956 matches
-
cu trei săptămâni mai Înainte la Paris, Îmi amânasem plecarea cu unicul scop de a-i oferi soției mele o călătorie de nuntă demnă de fastul oriental În care trăise. Nu era un capriciu deșart. Șirin se arătase multă vreme reticentă la ideea de a se instala În Statele Unite și, dacă n-ar fi existat descurajarea de după trezirea ratată a Persiei, n-ar fi acceptat niciodată să mă urmeze. Aveam ambiția de a reconstitui În jurul ei o lume Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceasul morții, tu În paradis, tu În purgatoriu, tu În infern, În această răspântie se despărțeau În alte vremuri, tovarăși dragi din această vale a plângerii numită pământ, destinele noastre În lumea cealaltă. Dată fiind această stare de lucruri, periodicele reticente sau circumspecte, și odată cu ele televiziunile și radiourile similare, n-au avut altă soluție decât să se ralieze la fluxul de bucurie colectivă care se răspândea de la nord la sud și de la est la vest, Înviorând mințile temătoare și târând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
proasta primire de care a avut parte barometrul de consum cultural de la sfîrșitul anului trecut. O recentă reluare a dezbaterii despre datele acestui barometru m a pus și mai mult pe gînduri. Probabil că trebuie pornit de la atitudinea (în general) reticentă, dacă nu (în particular) de respingere, manifestată față de acest baro metru. Oare de ce, de unde provine această percepție ? O explicație posibilă, poate necesară, dar nu și suficientă, ar fi de natură istorică. Deceniile de comunism ne-au (de)format în spiritul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
semantică s-ar putea însă să ne încurce... Străinul „tradițional”, premodern, făcea mai degrabă obiectul unei negocieri mai mult sau mai puțin ritualizate a ospitalității și ostilității decît al unei uri apriorice. Dar și în această privință, țăranii erau foarte reticenți chiar și între ei : „Cel cu masa să poftească/ Cel chemat să nu-ndrăznească !”, avertizează o zicătoare culeasă de Zane. Și tot în culegerea sa putem găsi și alte avertismente împotriva ospitalității nesăbuite : „Cînd ești chemat la masă, mai bine
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
foarte capabil. Și un om integru. Poți să ai toată încrederea în el. Dar, adăugă căutîndu-i privirile, pentru că suntem numai noi doi, îți pot spune că l-ai cam dezamăgit. - Eu? exclamă Pantelimon ducîndu-și mâna la piept. - Dumneata. Ai fost reticent, parcă ți-ar fi fost frică de el. Nu i-ai spus nimic de legăturile d-tale cu Zevedei, de când îl cunoști, și celelalte... Pantelimon înghiți cu greu, și apucând paharul lui Ulieru, dădu peste cap restul de bere. - Dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mediul organizațional este slab reprezentată, aceasta fiind redusă de Shamir (1990) la distincția dintre trei tipuri ideale ale relației individ-organizație: coercitivă, morală și centrată pe evaluări numerice. Turner și Stets (2006) sintetizează contribuția sociologiei la studiul motivației: Sociologii au fost reticenți în a conceptualiza motivația dincolo de câteva idei simple, cum ar fi: oamenii sunt motivați să-și confirme identitățile, oamenii sunt motivați să-și mențină consistența cognitivă, oamenii sunt motivați să obțină recompense psihologice, oamenii sunt motivați să-și crească nivelul
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
bar și cască - și-a pus o haină pe umeri să nu Înghețe, după cum ne-a sfătuit să facem Însuși CÎrmaciul. CÎnd totuși se termină butoiul, Îl Întrebăm dacă nu are vin. Cerem patru fiole, pe care ni le aduce reticent. Între timp, toată lumea are de povestit cîte o fază și rîdem pînă aproape ajungem sub masă. Dar cea mai tare fază e faptul că tipul știe un alt tip, Îl știm și noi, a fost coleg de liceu cu noi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trebuință, personalizează o anumită legătură cu acesta. Acest pas, al deschiderii sistemului față de proble-mele individului, îl atrag pe acesta din urmă și îl determină să dezvolte o anumită relație de apropiere cu sistemul. Sigur că pot să existe și indivizi reticenți, dar o asemenea atitudine și manieră de abordare, venită din partea sistemului, va avea întotdeauna, la nivel macro, efecte pozitive. Pentru a putea dezvolta aceste legături directe cu alte sisteme sau indivizi, se pot folosi mai multe metode. Dintre acestea, cele
