5,533 matches
-
când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie..." Sub aparența nudei lapidarități se ascunde o retorică elaborată, întocmai cum stilul telegrafic își are lungimile sale! Traducerea în limba română, datorată d-nei Sanda Mihăescu-Cârsteanu este, de altfel, așa de fidelă, încât cutezăm a lansa ipoteza că nici autorul n-ar fi izbutit să-și scrie mai bine
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
de-o maximă gravitate - de la accidente de mașină provocate sub influența alcoolului, la complicitatea cu infractorii și la ascunderea unor probe. Probabil că putreziciunea aceasta - ajunsă obiect de glume în îndoielnice "talk-show"-uri televizate - explică enorma rezistență la demilitarizarea poliției. Retorica șmecherească privind costurile "tranziției" nu mai duce de nas pe nimeni, într-o țară în care mamuții industriali absorb zilnic miliarde de lei. Demilitarizată, adică obligată să asculte mai mult de ordinele legii decât de ale "superiorului", poliția și-ar
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
a învățămîntului superior - toate acestea sînt reperele argumentației lui y Gasset. Presupun, sper că sînt și reperele reformei învățămîntului din România. Să fim precauți, însă: să nu ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea mult entuziasm de la rigorile criticii. Y Gasset este, astăzi cel puțin
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
biologia); 3) procesul istoric al speciei umane (istoria); 4) structura și funcționarea vieții sociale (sociologia); 5) planul universului (filozofia). Ajunsă în acest punct al argumentației, m-am oprit nedumerită. Să fi citit, pînă acum, o parodie? Să fi fost toată retorica lui y Gasset un bluff? "Omul obișnuit" pe care y Gasset propune să-l facem "om cult" trecîndu-l printr-o universitate cu un asemenea proiect pedagogic nu poate fi, mi-am zis, decît o ficțiune. Sau un Ficino, reîncarnat și
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
fie că noi, cei ce nu avem acces la acele probleme, o înțelegem sau nu, și cultura generală necesară oricărui bun profesionist? Anti-scientismul lui y Gasset e șocant, și mă îndoiesc că e actual. Nu ezit să-l numesc anti-scientism, retorica autorului mă îndreptățește să o fac. Mai aproape de secolul 19 decît de 21, y Gasset gîndea ca un umanist. Ba chiar ca un umanist neortodox, original, deschis spre alte orizonturi. Dar vremea în care trăim noi gîndește anti-umanist, din păcate
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
slobozenie la mîntuire. în consecința acestui mesaj spiritual, dar și pentru că ,,s-a dat drumul", pur și simplu, după atîtea decenii de interdicție, tuturor temelor și subiectelor, artiștii au umplut galeriile, spațiile publice și piețele cu o artă sufocată de retorică și de recuzită eclezială. Nu se putea intra în nici o sală de expoziții fără a fi întîmpinat de valuri de sînge și baloți de spini împletiți în coroane, de păduri de cruci și tone de piroane. Inclusiv aceia care, cu
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
două mari categorii, susținute în mod tacit prin tot atîtea variante ale aceleiași teze: mai întîi, este vorba de o descriere afirmativă, de o celebrare a omului în sine, dincolo de orice proces de intenție, și atunci pictorul cade într-o retorică sămănătoristă de tip liric și grigorescianizează festiv, însă ceva mai bolovănos (Țărănci lîngă troiță, 1910, Țărănci din Vlaici, 1910, Țărănci la biserică, 1912, Țărani în bătătura casei, 1914, și chiar Bărci cu țărani la Măcin, 1915 etc.). Nepunîndu-se aici problema
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
contemporane despre care se vorbește destul de des: cîinii fără stăpîn sînt, cel puțin în marile orașe, mai ales în București, o experiență cotidiană și un subiect de discuții aprinse, ba chiar de dezbateri publice, interpelări politice și programe electorale. Dincolo de retorica declanșată de o atitudine favorabilă sau defavorabilă fenomenului, dincolo de alegerile lexicale care reflectă implicarea afectivă a vorbitorului (cățeluși vs. haite), nu sînt lipsite de interes cîteva formule de desemnare deja impuse. Desemnarea standard, tradițională, e reprezentată de sintagma cîini vagabonzi
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]
-
de-a masacru, tonalități baroce, sintagme concettiste, totul pentru captivarea și vertijul cititorului postmodern. Ce gustă atrocitatea și imoralismul acestor autori, deciși să-și "vândă" cu orice preț povestirile. Conștienți că aici și acum interesează virulența și provocarea, iar nu retorica orgolioasă a litera Dan Silviu-Boerescu, Plaja nudiștilor, Ed. Allfa, București, 1999.
