431 matches
-
metafora este asemănare prescurtată. Deosebirea constă în faptul că în asemănare se face comparația cu obiectul pe care voim să-l exprimăm, pe când metafora constă în punerea termenului de comparație în locul numelui lucrului însuși" (Quintilian, Arta oratorică 3, 1974: 357). Retorul realizează distincția dintre metaforă și comparație. Metafora este o "comparație prescurtată", constă în punerea termenului de comparație în locul numelui unui lucru; în comparație se face asemănarea cu obiectul pe care intenționăm să-l exprimăm. În cultura românească, Tudor Vianu realizează
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
nord. în sudul și în centrul peninsulei se mențin două state bine organizate: statele pontificale și regatul Neapolelui. Statul pontifical a fost zdruncinat de lunga ședere a papilor la Avignon. Dispariția în fapt a autorității pontificale, pe care cea a retorilor incapabili și corupți nu reușește să o înlocuiască, a dat mînă liberă ambițiilor familiilor feudale Orsini, Colonna sau Gaetani, care își dispută puterea. Profitînd de absența papei, principalele orașe ale statului pontifical, Spolete, Bologna, Orvieto sau Viterbe își organizează o
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
care i-au adus laudele „Europei libere”, le ascultați cu multă Îngăduința, toți câți vă Întâlniți acolo... Eu ascult orice, altfel nu poți face o analiză pertinenta a fenomenului, dar Alexandru Tăcu nu trebuie luat În serios. El este un retor romantic, care a Îmbrățișat un eroism pueril, ce 1-a pătat cu nisipul Canalului pentru toată viața. După aceasta aventură de teribilism infantil, el s-a alăturat nouă, a desfășurat chiar o muncă utilă, de mare interes, de manager cultural
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de războaie și în alte împrejurări. Dar acestea le fac mai ales cei ce dispun de mijloace; or, de mijloace dispun în cea mai mare măsură cei bogați.” ,,Potentații zilei” puteau să-și trimită copiii la studiile sofiștilor și ale retorilor. Această unică formă de învățământ de rang mai înalt avea un scop eminamente practic: să-i învețe pe tineri arta elocinței și tehnica convingerii publicului printr-un întreg arsenal de argumente și de formulări abile (un astfel de sistem de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
disperării și neputinței sale de a accepta sfârșitul celui drag : Am dorit să ajungă om de vază, devotat statului... Nu știu ce s-a petrecut... s-a schimbat... Voia altceva, dar n-a spus niciodată ce vrea... Și plângea întruna... (p. 86). Retorul Lycon deslușește responsabilitatea lui Socrate pentru actul sinucigaș comis de tânărul lui discipol : Cine i-a strecurat în suflet prietenului meu, Eurites, îndoiala în fața destinului său, neîncrederea în părintele său, singurul care-i voia binele ? Cine l-a îndemnat pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îndârjirea crescândă a lui Dumitru Brătianu care nu mai cruță pe fratele său contribuie ca curentul opoziționist să crească. În Parlament se dau numeroase asalturi guvernului. În fruntea coloanelor de atac stau: Mihail Kogălniceanu, Gheorghe Paladi - un debutant, Nicolae Ionescu, retorul armonios. Grupul junimist face un fel de opoziție sui generis, fiindcă nu vrea să se confunde cu opoziția cealaltă. Petre Carp are motive puternice să spere cum că el va lua succesiunea lui Ion Brătianu, când acesta va fi silit
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
fără noroc într-adevăr: cade pe spate și-și rupe nasul. Am procedat ca înțelepții, când fac o prostie: mi-am amânat înțelepciunea pe altădată. Condorcet Ce trebuie să fie oratorul? Om onest, iscusit la cuvânt. (Quintilian) Sunt timpuri când retorii se silesc să înfrumusețeze ce-i urât și rău prin oponența frumosului și binelui, propagând principii adesea funeste printr-o formă dibace; sunt astfel în stare, captând mulțimile, să pună în joc imoralitatea contra moralei; folosindu-se de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
