1,270 matches
-
ca Rugă nouă și Baladă („Din cântecul lumii nimic nu rămâne,/ Căci sorbi deopotrivă: otravă și cer;/ Pieziș îți alunecă inima-n taină/ Și sufletu-n stele rămâne stingher”), concepute în versuri „de accent direct, liniar”, confesiv. Profilul de „contemplativ resemnat” se vădește mai clar în poemele din Muntele ascuns, care atestă desprinderea de „maniera care nu era a sa”. Cum observă Mihail Chirnoagă, poezia lui M. configurează „mai mult un fel de a reacționa la atingerea vieții” al unui „poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
cel În care am fost, pentru că asta implică niște revoluții complexe, niște modificări sociale, pe care noi nu le-am efectuat. Generațiile care vin se vor mișca mai degrabă - și tinerii de azi o dovedesc - Într-o inerție comodă și resemnată. Doar o violență istorică i-ar mai putea mișca - dar din interior nu se va schimba nimic fundamental pentru mulți ani. Marius Jucan: Există, cred, un mit al interiorității culturale, cum există și un mit al interiorității echilibrului, care pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că iar ai călcat intenționat în rahat de câine, așa cum faci mereu, pentru că este atât de plăcut lunecos, așa cum spui tu. (Hasi ridică un os de jos și vrea să-l lovească pe Schweindi, dar se stăpânește brusc și lasă resemnată osul jos) KARLI: Herta mea își spală picioarele de trei ori pe zi, și pentru că picioarele ei sunt atât de curate, a remarcat că picioarele pot fi folosite și la altceva decât la mers. Herta mea este fecioara Herta, pentru
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bunătățile lumii. JÜRGEN (încântat): Exepțional, domn' Schweindi, foarte profund și foarte culinar formulat, dar care este foarte nimerit cu ceea ce se întâmplă în această încăpere. FOTZI: Dar noi murim. Noi suntem păsăriți în lume și totuși nu putem zbura. SCHWEINDI (resemnat): Sunt zile în care lumea întreagă miroase a pâine. HASI: Mirosul de pâine m-a făcut să devin înainte de naștere o mică scroafă. De asta m-am luat cu un înfulecător de pâine ca tine, d-le Schweinde-Porcuț1, pentru că voiam
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă țeava de eșapament vrea să rămână acasă. Nimic nu ține cu noi. Peste tot e cineva cu cineva, numai la noi patria halește ceea ce ar trebui să fie chiar ea însăși. (o vreme scormonește printre gunoaie și apoi pleacă resemnat mai departe) SEPP BOTDEJIGODIE: Lumea unui fitecine e tot așa de mare ca și scroafa lui, și se umple cu foame de la ciuma porcilor și d-aia scroafa trebuie musai tăiată și așa dispare lumea sub pământ și foamea e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ofensiv scârboasele tumori maligne extrase ca si cum ar fi excremente. (Impresarul sare în sus cu gura plină) COMPOZITORUL (îl imită preventiv): Uhu, uhu, tu pizdă, tu... ȚĂRANCA: Ciudați mai sunteți voi cu voi între voi... (impresarul cade înapoi la locul lui resemnat) PIANISTA: Nici măcar muzica, dacă ar exista o posibilitate să se afirme aici, chiar ea dacă ar fi să existe, sau totuși? COMPOZITORUL: Păi, mda, ar trebui să discutăm cu dovezile pe masă, să răsdiscutăm, ceea ce se desenează ca o delicatesă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și că n-o să mai revină niciodată la stup. Întregul capitol din care am început să citez, 21, e unul de respiro, construit din secvențe ce ilustrează absurditatea existenței. Marlowe are intuiția neantului meschin în care a pătruns și primește resemnat cadoul otrăvit oferit de marii aranjori ai destinului: Știam eu că o să fie una din zilele acelea complet trăsnite. Oricui i se poate întâmpla. Zile în care nu-ți intră pe ușă decât niște rotițe dezaxate, câini care-și pierd
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru că au fost scrise, practic, simultan, ci și pentru că există o complementaritate ce-l frapează pe observatorul scrierilor chandleriene. Romanul din 1953 întinsese la maximum coarda pasiunilor și tensiunilor nevrotice. Playback pare compus într-o stare de detentă, de „absurditate resemnată” (Hiney, 1997, p. 252), de renunțare la ambiția de a mai atinge virtuozitatea și de a stabili norma în cadrul genului. Romanul își propune, deliberat, să fie parte a unei serii despre care scriitorul știe, de-acum, că e aproape încheiată
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
la Centrul de Informare și Documentare Științifică (1964-1974). Revine ca filolog la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, dar, epurat din nou în 1975, odată cu integrarea învățământului cu cercetarea, ajunge la Muzeul Literaturii Române din București (până în 2001). Resemnat, se va retrage în arhive și biblioteci, rezultatul fiind o valoroasă activitate de istoric literar și de editor. Participă la editarea integrală a operei lui Mihai Eminescu, finalizând șantierul deschis de Perpessicius în perioada interbelică. Din 1992 este director al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
