și nemărginit, zborul delicat al unui fluture, țipătul pescărușului rătăcit, zbuciumul mării în
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
cupa creației cu idei în mod diferit, deodată diferit, față de acumulările sale scriitoricești, schimbă stilul și chiar atitudinea. Dacă până la momentul acela a trecut prin perioade line, sau revoltate, a fost furibund sau ironic, a râs sardonic, sau a plâns resemnat, a suferit de temeri, îndoieli, a revenit optimist sau a extras radical ideatic din experiența sa- toate acestea s-au întâmplat din harul său aparte, cel de a sublima trăirea și realitatea prin scris-. Transhumanța scriitoricească de la critica literară la
EXILAT ÎN STRIGĂT, VIOREL SAVIN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370943_a_372272]