14,792 matches
-
Bodiu a ajuns cu mijloace proprii (adică fără a campa doctrinar în mistică) la o formă, neobișnuită azi, de înțelepciune. „Era pur și simplu ceva dedus din propria lui experiență”, spunea acolo cu mare dreptate colegul din paginile Pauzei de respirație. Balastul e, așadar, dat deoparte. Și cel venit din afară, și cel interior (care ar fi echivalent cu verbozitatea). E motivul pentru care literatura lui încă îi contrariază pe unii comentatori. Andrei Bodiu face „lucruri nou-nouțe”, intră în locuri în
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
a acesteia care este poezia modernă -, drama e un climat al eului, un registru retoric adecvat și o posibilitate artistică uneori împlinită. Bucuria, fericirea, seninătatea nu prea fac casă bună cu lirica. Sunt mai degrabă excepții sau reprize, pauze de respirație grea, stări de contrast. În ele, scriitorul nu se regăsește și nu se comunică profund, la nivelele de adâncime ale ființei, în acele extreme moral-afective de maximă portanță cognitivă. E motivul pentru care impresioniștii grațioși nu ne mai spun, literar
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
poeții decât ce spun despre ea criticii care nu sunt poeți” (Să-l criticăm pe critic, p. 170). Inteligența poetului este de natură preponderent lingvistică, pur literară, idee ilustrată în eseul Milton II: „Impresia aceea specială, parcă de salt cu respirația tăiată... e o dovadă mai concludentă a capacității lui intelectuale decât ideile pe care le-a împrumutat sau le-a inventat. A fi în stare să domini atâtea cuvinte dintr-o dată dovedește o minte excepțional de puternică”. Atunci când discută inovațiile
Eseistica lui T.S. Eliot – un pariu al literaturii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/2459_a_3784]
-
democratic, de puterea dementă care ne-a îngenunchiat speranța. Dragi camarazi, de orice grad ați fi, oriunde vă veți fi aflând în rostul militar al României, România s-a trezit! Până mai ieri, păream o Țară cu venele tăiate, cu respirația lăsată exclusiv în voia unor netrebnici fără de scrupule, cu privirea ancorată de vârful pantofilor pe care-i purtăm. România s-a trezit! România nu a mai putut răbda batjocura, umilința și cinismul la care, sub comanda dementă a turbatului din
Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate: Nu putem sta deoparte, trebuie să ne trezim şi noi () [Corola-journal/Journalistic/23816_a_25141]
-
temă pe care o știe nu atît teoretic, cît mai degrabă duhovnicesc, ceea ce înseamnă că autoarea și-a trăit temele înainte de a le descrie. Pentru ea, isihasmul nu e o chichiță vetustă demnă de nostalgia sihaștrilor, ci element viu de respirație zilnică, tocmai de aceea natura filocalică pe care o posedă o predispune la judecăți cu timbru spiritual. Pentru Nicoleta Baciu, e frumos ce poartă sigiliul spiritului, restul e sclifoseală estetică. Autoarei îi repugnă calofilia, dar îi surîde filocalia. Două cuvinte
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
numit aberațiile formulate să fie înlăturate. studiu: „În 1942, în plin război, pe de noi evocări, formulate cu bucuria Aș defini toate comentariile cărții vremea când era atașat cultural al unei lucidități meritorii, am include și Neamul și Babilonia drept respirații României în Portugalia, Eliade pe cele despre Fănuș Neagu și Paul de cultură, literatură, ideologie și publica în ziarul „Accaö” eseul Everac. Mijloacele de prezentare sunt pol i t ică , pe care un român, Camöes și Eminescu (republicat în descrierea
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
era ceva absolut extraordinar. Mă refer la faptul de a cânta împreună. Se realizează o veritabilă osmoză artistică atunci când îl pui pe tânărul muzician să cânte alături de un maestru. Se învață rapid. La nivel de A.D.N.! La nivel de respirație, de frazare. Este o experiență de care eu am beneficiat. Am adus-o în activitatea Fundației. În primul proeict pe care l-am avut, în concertele de la Atheneu, spre exemplu, am avut nouă sau zece oaspeți români din diaspora, de
Interviu cu Christian Badea -„Întotdeauna am lucrat cu tinerii muzicieni, peste tot în lume“ by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/2415_a_3740]
-
înroșit, cu gheare. O rândunică marină întoarce capul și se dovedește a fi o fată într-o haină argintie. Unghiile-i micuțe, făcute cu roz, frământă mânerul poșetei. E agasată, i se pare că merg prea aproape de ea, îmi detestă respirația puturoasă. Simte-te bine! Dar am de gând să te mai însoțesc o bucată de drum. Sentimentele mele sunt sincere. E vina mea că dintre toate favorurile lumii n-am avut parte decât de această josnică înfățișare? Oare n-aș
