2,173 matches
-
Acasa > Orizont > Reportaj > „MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” Autor: Tiberiu Cosovan Publicat în: Ediția nr. 66 din 07 martie 2011 Toate Articolele Autorului Artistul plastic humorean Radu Bercea își continuă neostenit, la vârstă septuagenară, asumata misie de mărturisitor al infernului concentraționar din închisorile și lagărele de
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
care a fost supus în anii de detenție politică, Radu Bercea a realizat, începând cu anul 2002, o serie de lucrări grafice care ilustrează momente trăite în universul concentraționar, lucrări cu care a alcătuit câteva cicluri expoziționale cu genericul „Memoria retinei gulagului românesc”. Radu Bercea, care la vârsta de 19 ani a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică și 10 ani degradare civică pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale” (eliberat doar ca urmare a aplicării Decretului nr. 411
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
pe această temă, sunt pentru Radu Bercea o formă de revanșă, o revanșă care nu vizează răzbunarea, ci doar păstrarea memoriei și care are ca motto cuvintele: „Să iertăm trecutul, dar să nu-l uităm!”. Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: „Memoria retinei gulagului românesc” / Tiberiu Cosovan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 66, Anul I, 07 martie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Tiberiu Cosovan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
„MEMORIA RETINEI GULAGULUI ROMÂNESC” de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349042_a_350371]
-
și mă desfată, ritmul mă-mbată cu armonie. Mă-nalț spre soare-n zboruri rebele cu aripi grele, biruitoare. Fără-ncetare cioplesc în stele visele mele fremătătoare. Orfeu din mine un altul este. Urcă pe creste. Icar devine. Poartă-n retine zboruri celeste, nu mici proteste și uri meschine. Iubesc doar ce e frumos în lume chiar dacă-am brume pe curcubeie. Încă-n bordeie stă al meu nume, dar voi ști cum e și-n căi lactee. Anatol Covali Referință Bibliografică
CE BUCURIE! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348535_a_349864]
-
Todică Publicat în: Ediția nr. 1533 din 13 martie 2015 Toate Articolele Autorului Elegie de primăvară A venit iar primăvara Cu alaiul ei de flori Și de-aceea în orice seară Mă frământ chiar până-n zori. Văd în vis, de pe retină, Unduindu-se cochete, Trupuri dulci ca de tulpină De Brândușe, Violete... Și-n miresme răspândite De prezențele divine Caut chipuri înflorite De Narcise, Florentine... Mă trezesc pe negândite, Cu o forfotă sangvină, Să le vreau a-mi fi iubite Și
ELEGIE DE PRIMĂVARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348687_a_350016]
-
flamenco”, cu un mozaic. Unul dintre acelea pe lângă care nu poți trece indiferent, care te fascinează prin ceva indefinit dar și indefinibil, cu o frumusețe puțin stranie însă plină de căldură, o căldură plăcută care îți rămâne nu numai pe retină ci și undeva, adânc, în suflet. Și, ca orice lucrare de acest fel, făcut din mii de pietricele sau plăcuțe de ceramică, fiecare cu istoria ei, cu strălucirea și culoarea ei, dar care, topite în ansamblu, capătă o cu totul
FRANCISCA STOLERU, DINCOLO DE CUVINTELE SCRISE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349359_a_350688]
-
nr. 1235 din 19 mai 2014 Toate Articolele Autorului Clipești în același spațiu dăltuit parcă pentru noi ori..așa îl simțim; tresari la foșnetul pădurii ce-și spune mai departe povestea. Gândești la noi? Atunci nu ești departe! În memoria retinei ne-au rămas o creastă de munte, cerboaice și brazi, verde ce se rostogolește molcom printre izvoarele reci. Azi nu-i nimic potrivnic, ci simplă devenire. În vene-ți curge clipa ce ne-a rotit în ceruri, iar dorul e
AMPRENTARE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349862_a_351191]
-
un vis/ umbra ta/ zilele ascund/ la pieptul rănit/ cununa de spini/ a mai trecut o noapte/ de atâta alb/ îngerii urcă la cer” (îngerii urcă la cer). Privirea candidă, uimită nu poate înțelege risipa de „lumină” ce-i inundă retina. „Ieri” era prea devreme pentru a sesiza - în vârtejul existenței - și umbra ce lăsa răni nevăzute în fiecare gând care se dorea triumfător. „S-a spus mereu că îngerii sunt dublul ceresc al omului. Schelling, în Philosophie der Offenbarung (Filozofia
