10,353 matches
-
la cutare detaliu care lasă de dorit. Niciodată nu am întâlnit un asemenea perfecționist, si sunt foarte tristă că și-a întrerupt carieră, căci era singurul șef de orchestră - si totusi eu am lucrat cu cei mai buni a care respiră odată cu muzica. Pentru mine, Carlos Kleiber și Sandor Vegh sunt cele două personalități (în sensul de veritabili artiști) ai secolului nostru. Bineînțeles, am lucrat și cu Hebert von Karajan, în special pentru Nunta lui Figaro în producția lui Jean-Pierre Ponnelle
Ileana Cotrubas despre Adevărurile Operei by Ma () [Corola-journal/Journalistic/17592_a_18917]
-
în privința acestei cărți. Filonul romantic al temei, existențialismul soft al denunțării îndepărtării artei de natură și realitatea autentică, alienarea omului în societatea actuală sînt idei cu spectaculoase și deja solide tratări teoretice. În acest context, scriitura de față pare să respire uneori aerul pedant al unor truisme naive. Formulă mixtă se dovedeste puțin profitabilă atît pentru ficțiune cît și pentru discursul eseistic. Dincolo de acestea, sinceritatea inteligent orientată a acestei cărți conturează angoasa și nostalgia unui scriitor după niște adevăruri mult mai
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
cerul planetei, iscând altă neîncredere, altă spaimă și altă încrâncenare. Un „amănunt“ uitat: ocupația sovietică De această stare tensionată, amintită în eseul anterior Istoria ca pamflet, erau încărcate, prin urmare, Ordinele de zi transmise de URSS țărilor satelit, constrânse să respire în ritmul baghetei învingătorului suspicios, intolerant, decis să-și aplice și în țările învinse ingineria pretins antropocentrică până la capăt. Infuzia de psihologie întunecată se adăuga propriei angoase sociale a acestor țări, generată de loviturile date sistemului preexistent. Practica stalinistă, cu
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
a laudei de sine. Respingerea publică a diapazonului înalt al autoelogiului, ca și a exagerării critice neverosimile la adresa adversarilor, se taxa drept atac al orânduirii sociale. Bineînțeles, aceasta agrava repulsia stârnită deja de apologie, transformând totul în ceva greu de respirat. Apologetica este intrinsecă politicii în general, exprimă partizanatul excesiv, avocatura electorală. În focul luptei, ea se desprinde atât de mult de realitate, se malformează atât de hidos, încât se metamorfozează în opusul ei, ducând la autodescalificare. Auditoriul îi întoarce spatele
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
în palat, dar acolo, nu place să transpir, dar îndur. Îmi sculat și i-am spus: Mi-a amorțit trebuia să intre niciodată. bag și capul sub plapumă, mâna dreaptă... Dormisem pe ea Înțelepciune? Teamă? Niciodată? abur indu-mă cu respira ț ia cuprinsă de febră. Și mama știa Asta e tot o poveste despre cum să nu te legi la cap dacă nu te Aș vrea să strâng din nou Culcă-te, culcă-te, și din întuneric doare. Ce-i
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
scenariul zi de zi, de cele mai multe ori inconștient, când ne uităm la un meci de fotbal și ținem cu o echipă anume, când intrăm în polemici sub „steagul” câte unei idei fără de care, simțim, n-am mai putea nici să respirăm... Sunt, spuneam, chestiuni aproape banale. Dar câtor prozatori acest „banal” nu le alunecă printre degete, absorbiți fiind să găsească rețete nemaipracticate de nimeni? Gabriel Chifu are curajul să atace tocmai această zonă, care ține de „condiția de a fi”, și
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
între scriitorii care nu s-au cunoscut, dar care seamănă tulburător între ei. Îi apropie mai întîi contemporaneitatea aproape perfectă: au trăit în aceeași Europă un număr comparabil de ani, Eça - 55 de ani (1845-1900), iar Caragiale - 60 (1852-1912). Au respirat același aer cultural, au fost contemporani cu aceiași mari autori europeni, au fost posesori ai aceleiași culturi de referință, cultura franceză. Au debutat amîndoi ca jurnaliști combativi și talentați, pentru a începe să scrie literatură ceva mai tîrziu; s-au
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
și de maximă expansiune a freneziei eliberatoare din chingile politicului o reprezintă anul 1963. În acest an, Tudor Arghezi publică cele mai multe texte, majoritatea sub forma deja consacrată a tabletei și, chiar dacă bătrînul poet face reverențele politice necesare, stilul textelor sale respiră o calitate literară care marchează puternic ansamblul revistei. În acest an, tonul criticilor, în special Paul Georgescu și Matei Călinescu, în direcția modernizării mijloacelor, a libertății temelor și a evaluării care trebuie să țină cont de calitatea estetică, este din ce în ce mai