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
polen roz pe pleoape. Între dinții din față o strungăreață (dinții norocului!) - de fapt o adevărată cavernă - pe care disperarea ei o face să semene cu un puț în care dispar cuvintele rostite. Clinchetul monedelor e la fel de asurzitor precum tăcerea respirațiilor ținute. Inițial ea protestează, apoi e obligată să-și golească geanta și să se mire la culme, printre lacrimi, de cuțitul Solinger scos în grabă pe masa maro. Fața-i devine roșie: o sugativă ce stă să-i absoarbă tot
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
îi vezi facându-și masaj unul altuia pe mesele de beton din prima cameră a băii, ba săpunindu-se din cap până în picioare la dușurile de lângă saună. Miroase puternic a clor și a săpun ieftin, atmosfera încărcată puternic de aburi facând respirația un proces anevoios. Se vede că locul meu nu e aici. Asta o observă și clientela pestriță a locului. Se zice că ăsta-i ”raiul homosexualilor”, locul unde vin să se cunoască. Îl întâlnesc pe unul dintre ei. Se recomandă
Agățat în Baia Griviței. Vizită la ultimul spa comunal din Capitală by Arvunescu Victor () [Corola-journal/Journalistic/21400_a_22725]
-
epistolă în chip de mesagiu, care însă n-a convins pe nimeni", după expresionismul ce ar fi fost lansat, de asemenea "fără succes", de Ideea europeană, după "arta neagră" și după jazzul negrilor, "violent și sincopat, zbucnit să-ți taie respirația", se ivește, în fine, cubismul, ce "avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre cîțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
un mănunchi de vegetație/ cuvinte încurcate moalele capului - ca o curte/ umezită de ploaie/ ca o fereastră brună// te-ai trezit și ți-am arătat pălmile mînjite cu cerneluri/ și pe foaie călcîiul unui zeu îndepărtîndu-se/ aerul se curăța iar/ respirația noastră era o Utopie" (Se înnorează). Analiza ambientului implică și o analiză a subiectului. Astfel e dezvăluită o psihologie sui generis, capasbilă a se răsfrînge asupra lumii obiectuale și a recepta răsfrîngerile acesteia, într-un joc cu realul în beneficiul
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
reușești măcar într-o direcție, sentimentul ratării generale devine inevitabil". Nu-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate și de solitudine la fel cum am nevoie de cele două faze ale respirației: inspirația și expirația. Adevărata plenitudine o simți numai atunci cînd respirația se petrece normal, într-un ritm nealterat. Din nefericire, starea biologică sau socială a fiecăruia dintre noi e de așa natură încît rareori putem realiza un balans fericit între
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
-și poate găsi echilibrul între viața de societate și cea intimă: "Am nevoie și de societate și de solitudine la fel cum am nevoie de cele două faze ale respirației: inspirația și expirația. Adevărata plenitudine o simți numai atunci cînd respirația se petrece normal, într-un ritm nealterat. Din nefericire, starea biologică sau socială a fiecăruia dintre noi e de așa natură încît rareori putem realiza un balans fericit între cele două tendințe opuse ale firii noastre, spre exterior și spre
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
între atîtea altele. Poate că, pînă la urmă, orice iconoclasm - în artă - e baroc. Cînd ești (într-o) frescă, poți să dai și să te protejezi deopotrivă. Turnul e de sticlă, nu de fildeș. Dar protecția relativă. Nu exclude vandalisme, respirații sufocante, fum și fumuri. Tămîie și tămîieri. Fresca e expusă barbariei ce se manifestă prin scrijelituri și prin incendii și păzită de sfori și de gardieni. Însă prizonieră lor. O frescă duce, de fapt, viață de V.I.P. E destinată să
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
dintr-unul de inferioritate și pe care se străduiește să-l mascheze. Forma grotescă a acestui complex este protocronismul din anii '70, reînviat după 1989. Dar toată istoria din ultima sută și jumătate de ani e plină de sulfuroasa lui respirație, în special după ce junimiștii au cîștigat bătălia canonică, în deceniile 7 și 8 ale secolului trecut, cu pașoptismul (și postpașoptismul) romantic și naționalist. Reacția minoratului cultural la tendința de deschidere și universalizare n-a fost pur și simplu o parte
Minorat cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16921_a_18246]
-