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Cuvântului, aduce în lumină forme noi și stilizate ale expresiei poetice. De subliniat faptul, că întreg volumul stă sub semnul căutărilor neobosite, șovăielilor, intensităților trăirilor, în care sângele „arde” asemenea unui rug al suferinței. Cu toate durerile care persistă pe retină ... ai senzația că întreaga lume este concentrată într-o privire candidă și tainică. Încrezătoare în puterile imaginarului, eficace din punct de vedere semantic, poeta caută în invizibil cu aceeași ardoare cu care primele raze ale dimineții străpung abisul și umbra
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
În noaptea albastră Un ochi mă veghează. Și visu-i mai tandru, În suflet sihastru, Născând vii arpegii În inima trează. Cu aripi de mătase, Un cântec se zbate, Răsună-n unghere, Lumini răspândind. În liniștea nopții, Vibrând de neliniști Mi-apare-n retină, Un chip vălurit. Și geana-l închide În clipa furată Și-o lacrimă curge Pentru vis, prinos. Când somnul mă fură, Pe-un cal nebunatec, Mă-nchid într-un zâmbet Pentru Făt-Frumos! Referință Bibliografică: SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
îl înnobilează pe om, îi conferă demnitate. Menirea unui poet, este profetică. Mi-e tare dor, din când în când, de mine!/ Mă caut și mă aflu în uitare/mai trist, mai plin de sentimente-amare/mereu cu lacrimi prinse de retine/...mirifici care poartă-n ei elanuri./ Mut și uimit admir cum reîncepe/ menirea mea să scot rod din stepe.” (Menirea, pag. 23) . Eul poetului, vibrează cu intensitate și sinceritate, ,,ideea fiind trăită în toate adâncimile sufletului, pentru a-i da
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
curmați-vă spre noi a voastră cale! prea gingaș sfânt pământu-i din vecie să-ndure pas clocit nemernicie! când zâne s-or desface din zvelt trunchi vă veți preface-n stârvuri de păduchi... ...voi - greș de borți la raiul naiul: retina tracă se trezește! veți arde-n aprige văpăi și-n graiul în cari Zalmoxis ziua povestește! PEISAJ CU CIORI - IARNA mulgând la sânge costeliva zi zburătăcesc pe miriști slute ciori: vor smulge te miri ce din zori în zori zăbranic
POEMELE SFÂNTULUI VALAH (1) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350152_a_351481]
-
automobilul...Proiectau din timp escapadele, planificau itinerariul șiobiectivele și uneori plecau spontan, spre a evita casa, orașul... Fugeau... Ținteau munții, piscurile, peșterile, grotele, cascadele, pădurile, defileurile... Escaladau cu profesionalism, se aventurau să investigheze, să desconspire natura și să-și răsfețe retina și celelalte simțuri pierduți în imensitate și cât mai aproape de cer, refugiați în hipervolum și frumuseți sălbatice. -Pe aici, uite, nu vezio urme de om. Nu-i așa că e minunat să fii primul care calcă pe un tărâm virgin? -Totuși
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361799_a_363128]
-
o câmpie / cu grâne ce s-au pârguit...” Poeta se poate mândri cu faptul că a avut îndrăzneala „de a privi timpul în ochi” - și asta dintr-o primă încercare, ceea ce nu e ușor. Condiția? Cel temerar trebuie să aibă retina „încă nepătată”. Și se vede că Valentina Becart a avut-o. De atunci, se întreabă neîncetat: De ce doar...o singură veșnicie?! Faptul că ea repetă obsesiv ultimul vers în multe din poemele sale, este justificat de dorința de a sublinia
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
frânge / și trupul flacără - / încet, încet îmi stinge, / îmi stinge ... (Cioplesc cuvinte)”. De ce se simte amenințată poeta? Neantul o ademenește, „cum un ochi străin / ca o fiară a nopții / dintr-un colț sticlos ... mă pândea-”, destinul o arată cu degetul, retina e pătatăde sânge, ea însăși se vede târâtă fără milă în groapa cu lei. Asemenea viziuni terifiante sunt de natură să sperie, până și sufletele cele mai puternice. Ca orice poet care se respectă, Valentina Becart se plimbă nestingherită prin
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Roma, îmi petrecusem boema toată, cum ai rostogoli pe deal o roată. Fauri și tauri și mauri în zări, firul de iarbă, flăcări pe mări, umed e firul, rece e focul, crudă e soarta, fuge norocul, cristalul ochiului, diamantinul, umoarea, retina, prea alb e crinul, lup înțărcat , mirosind a lapte, mâinile mele mângâie șoapte, aspra spinare a lunii, luceferi, Doamne, iubindu-ne, noi murim teferi. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Stări / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
necazuri, lipsuri, silindu-ne să ne baricadăm în propriul sine, fără să mai deschidem uși și ferestre pentru altcineva. Și abia când e prea târziu, ne facem reproșuri. Și totuși, amintirile nu ne dau pace. Memoria - încă vie - păstrează dindărătul retinei - frânturi de imagini, crâmpeie de cuvinte ale unui trecut, nu neapărat fericit, dar împlinit prin profesie și activități care țin de suflet. O tinerețe și o maturitate plină de satisfacții profesionale, de bucurii și avuții sufletești pe care nu ți