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
susținere din partea lărgită a muntelui templului). Templul va fi distrus în anul 70 d.C. în timpul acțiunilor de cucerire a Ierusalimului, în urma primului război iudaic. f) În ce consta cultul practicat în templu? În mod neașteptat, în afară de mențiunea sacrificiilor, textele sunt reticente cu privire la acest subiect, făcându-l pe cititor să creadă că acolo se celebra doar cultul lui Yhwh. Doar secțiunea dedicată reformei regelui Iosia (2Reg 22-23) ne oferă câteva informații de factură foarte diferită. Textul afirmă: Regele le-a poruncit marelui
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Paradisul și totodată prima ofertă de raport dialogic cu Dumnezeu (cf. Gen 3,23-24). Biblia continuă, pe tot parcursul ei, să recunoască dorința constantă a lui Dumnezeu de a-l avea pe om în ipostaza de colaborator. Omul rămâne adesea reticent și va refuza frecvent, mai mult sau mai puțin conștient, această inițiativă. Orice refuz devine un păcat, pentru că are în sine un caracter egoist; persoana se gândește doar la sine și astfel ea distruge în sine însăși caritatea. Păcatul, în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-ul omului", care se întâlnesc în spațiul sacru al aceleiași Biserici. 1. Biblia și reconcilierea Biblia înfățișează într-un mod constant atât dorința clară a lui Dumnezeu ca omul să cunoască fericirea, trăind o viață de sfințenie, cât și privirea reticentă a omului în fața unei astfel de idei, fapt care adesea l-a înstrăinat de Creatorul său. Această opțiune l-a condus mereu pe om la viața de păcat, în timp ce Dumnezeu a fost constant determinat ca să-i propună acestuia iertarea. Se
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
decentă în marele concert! Repet: mă umilește ucigător neputința de-a le de monstra adolescenților, pe drept revendicativi astăzi, rațiunile care ne-au ținut pe noi, cincantenarii și sexagenarii de acum, departe de mirajul politicii, suspicioși față de ofertele ofi ciale, reticenți la demnități etc. În comunism, bruma elitară a fost educată să-și vadă de cultură, adică să-și sape singură groapa și să lase puterea pe seama grobianismului domi nator. După aceea, mizeria postceaușismului a carica tu rizat grotesc politicul, a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
aceste plăcute extravaganțe, dar n-am izbutit decât să dezorientez puțin opinia publică. Nu să o dezarmez, și nici, mai cu seamă, să mă dezarmez. Uimirea pe care o întâlneam, în general, la cei ce mă ascultau, stinghereala lor oarecum reticentă, foarte apropiată de cea pe care mi-o arătați dumneavoastră acum ― nu, e inutil să protestați ― nu mi-au adus liniștea. Căci, vedeți dumneavoastră, nu-i de ajuns să te învinuiești pentru a-ți șterge vina; dacă ar fi așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
pe domnul maestru de călărie. Toată intriga asta plăcea, de altfel, Adei. Odată ce lucrurile nu se desfășurase cu repeziciune și simplicitate, șiretlicurile o distrau. Fantoșa prințului n-avea nici o putere efectivă, dar putea muri, și dincolo, cel viu era mereu reticent și dubios. Ceea ce însă convenea minunat Adei era că putea să mintă în voie. Toate întrebările lui Maxențiu cereau și dobândeau minciuni. El știa, dar îi plăcea că e silită să-1 186 187 mintă, că se teme și că se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ani în vârtejul brun și zgomotos al New Yorkului. Chipurile astea împărtășeau o înțelegere furtivă - a pământului, a vremii, a crizei iminente - care le izola de intruși. Petrecuse doar o jumătate de zi în locul ăsta și intuia deja cât de reticent poate ajunge omul, înconjurat de atâtea grâne. Ea îi luă brațul și se ridică. El o conduse spre ieșirea principală, apoi pe trotuarul ce ducea la parcare. Se simțea tulburat, senzația aceea paralizantă care-l urmărise în toată perioada rezidențiatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze o imagine a cadrului. Își dădu seama că nu mai avea nici