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
la limbaj: impresionista, dogmatica, istorista, sau estetică a preferat să evite verbalitatea textului în favoarea impresiilor, ideilor, ambiantei culturale sau valorii literare deductibile din el, ca niște constructe abstracte. Nici critică actuala n-a fost alt fel. A adăugat o perspectivă retorica sau fenomenologica, absența înainte, dovedindu-se interesată de structuri (poetice, narative etc.). Chiar și structuraliștii noștri, cei mai în măsura să-i înțeleagă virtuțile, au făcut prea puțin pentru verbalitate. În afară de M. Zamfir care a și introdus un concept nou
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
citatul e judecat strict pentru conținutul său, care poate fi din extrem de multe puncte de vedere defăimător, dușmănos, subversiv. În demascările vremii, conținutul "necorespunzător" e considerat în mod automat produsul unei intenții, și condamnarea dicționarelor nu diferă prea mult de retorica proceselor pentru sabotaj: e identificată astfel, "sub mască nevinovăției înregistratorilor pasivi de cuvinte - cea mai nerușinata contrabandă de idei șovine și cosmopolite" (80). "Dicționarul abundă în cuvinte și sensuri ieșite din uz, în citate date intenționat cu scopul de a
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
lor, forme de civilizație și reflexe ale unor lumi care nu au legături nemijlocite cu spațiul pe care ei îl reprezintă acum. Cee ce ii mai unește de asemenea, de această data însă într-un mod subtil și fără nici o retorică ajutătoare, este interesul lor pentru o anumită arhaicitate a lumii pe care au luat-o în posesiune, pentru formele ei ceremoniale și aparent încremenite. De separat îi separă, evident, în primul rînd limbajul, tehnicile și materialele. Îi mai separă apoi
Arta ca rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17953_a_19278]
-
celor ce-l asculta și nu de a cîștiga adeziunea acestora la credințele sale personale prin puterea de antrenare a spectacolului pe care îl oferă exercițiul viu la gîndirii, putere ce o poate depăși pe cea a celei mai rafinate retorici". Și: "Învățătură lui Nae Ionescu ne apare drept problematică nu prin aceea că-i cere celui ce se interesează de filosofie să gîndească și să regîndească totul cu propria lui minte, ci în măsura în care respinge din capul locului sugestia că evoluția
O pasionantă carte de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17950_a_19275]
-
există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de ani ai săi și la cei peste șaptezeci de prezență publică, Barbu Brezianu este un contemporan strict, o
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
configurarea unui alt set de norme ale literaturității, spre un alt mod de a vedea literatura. Ironia, accentul parodic au mecanisme mult mai fine decît simpla inversare a sensului literal, pe baza căruia se poate reconstitui cu ușurință subtextul. Figură retorica se transformă în figură textuala prin distanțarea tot mai mare a autorului de narator, iar acest decalaj între instanțele ce dețin autoritate asupra relatării conferă textului o ambiguitate profundă, care nu de puține ori orientează lectură pe o pistă falsă
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
i se cuvine Marianei Filimon un loc în primul raft al poetelor noastre. Mariana Filimon: Amfiteatrul din nori, Ed. Eminescu, 1998, 94 pag., preț neprecizat; Maria Filimon: Lecția de nesupunere, Ed. Universal Dalsi, 1998, 56 pag., preț neprecizat; Maria Filimon: Retorica mării, Ed. Helicon, Timișoara, 1998, 128 pag., preț: 6120 lei.