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
care au învățat să înflorească frumos și sub oblăduirea mea, chiar și atunci când umbrele timpului neprielnic acoperea parțial lucrul împlinit. Am privit prin lumina vremii perechi de ochi albaștri, negri sau căprui și mi-am permis adesea să-mi clătesc retina în apele lor limpezi, încercând să alung norul atunci când se abătea asupra unora dintre ei. Am reînvățat să zâmbesc alături de mulții mei copii și să le motivez venirea la școală fie doar și pentru un zâmbet. Un zâmbet care nu
ILINCA ŞI MATEI (POVEŞTI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365241_a_366570]
-
a crede că ești nemuritor.. Moartea-i înscrisă-n celulele noastre! Există forme de rezistență! Să alungăm târziul din noi! Tic-tac! Orologiul destrămării țese felii de existență.. ,,Să-i stricăm mecanismul!”- propune perfid osul. ,,Să-i zădărnicim planul!” - chicotește mefistofelic retina. Ei...și dac-am putea faustian sa-i poruncim clipei Să stea în loc, oare ce-am schimba? Cum poți opri moartea când te-ai născut cu ea? În asemenea zile Grele mirosuri pestilențiale se cațără afară din crășma mlăștinoasă. În
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
născut cu ea? În asemenea zile Grele mirosuri pestilențiale se cațără afară din crășma mlăștinoasă. În asemenea zile seci, de metal, neînduplecate, Timpul încleștează clipa, o polizează.. Explozia inimii sparge trupul ce tresaltă spasmodic, Iar imaginea oaselor calcinate pictată pe retină Te face să te zvărcolești în somn. Fumul se înalță spulberat și plin de durere, Floarea roșie moare în sobă c-o albastră vâlvătaie Păsările țipă - năluci aducătoare de primejdii! Pământul sângerând umblă desculț peste urmele iernii.. În asemenea zile
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
apus de soare Înserarea învăluia zarea cu o viteză uimitoare. Cerul poleit cu razele apusului se desfășura cu atâta grație, iar privirea îmi era răsfățată de purpuriul cerului de toamnă târzie, într-un apus plin de splendoare. Îmi fixez adânc retina în el încercând să imortalizez acest cer sângerând, pe conturul albastru al zilei, adevărată minune a naturii și să îl ascund acolo, în cufărul acela plin de clipe plăcute dintr-o margine a inimii mele. Un spectacol splendid regizat pe
MAGIA UNUI APUS DE SOARE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366330_a_367659]
-
raportându-le la mine bineințeles. După ce văzusem atâtea filme și citisem literatură polițistă cu duiumul dar și alte prostii - dar jur că niciodată vreo carte sau vreun film horror, decât cu totul întâmplător - și după ce niște figuri se lipiseră de retina mea în categoria “suspecților” și fuseseră fișați ca atare, făra ca ei să fi avut cea mai mică contribuție la trista ipostază pe care le-o rezervasem, probabil turiști ca și mine, dar care parcă nu prea păreau după felul
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
POET! Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1615 din 03 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Doamnei Valentina Graur Lăzărencu Jur că nu-mi este rușine:Sunt poet ! În ritm și-n rime caut împliniri sublime și port visul în retine. Poezia pentru mine este vrednică de stime fiindcă are profunzime,dar și mari piscuri alpine. Râd nevolnicii de-aceia ce sunt ocrotiți de muze. Minți sărace și obtuze scuipă când zăresc scânteia care aprinzând ideea redeschide-orice ecluze, ruguri vii făcând
SUNT POET! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365625_a_366954]
-
pușcă cu care își împușcase femeia iubită direct în gura cu care îi zâmbea atât de frumos și care rostise cuvintele ce-i aruncaseră sufletul în păcat. Plecă supărat pe lume cu sufletul plin de furie, cu imaginea ei pe retină, așa cum o vazuze ultima dată cu ochii aceia mari, mirați, care nu înțelegeau ce i se întâmplă, cu părul plin de sânge, întinsă jos pe gresia bucătăriei. Plecă spre locul unde osânda sufletului său era însuși povară faptei făcute. Norii
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
ar fi florile la iernat!... Ești ghiocelul cel mai frumușel, Sufletul primăverii mai menestrel, Cântecul de dor din sufletul tău, Ochii-ti serafici, alint numelui meu.. E primăvară de când i-am vazut, Unde mergeam i-am recunoscut, Ar fi mentalul retinei de ochii tăi, Ori orizontul subțire că-i văd pe ei?.. Tu esti primăvară din sufletul meu Sunt că gingășia din interiorul tău, Ochii-ti mi-au zâmbit, s-a luminat, Din a ta puritate începu a respira! O primăvară
VESTITORII PRIMAVERII! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351919_a_353248]