pentru cititorii României literare, primele pagini ale unei almodrame care trebuie neapărat văzută: Totul despre mama mea. (E.V.) 0 - Spital. Interior. Ziuă. A. Sală de reanimare. Nu se aude decît sunetul unui monitor, un fluierat intermitent și zgomotul aparatului de respirație artificială. Personalul specializat din spital e pe cale să facă electroencefalograma victimei unui accident mortal. (Două persoane, plus Manuela.) Graficul apare pe ecranul unui monitor, și se imprimă pe o hîrtie care alunecă la infinit. Manuela e îmbrăcată în pantaloni largi
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
cetate. Luîndu-te în primire cu tot arsenalul din dotare și cabrîndu-te pînă ce doare. Pînă ce explodezi de viață. Pînă ce urli.(...) Curajul de a inventa este la fel de viril ca și curajul de a trăi. Nu am nici o afinitate pentru respirație, masticație etc. Frecventez imaginația, îmi exercit dreptul de a plăsmui (uneori din nimic) lumea" (seară de seară, cu cîtă criminală plăcere). Beat de libertatea ce și-a luat-o, poetul se alintă pe sine prin complezente cruzimi. Cînd are o
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
confirmate în cadrul aceluiași program de "cunoaștere". Și ce este de fapt această cunoaștere? Un program care cuprinde lucruri prezente și altele închipuite. Și în timpul acesta viața curge înainte fără să ți-o faci cunoscută... adică fără așa-zisa cunoaștere, ca respirația și bătaia inimii. Nu există cunoaștere!! Marile enigme sunt atît de îndepărtate și necunoscute încît cunoașterea nici nu le ia în seamă. Această îngustă mulțumire de sine încheagă o lume bine organizată în strîmtoarea ei insuportabilă. Aici totul se rotește
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
atom/ al trupului meu/ Dar ce se transmută-n/ adîncul ființei/ privind-o trecînd pe sub ramuri/ e un monad migrînd/ ca o globulă de sînge/ în fericia/ lui Dumnezeu" (Trec). La modul obiectiv, contemplă un univers depopulat, umplut doar de respirația izbăvitoare a Atotputernicului: "O, adierea vieții ei/ lăuntrul/ acestei adieri/ ce-mbată totul/ pînă-n istovul lacrimilor -/ dacă nu e/ lumirii noastre/ respirarea însuși/ a Domnului pe ape -/ n-a fost nimeni/ la vămile durerii/ și-ale morții/ n-a stat
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
-l facă să-l iubească, apoi să-l urască, să-l iubească din nou, să-l deteste. Krecinski rămîne doar un fante, nedublat de nebunie, de sevă "rusească" și de puterea de a simula și disimula rapid, pînă la tăierea respirației. Acest fapt nu este doar un minus, ci o neîmplinire importantă a spectacolului. Destul de schematic și liniar joacă Medeea Marinescu (Lidocika) și Mihai Călin (Feodor). O apariție intempestivă, făcută cu ironie fină este cea a lui Bogdan Mușatescu în păcălitul
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Și geme cu turbare/ Când babă tristă pare;/ Iar coada-i stă vulvoi.// Iar nagodele-urâte/ Că un mistreț la cap,/ Cu lungi și strâmbe rate,/ Cu care de pe stâncă/ Ram marea cea adâncă/ Și lumea nu le-ncap;" Pauză de respirație! Dincolo de valoarea versurilor de față, o remarcă de ordin lingvistic... Înțeleg că un izolat etnic că Budai-Deleanu, printre puținii români de la Lemberg, pe la sfârșitul secolului XVIII, a putut lua înlesniri cu cuvintele românești; dar nu cumva Bolintineanu (aici: rate, ram
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
pentru uzul politicianului universal: niciodată nu poți să știi cînd vine căruța cu pește! Dacă Vatel a fost în afara competiției, alte două filme franceze din concurs (Destine sentimentale și Esther Kahn) au fost tot "de epocă", "în costume", "de largă respirație romanescă". În Esther Kahn, tînărul (n.1960) Arnaud Desplechin filmează la Londra, cu o distribuție internațională și, firește, tot în engleză! Acum cîțiva ani, la Cannes, Desplechin a venit cu un film care era o continuă conversație; în fond, ne
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
ales în partea a doua a cărții fiind foarte elocvente în privința filtrului prin care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
care autoarea percepe lumea și poziția sa acolo: erosul e "asasinat", surîsul e "filistin", tunsoarea e asemenea "craniului" unei statui, pînze de păianjen cresc între degetele "lui", respirația e "fetidă"; așa: "Am încercat să fug/ dar, obosită, noaptea,/ îți simțeam respirația/ pe gît/ Și, descurajată,/ m-am întors/ în locul unde stăteai,/ dar n-am găsit/ decît o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]