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
eterogenizarea populației pe care a absorbit-o cît și prin climatul ideologico-propagandistic pe care l-a dezvoltat. În mare măsură previzibil, după traumă ambientală de trei decenii, abia cicatrizata periferic, revenirea la reperele peisagistice libere, dezinhibate și lipsite de orice retorica exterioară, era greu de acceptat. Dar, pînă la urmă, si aceasta opoziție, născută din frustrări, din monotonie și din lene mentală, s-a risipit înfrînta de propria să incoerenta. Parcă anume spre a confirma acest scenariu simbolico-taumaturgic, lucrările celor șapte
Iarăsi despre mîntuirea prin artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18011_a_19336]
-
și Magul/ trași prin inele de flăcări// arghirofili/ încercînd între dinți plumbuiții talanți/ extorcați. inimioarele fripte/ ale fraților îngeri/ și viermușorii hilari, bărbătești/ zvîrcolindu-se în tăvița de nichel" (Catacomba comedianților). Comediei umane i se adaugă una cosmică. Absurdului subiectiv al retoricii găunoase i se adaugă absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar în clipa aceea cînd frații urcați pe butoaie/ în piață/ predicau în deșert/ albiți de salivă prostimii mojice/ (refuzînd să învețe și astfel să iasă din starea/ de dobitoc somnolent
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite și împletite apoi frumos la loc. Atunci înseamnă / Că ai ga sit ce că utai de multă vreme și/ nu mai sperai/ c-o să -ntâlnesti" (xxx). După atâtea pagini de prozaism
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
trebuie poate duce la istorisiri și interpretări pasionante, cum a și făcut de altfel în cazul unor cercetători englezi. În paralel cu această problematică a corpului a evoluat o altă abordare în istoria intelectuală: cea a investigațiilor legate de o retorică a comportamentului în diverse epoci și a felului în care ea exprimă sau influență anumite moduri de gîndire. Normele de conduită ale Occidentului, departe de a fi doar ceremonial exterior și pasager ce definea la un moment dat ritualul unei
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
bazat pe asemenea premise poate friza absurdul, propunînd analogii neconvingătoare sau inutile, ori dimpotrivă, poate dezvălui legături interesante constituite în interiorul regulilor mentale și acceptate ale unei culturi. Ca să reiau același exemplu de mai sus: în istoria științei o analiză a retoricii comportamentului dintr-o epoca a făcut deja vogă în cercetările școlilor de sociologie a științei, aplicate grupului din jurul Societății Regale de la Londra, miza fiind aceea de a demonstra că, în formarea unor teorii științifice, precum cele din mecanică lui Newton
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
în același timp, originalitatea cărții lui Jean-Claude Schmitt, Rațiunea gesturilor, publicată în traducerea Doinei Marian și cu o prefață a profesorului Alexandru Duțu de Editură Meridiane. Schmitt, pe scurt, combină ambele chestiuni, pe cea a corpului și pe cea a retoricii comportamentale, descoperind și problematizînd de fapt în studiul său tocmai verigă de legătura dintre ele: gestul. Pornind de la o propoziție celebra datorată profesorului sau, Jacques Le Goff, aceea că întreaga lume occidentală ar fi o civilizație a gestului, Schmitt propune
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
analizei sale, care este aceea de a stabili contextul și însemnătatea actului în sine de a face anumite gesturi în perioada medievală. Diversele contexturi de apariție a unor gesturi în Evul Mediu presupun reconstituirea unei istorii a disciplinelor perioadei, de la retorica, teatru, muzica, dans pînă la teologie și medicină. Gestul, ca fundament semiotic și cultural, este puntea dintre aceste domenii spirituale aparent atît de diferite între ele, iar cartea lui Schmitt, din acest punct de vedere, o istorie intelectuală subtilă, nuanțata
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
rezumativ, asupra cîtorva aspecte legate de evoluția unor discipline în Evul Mediu, pentru a oferi doar o mostră de funcționare a metodei și raționamentului autorului. Spațiul disciplinar în care gestul are o importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
Evul Mediu, pentru a oferi doar o mostră de funcționare a metodei și raționamentului autorului. Spațiul disciplinar în care gestul are o importanță stabilită teoretic și recunoscută direct este, evident, retorica clasică. În varianta latină, cele cinci părți constitutive ale retoricii sînt invențio, dispositio, elocuțio, memoria și actio (sau pronunciatio). Ultima se referă la postura oratorului în timpul susținerii discursului său, începînd cu intonația și inflexiunile glasului sau, și ajungînd pînă la gesturile pe care era recomandat să le facă, în funcție de tipul
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]