teritoriul controlat de Florența pe parcursul secolului al XV-lea25. Pentru spațiul pistoiez, cu toate acestea, rolul aparent crescând al acestei magistraturi a fost însoțită de mărirea autorității în materie penală pentru cei ce dețineau în mod tradițional puterea judiciară, respectiv "rectorii" (retorii), aceștia devenind printre cei mai eficienți agenți ai puterii executive în teritoriu. Întărirea puterii "rectorilor" florentini pe teritoriul pistoiez în secolul al XV-lea a început odată cu așa numitele Paciali din 145526; iar trend-ul continua cu capitolele publicate în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
faptul că milioanele de credincioși nu au citit niciodată Coranul, în primul rând pentru că nu știu să citească textele arabe și nu pot procura direct textul Coranului. Aceștia sunt îndoctrinați tendențios de o serie de predicatori rău intenționați dar buni retori, care afirmă și propovăduiesc grozăvii care nu au nimic comun cu cele scrise în Coran. Ce ne rămâne nouă de făcut? Desigur, să încercăm să ne reunim în numele credinței în Dumnezeu, să renunțăm la ambiții de mărire, avere și putere
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
lui de tendințe filozofice și soci ale, despre Nietzsche și Zarathustra, despre orice vreți În afară de actualitatea și momentul istoric pe care le străbăteam. Ziua de 10 septembrie 1918 avea să pună capăt febrei În care mă zbăteam, intoxicat de otrava retorilor. M-am ridicat În această zi și am citit, eu, cel mai tăcut până atunci, următoarea „Mărturisire“, care a trezit pe mulți din amorțeală și a dus curând la părăduirea cercului: MĂRTURISIRE Mărturisesc că ședințe ca acele de până acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și intelectual, și civic. Chiar se simțea extraordinar să urce pe o scenă, imaginară sau reală, și să apere valorile morale fundamentale, vorbea în adunări publice, pe la ședințele Uniunii Scriitorilor sau pe la simpozioane cu circuit închis, vorbea bine, era un retor de talent și avea exact replicile pe care ceilalți le așteptau de la el, se înscria exact în așteptările celorlalți, a început să ia atitudine împotriva sistemului, lua poziție critică argumentând riguros, avea rezerve la una sau alta dintre stările de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ca să mă unesc cu Cristos (Fil 1,23). Cristos afirmă: „Eu sunt învierea și viața; cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi; și tot cel care trăiește și crede în mine nu va muri în veci!” (In 11,25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
25-36). Retorii dând sens acomodat textului. „Moarte, unde este victoria ta? Unde e moarte, boldul tău? (1Cor 15,55), îl văd pe Cristos înviat călcând triumfător peste mormântul său zicând: „Moarte, unde este victoria ta?” noi am putea ține isonul retorilor spunând cu Papa Paul al VI-lea: „Morții nu sunt morți!” Încredințați de Sfânta Evanghelie, creștinii totdeauna și pretutindeni au crezut în nemurirea sufletelor, în învierea morților; cultul morților ocupă loc de seamă în practica lor de pietate creștinească, îi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Personajul configurează cel mai bine excesul retoric, enormitățile debitate sunt produsul unei retorici și în spațiul ei ia naștere paradoxul la confiniile cu nonsensul. Paradoxul se acordă în orice împrejurare cu ideea de sublim, termenul este utilizat ca atare de retor în discursul său. „Industria română e admirabilă, e sublimă ăs.n.Ă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire.” Avem o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o dublă accepție a sublimului. Într-o primă instanță sublimul obținut prin efecte retorice, sublim care devine scopul oricărui discurs. Din acest punct de vedere, conținuturile devin superflue atât pentru orator, cât și pentru public care reacționează emoțional la inflamările retorului limbut. Lacrima și declamația țin de stilul sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la a spune că noțiunea politică de popor este un flatus vocis, adică un simplu sunet verbal. Politic vorbind, cine uzează de cuvân- tul popor abuzează cu intenție de o realitate incontrolabilă.” Însă acest sunet este unul cu care boxează retorii, sonorul oricărui rapel oratorico-demagogic. Inexistența noțiunii politice este compensată prin forța sunetului, materialitate pe care o accentuează derapajele discursive. Desigur, Caragiale deconstruiește în cheie ironică noțiunea politică de popor prin abundență sarcastică și derizorii plasări contextuale, îi relevă sonoritatea, dar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