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
s -mi p strezi ntr-un album n elesurile. prin trup mărșăluiesc întâmplările cu colți de lupi, și rostirile inimii sughit a îmbrățișări pasagere. LA NUNTA VOASTRĂ Mă doare asfințitul pleoapei, cu care scobeam lutul Noiembrie și-a așternut genunchiul, cuvintelor respirate în strungăreața sânului, pe chipul frunzei, rătăcind haihui, peste care așezam tâmpla degetelor și cotul la nunta voastră au dansat bemolii, sărutului, sărutului dintâi. închipuindu-mă o fărâmă de soldat, pe care trupul l-a abandonat în tranșeea cu deliruri
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
scotea banii apela la asul din mânecă: trebuia să ne asigurăm aerul respirat. Să vezi acolo țigăneală. Dacă aveai plămânii de mărimea X plăteai suma Y, dar dacă te punea sfântu' să ai plămânii mai mari nu aveai ce face, respirai doar odată pe minut, sau, și mai rău, când te înverzeai la față. Păcat că cei de la PDL au fost fricoși și l-au schimbat în ultimul moment, de teamă să nu fie filmați când primesc cașcavalul. Păcat, mare păcat
Combinatorul, avocatul şi burlăciţa - PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25114_a_26439]
-
poporului georgian, împreună cu binecuvântarea sa. Mă bucur, de asemenea, că într-una din cărțile consacrate acestui om atât de evlavios, a fost inclusă și o poezie de-a mea, dedicată lui. La Samurcășești merg de câte ori pot. Pe lângă plăcerea de a respira aerul acela sfânt, pe care-l poți întâlni numai într-o mănăstire, mai merg, ca să fiu sinceră, și pentru cozonacii, atât de pufoși și de înmiresmați, cum nicăieri nu am întâlnit. L.V.R.: Din câte știu, domnule Calciu, ați făcut și
Am umblat ani de zile ca să obținem adeverința că manuscrisul dicționarului nostru nu are nimic... subversiv“ by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2512_a_3837]
-
să ne facă să creștem într-un an cât nu am putut în vreo patru, de când suntem prin Uniunea Europeană. Ramâne de văzut și de sperat că nu va avea soarta unui alt fost consilier al lui Traian, care odată ce a respirat aerul tare de la Guvern, i-a cam stat în gât și a fost demis în secunda doi, de pixul aprig al lui Boc. Din Libertatea mai aflăm din aventurile lui Moni prin America. Scăpată de Irinel, fotomodelul o ține tot
Legătura dintre Băsescu şi regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25158_a_26483]
-
la loc, aici e clar. Vorbim de supraviețuire? După ce Lăzăroiu a scos subvențiile, rezistă doar mamiferele care își mai pot pune pe ele o blană în plus, la vreme de iarnă. În plus, vara, ar fi și mai ușor de respirat în tramvai. Deși, dacă stau să mă gândesc, nu-mi convine nici să stau alături de un tip care gâfâie și salivează, ca să nu se coacă, sub blănuri. Libertatea mă/ne întreabă: crezi că Inna are operații estetice? Nu cred, sunt
Cum se va numi noul post de televiziune al lui Prigoană () [Corola-journal/Journalistic/25217_a_26542]
-
am leșinat de mai multe ori. Încercau să mă convingă că nu voi păți nimic. În tot acest timp, unul dintre ei mă lovea fără încetare cu picioarele. Nici nu mai simțeam durerea pentru că îmi canalizam ultimele forțe ca să pot respira și ca să pot ține frânghia departe de gât. Am încercat cu ultimele puteri să strig după ajutor, dar sunetele scoase de mine nu aveau nicio noimă", a declarat pentru tânărul. Bărbatul are dublă cetățenie. El este stabilit în Ungaria de
Românul supravieţuitor din Ungaria: Mi-au legat mâinele şi picioarele. Îmi spuneau că n-o să scap () [Corola-journal/Journalistic/25479_a_26804]
-
poemul cu batic”. Resuscitarea (adică redobândirea suflului și, implicit, a sufletului) reușește în cele din urmă, iar în „ochii” brusc deschiși ai poemului se văd lucruri simple, esențiale, familiare: „case, dealuri, mesteceni”. În alte versuri, metafora poemului care deabia mai respiră reapare din nou. „Sleit, jupuit, bolnav de-oboseală”, acesta zace printre smârcuri. În pofida stării deplorabile, agonizante, poemul își păstrează aura de noblețe, căci este „poemul care nu poate fi împărțit cu nimeni/ pâinea noastră/ cea de toate zilele”. Versuri sensibile
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
mai durează mult!». «Nichita, îi spuneam eu, ai putea s-o lași mai moale măcar cu băutura!». Nu mai pot, Ago, am încercat și e ca și cum cineva miar apăsa o pernă pe față și m-ar invita după aia să respir»”. Cu același amestec de umor și tristețe afectuoasă, Ștefan Agopian se gândește, spre finalul evocării, că „n-ar fi rău” să facă o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