țesătura epică este circumscrisă mereu amintirii, experienței trăite. Astfel, se înfățișează cititorului o Siberie parcă ireală, suspendată în timp și spațiu, oferind un spectacol terifiant, în decorul sordid al barăcilor și grajdurilor din „lagherele” de concentrare, cu oameni chinuiți și resemnați care, pierzându-și numele, deveniseră numere. În aceeași sferă de interes intră realizarea unor interviuri incitante cu personalități de peste Prut, despre starea limbii, a literaturii și a statutului politic al Republicii Moldova, ca în Basarabia, prin vocile ei (1992). În calitate de cercetător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289713_a_291042]
-
1981). Sunt, de fapt, mici poeme în proză, conținând scene pitorești sau bizare, puțin absurde uneori, evocator-enigmatice. Universul banal al cotidianului rutinier, cu micile sale drame, generează stări emoționale uneori ambigue, care sunt privite fără patetism, cu o anume înțelegere resemnată și consemnate cu delicatețe, fulgurant, într-o viziune mai degrabă cinematografică. Alaska, patria totemurilor (1973) este o carte de știință popularizată, construită cu profesionalism, prin valorificarea unei solide bibliografii de specialitate. Este descrisă viața eschimoșilor, cu o relatare amănunțită a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
morală, dar nu se grăbește să construiască un sistem. Este morala „creștin-existențială”, nu „bucherească și ipocrită”, zice el într-un loc. „Creștin existențial” este o definiție care i se potrivește. Când răspunde corespondentului său de la Iași, se simte „bătrân și resemnat”, dar scrie „detașat și voios”, nu are teorii, nu crede în estetică și nu crede nici în idei. Ideile duc la ideologie și ideologiile au devenit, în secolul al XX-lea, primejdioase. Scrie „totodată bătrânește și copilăros”, de aceea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
p. 258). E semnificativ acest episod al capitulării voluntare într-o epocă în care "se preferă în scris fermoarul, care închide și deschide dintr-odată", pentru că ironia argheziană, altă dată arma briliantă în disputele cotidiene, disimulează acum un zâmbet amar, resemnat, în fața unui croitor de pantaloni "învățat cu purtarea în partea stângă" ("Răscrucea", în Ars poetica, p. 270). 116 Liga ortodoxă, București, an I, nr. 9/30 iulie 1896. 117 Pavel Țugui, Arghezi necunoscut, Editura Vestala, București, 1998, p. 18. 118
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cu "Pasărea sfântă" în viziunea lui Blaga: "potir" și "cântec de aur" peste "enigme moarte"; duh unduitor, pasărea "cernită, din lunare potire" (invocată de Vasile Nicolescu), "ține în cântec pământul". Pe urmele ei, poetul se angajează, solitar, într-o meditație resemnată; totul în lume e Fugă, trecere dintr-o stare în alta, mișcare perenă: Fuge luna, beată luntre între stele pune punte. Fuge vântul, fuge luna, Dacă mor, îmi e totuna. Din pământul rece sloi ca un fum mă-ntorc la
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a efectului sonor este tocmai acea îndrăzneață plasare a nonei la baza dispunerii acordice. Tempo-ul Lent et mélancolique ce adaugă o nouă indicație sugestivă celei tradiționale, evocă acea stare interioară de liniște, efect al tristeții înăbușite sau al unei resemnate împăcări. Relativ corespondentă celei anterioare (în scopul de a realiza acel transfer de stare), mișcarea de avansare a discursului ar trebui să nu depășească limitele indicației metronomice de , luând în considerare și modificarea agogică (un peu plus allant - puțin mai
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
vieții invocate. Astfel, evitarea cadenței finale gest elocvent al acelui „cuvânt” debussyist rămas „nerostit” lasă, și de această dată, alternativa propriului deznodământ ce își continuă „povestea” în spiritul fiecăruia dintre noi. Nu distingem nici o nuanță de impunere, ci doar de resemnată așteptare în calea destinului. IV.11. Les tierces alternées (Terțele alternate) Expresie a unui nou fluid sonor în stil perpetuum mobile, asemănător Mișcării seriei întâi a Imaginilor, preludiul anticipează atmosfera Studiilor anului 1915. Printr-o mișcare giratorie continuă, această veritabilă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