iudeu de adevăruri revelate și minciuni gogonate, preia ideea capadocianului Strabon și scrie în Antichități iudaice XVll, 100 și XX, 9 despre ,,sacai” -saci, sciți și ,,daoi” - daci ca populații distincte răspîndite la nord de Istru și Marea Caspică. Quintus-Curtius retor și istoric latin care a trăit în secolele l-ll ale erei noastre scrie în Historia Alexandri Magni Macedonis lX, 2 despre unele triburi din Asia ce s-au alăturat armatei lui Alexandru Macedon care pornise la distrugerea imperiului persan: ,,Dahae
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dacă este hotărât să stea leal alături de puterea suzerană. Nicolae Ionescu, ministrul de Externe, răspunde printr-o notă ce a făcut pe vremuri zgomot, în care a întrebuințat o expresiune căreia nimenea nu i-a putut descoperi înțelesul: Nicolae Ionescu - retorul, cum îi spunea Maiorescu - scria că situația este de o nedefinită practică.97 În același timp ministrul nostru cerea Porții să îndeplinească datoriile sale de putere suzerană, aducând în România o armată de 200 000 oameni cu care să poată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
act, se revarsă spre centrul Capitalei. Drapelele sunt arborate, valurile mulțimii străbat orașul, studenții manifestează cu cântece patriotice, se aude răsunând Deșteaptă-te române. Și până târziu în noapte poporul Capitalei, fericit, petrece 65. anul 1877 351 („un temperament de retor, lipsit de idei și de consecvență“, cum îl caracteriza N. Iorga) și N.B. Locusteanu. 63. Ședința Senatului în care a fost votată moțiunea cu privire la independența României s a deschis la 9/21 mai 1877 la ora 3 după-amiaza, sub președinția
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
genuină măsură. Ironiza instantaneu prețiozitatea, dubioasele jocuri de vodevil politic, demagogia de orice fel, xenofobia de orice fel, inclusiv, și mai ales, cea „subtil” ambalată În țopenie elitară. Minciuna, discursurile patetice, de „nobilă”, imaculată intransigență Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În Forum de „prostimea” de care se știau, slavă Domnului, dintotdeauna străini, de parcă ar fi coborât, cum spune pe bună dreptate, recent, un poet, „cu hârzobul din cer”. Da, „coborât cu hârzobul din cer” i-ar fi mers la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
abordată. Pentru mine era mai curând o șansă de a cunoaște, Îndeaproape, pe unii dintre cei care reprezentaseră, și Încă reprezentau, nume aproape clasicizate În deceniile anterioare, reduși atunci la simple clișee de reprezentare și reduși, ulterior, de unii dintre retorii pătimași ai eliminatoriilor „reevaluări” la alte clișee, de sens invers. Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră, deși serveam cu destulă aroganță, pentru a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o carte dedicată pictorului „oficial” din vremea lui Brâncoveanu, Pârvu Mutu, zugravul de biserici care, la început de veac XVIII, este un artist aproape renascentist, inaderent la cruda ambianță balcanică. Renașterea și umanismul românesc prebrâncovenesc sunt urmărite și în Adevărul retorului Lucaci (1977), unde personajul principal este un „profesor” din vremea Movileștilor. În Marele cântec (1980), probabil cel mai bun roman al lui D., eroul este muzicianul și savantul Ioan Căianu-Valachus, pentru puțină vreme episcop romano-catolic în Transilvania. Epoca lui Burebista
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele nopții, București, 1980; Marele cântec, București, 1980; Călătoria spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
nu uităm, cu atît mai modernă, fără ca acest atribut să conote axiologic) care are toate motivele să suscite dezbateri și să provoace contestații pornind de la reacționarismul ei, În sensul deja definit. Critica stilului, făcută de pildă de Ciprian șiulea În Retori, simulacre, imposturi, vine să sancționeze exact retorica imprecației și estetica sublimului care o caracterizează. Problema apare Însă În momentul În care antimodernii, numiți de Julien Gracq, excepționalul autor al Țărmului Sirtelor, „reacționari de șarm” (explicitează Compagnon: „reacțiunea plus șarmul, adică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]