actor, Lari Georgescu, o încântătoare apariție a ultimilor ani. Toți trei au spart zidurile tiranice ale acestui prezent zbuciumat, tot mai greu de suportat, și ne-au deschis porțile altui univers, unde reveria poetică este regină absolută, unde se poate respira în voie, și unde poți și plânge... de bucurie. Nici nu mai țin minte de când nu mi se mai întâmplase așa ceva la un spectacol. Unde puteți pătrunde în această oază de frumusețe? În pivnița unei case din București, un spațiu
Mai există oaze de frumusețe by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2439_a_3764]
-
rostite de Dina Cocea și de Dan Nasta, într-o amiază cu soarele dogorind pînă la leșin. Arșavir Acterian, fratele lui Haig, o evocă pe actriță în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu: „Nu simula inteligența, căci era un artist, care respira - fără efort - cultură, de aceea a fost pentru tineri un model.“ (p. 192) Carieră fără dorință de parvenire nu e cu putință, cum nici celebritate fără iad interior nu e de închipuit. Sadova nu a avut celebritate, dar a avut
Actrița minuțioasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2452_a_3777]
-
de investigație pentru TV), unde a concurat cu materiale realizate de televiziunile CNN International, BBC, Aljazeera English sau Channel News Asia. “Orașul otrăvit”, este povestea incredibilă despre pământul otrăvit cu tone de mercur din inima orașului Turda, unde toată populația respiră vapori de mercur și praf cancerigen în fiecare zi. Carmen Avram și echipa emisiunii “În premieră” au mai fost nominalizați cu materialul “Români pe drumuri” la categoria Current Affairs Documentary - TV, în timp ce o a treia nominalizare a venit pentru modul
În Premieră - Oraşul Otrăvit, de la Antena 3, premiu special al juriului la cea mai râvnită categorie de la AIB 2011 - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/24568_a_25893]
-
Am intrat, pentru că tot ne era în drum, la Șura Dacilor. Acolo, totul, un vacarm. Oameni la masă, alții în picioare. În aer, miros de sarmale, fripturi, hamsi, cafele, tutun... Trebuia să fii om cu plămâni buni ca să poți să respiri Of, hai, deși... Să nu cumva să avortezi pe-aici, că... Spune-mi ce poftești și eu ți-aduc - i-am zis, în șoaptă, Olesyei. Orice, îmi este foame și mie și copilului... În fața noastră, la câțiva pași, Coliba Haiducilor
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
nu sunt o problemă Așteptați o secundă Cu o oarecare speranță, m-am așezat pe un scaun și am sunat, din nou, pe Olesya. Mi-a răspuns mama sa. Plângea O clipă mai târziu, am auzit-o și pe ea. Respira. Mi-a sus ceva, în șoaptă, însă nu am înțeles. Va fi bine Fii tare Ai să vezi, vei scăpa - i-am zis, apoi am închis pentru că lacrimile îmi curgeau șiroaie. Toți cei din Consulat mă priveau cum plâng, fără
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
Petreu e la îndemâna oricărui cititor de bună-credință. Nu e nevoie, deci, să fii critic literar ca s-o constați. Cu adevărat extraordinar, aici, mi se pare faptul că volumul nu conține cuvinte „slabe”, „înmuiate”, că limbajul nu e lăsat să „respire” nici o secundă. E știut, mulți poeți operează cu astfel de zone de acalmie, menite să le scoată în evidență versurile memorabile. Or, Marta Petreu se dispensează de asemenea indulgențe. La ea (cel puțin aici, în Asta nu este viața mea
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
ceața unor replici în mijlocul cărora cititorul se simte adesea dezorientat. De aceea, postfața e un ghid obligatoriu în înțelegerea fundalului de idei din care se ridică polemica de față. Un volum cu replici profunde din partea a două inteligențe care, deși respiră aerul aceluiași timp, par descinse din alte epoci spirituale.
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
dorește să iasă din apartament, iar apoi slăbește lațul și o lasă să plece pentru a-l strânge din nou într-un ultim gest care îi va asigura succesul. Toate aceste tensiuni, retrageri și înaintări, hărțuirea prăzii niciodată lăsată să respire, provocată mereu, silită să recunoască înfrângerile parțiale fac parte dintro exersată și rafinată practică a seducției. Dacă există ceva teatral pentru prima parte a acestui film atunci este felul în care își joacă rolul Bartolo, impecabil, studiat, improvizând acolo unde
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]
-
relevând notele false de trombon. Însă, totodată, acesta este pus în fața unei iubiri autentice, a unei fete care-și declară dragostea și efortul unei lupte surde și invizibile de a-l ține la distanță. Acest sentiment puternic pe care-l respiră lângă o femeie frumoasă îl flatează cu valoarea de adevăr a autenticității care pompează sânge în teatrul său ieftin. Nicio clipă nu a fost vorba de marivodaj sau vodevil, ci de dramă. Nu este vorba de sentimente la Bartolo, ci
Ultima noapte de dragoste… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2396_a_3721]