impresioneaz... peste m...sur... pe Stalin, Încredințat c... occidentalii se vor limita la proteste de principiu și c... nu se vor angaja În operațiuni de retorsiune, pe care opinia lor public... le-ar dezaprobă. Partenerii s...i Îi par probabil resemnați și, În ciuda evidentelor, Inc... plini de iluzii. Faptul c... În Ungaria și mai ales In Cehoslovacia într... la guvernare și se mențin autentice coaliții pluraliste este considerat de c...tre o parte a elitei politice americane drept o dovad... c
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
despre Mah³bh³rata și despre originea epopeii și a mitului, subiect cam scabros și care mă va face, poate, să mai pierd o datăcatedra de sanscrită de la Uppsala, pentru care candidez a doua oară. Dar încep să devin blând, placid și resemnat (vă vine să credeți?). Widengren se agită enorm și se deplasează de la Istanbul la Amsterdam pentru a organiza nu știu ce lucruri în Liga sa internațională 1. Bleeker mă întreabă în termeni destul de vagi dacă nu aș vrea să mă ocup debibliografia
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Pictorul ce realizează portretul unui adult poate surprinde aspecte esențiale nu doar ale formei feței, ci și ale firii acestuia. În portretul bine pictat putem vedea dacă eroul e naiv sau intransigent, nehotărât, fricos, mândru, alunecos, stăpân pe sine, perfid, resemnat, curat sufletește, naiv. Aceasta pentru că, până la vârsta respectivă, experiențele vieții au sedimentat în om esențialul modului în care el s-a manifestat în variate situații și evenimente, iar portretistul, contemplând chipul acestuia, îl poate surprinde caracterial în toată complexitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nu puțini sunt cei care admiră curajul, demnitatea, perseverența acestuia. Dialogul cu libertatea ar trebui să fie unul pe care fiecare dintre noi să îl exersăm în tonalitățile responsabilității acute. Libertatea este un dar divin pe care însă comozii și resemnații îl vănd pe nimic. Pentru o bucată de păine tăiată de voința de putere a celor ce se cred născuți să fie conducători. Ar trebui ca noi, restul din mulțime care am primit ca dar libertatea prin sacrificiul de sine
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
lui Kant nu au stat acele situații profund dilematice în care omul cu intenții pure nu se află în situația de a alege între bine și rău, ci va trebui să aleagă răul cel mai mic, ca alternativă la suspendarea resemnată a acțiunii 40. Cu greu s-ar putea spune că lumea în care a trăit Kant ar fi fost mai bună decât cea de astăzi. Se poate însă presupune că experiența de viață a filosofului l-a scutit de o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Cei incapabili, chiar în cea mai mică măsură, să trăiască asemenea satisfacții sunt declarați „morți din punct de vedere moral”25. Kant mărturisea că, în calitate de ființă speculativă, animată de râvna de a cunoaște cât mai mult, omul poate să accepte resemnat că puterile lui sunt limitate. Atunci când percepe însă clar și puternic glasul rațiunii, el va năzui cu toate puterile sale spre ceea ce oferă adevărata valoare vieții. Iată ce i-a spus Kant, pe atunci în vârstă de 65 de ani
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
leu, ca Sfinxul egiptean; leul poate trăi regal sau muri, dar pe deasupra taurul e-n stare și să degenereze în dobitoc de povară. Îmi sugerează o ființă umană născută cu chipul acoperit de-un stigmat; se poate retrage docil și resemnat îndărătul lui, ca în umbra unui handicap, dar poate și șarja cu el ofensiv, folosindu-l în felul unei arme terorizante. − O mască de scrimer în stilul samurailor japonezi? De fapt, da, văd că torera îi întinde, straniu, o sabie
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
multe ori doar amăgire", îl încolți iar, insidioasă, o neliniște. Și-atunci, ca să-și risipească orice dubiu în legătură cu realitatea stării sale de libertate, apucă o piatră de pe marginea drumului și o repezi interogativ către becul felinarului ce străjuia șoseaua. Pocnetul resemnat al plexiglas-ului punctuă exclamativ concluzia ce se impunea: distrug cu impunitate, deci sunt liber de-adevăratelea! Pfui, bine mai e să-ți iasă pasența! Îl bântuiau încă imaginile neputinței umane înconjurate de aura splendorii artistice, așa cum îl întâmpinaseră ele
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
mașinal ce scapă tenace atenției, ca un zgomot de fond. Excesiv omogenizată, cu secretul aproape epuizat, vorbirea lor muribundă zăcea de prea multă comunicare. Mulți renunțară atunci și să mai strige, și să mai răspundă, continuându-și lucrul într-o resemnată tăcere relativă, căci de-acum chemările din minte deveniseră cu atât mai audibile cu cât cele din afară slăbiseră; pe cât de audibile însă, pe-atât de idiosincratice. Foamea și setea vegheau eficace ca ei să nu se rătăcească de centru
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]