o șansă. Reticent. Îi lăsă pe cei trei preoți să-l conducă spre o scară. Zări un munte, departe, în stânga - la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea deloc; clienții i se adresau doar pentru a comanda cafea sau țigări, și atunci cînd nu le vindea, stătea atît de nemișcat încît tejgeaua părea o prelungire a corpului său, ca unul dintre inelele lui Saturn. O ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumina intermitent, repetând ademenitoarele cuvinte: CAMERE PENTRU CEI FARA PROTECȚIE 20 dolari pe noapte Gosseyn ezită. Nu putea să-și ofere acest lux pe întreaga durată de 30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent, respinse această posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui edificiu. Privi curios în jur. Părea important să păstreze o imagine a cadrului. Își dădu seama că nu mai avea nici o șansă. Reticent. Îi lăsă pe cei trei preoți să-l conducă spre o scară. Zări un munte, departe, în stânga - la șaizeci, șaptezeci de kilometri. Era muntele dincolo de care se ridica Templul? Fără îndoială, fiindcă nu mai vedea pe niciunde o altă înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lumina intermitent, repetând ademenitoarele cuvinte: CAMERE PENTRU CEI FARA PROTECȚIE 20 dolari pe noapte Gosseyn ezită. Nu putea să-și ofere acest lux pe întreaga durată de 30 de zile a jocurilor, dar pentru câteva nopți ar fi mers. Apoi, reticent, respinse această posibilitate. Circulau multe povești urâte despre asemenea locuri. Și se hotărî să riște să-și petreacă noaptea sub cerul liber. Merse mai departe. Pe măsură ce obscuritatea cerului devenea tot mai profundă, lumini, mereu alte lumini se aprindeau automat. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Îi răspunseră mai ales subalternii acestor secții. Dar faptul că se recomanda ca șef de secție avea asupra lor un efect considerabil, determinându-i, pe mai toți, să-i dea o mână de ajutor. Unii, însă, se arătară ceva mai reticenți, recurgând la formulă: "Trebuie să obțin mai întâi aprobarea superiorilor." Un singur șef de secție - Smith - îi răspunse personal, dându-i toate informațiile cerute. Un altul îl rugă, politicos, să-l cheme mai târziu, după ce monstrul va fi omorât. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-și dea frâu liber închipuirii, să mintă, să viseze, să-și remodeleze amintirile, de parcă timpul era de ceară, și se fereau cu grijă să se mire de alții pentru ca la rândul lor să fie crezuți. Numai când apărea Arhivarul deveneau reticenți și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patru colțuri ale orașului, cu tratative cu familiile bolnavilor și discuții cu bolnavii înșiși. Niciodată Rieux nu găsise că e atât de grea meseria lui. Până atunci bolnavii îi ușurau sarcina, i se dăruiau. Pentru prima oară medicul îi simțea reticenți, refugiați în adâncul bolii lor cu un fel de mirare neîncrezătoare. Era o luptă cu care încă nu era obișnuit. Și, pe la ora zece seara, cu mașina oprită în fața casei bătrânului astmatic pe care-l vizita ultimul, lui Rieux îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
lumi sau să aduci la același nivel cotidianul înfrigurat, decolorat și aspru cu rarefiatul elevat spațiu metafizic al spiritului eliberat de anost înspre miraculos și strălucire multicoloră? Cum să armonizezi realitatea atît de greu de modificat, de îmbunătățit, atît de reticentă la adevărul imaterial, cu esențialul inefabil, cu sensul existenței? Cum să amesteci mai bine încărcătura încremenită a acestei lumi cu posibilul paradis imaginabil, astfel încît lumea să nu mai semene cu o plonjare într-un mediu înghețat care a uitat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
neaflându-se aici ca să livreze mărfuri, logic ar fi să-l scutească de statul la coadă. Problema care-l aducea era de competența exclusivă a șefului departamentului de achiziții, nu pentru a fi negociată cu angajați subalterni și din principiu reticenți, deci va trebui să se prezinte la ghișeu și să anunțe în ce scop venise. Parcă furgoneta, luă hârtiile și, cu un pas care voia să pară ferm, deși îi tremurau picioarele, așa cum orice observator atent și-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]