3,881 matches
-
se arate, probabil pentru că În momentul acela În tren fusese aproape Întuneric. Era blondă, era subțire, dar nu-și putea aminti trăsăturile ei. Am făcut tot ce-am putut pentru ea, Își spuse el. Oricum ne-am fi spus la revedere În câteva săptămâni. E momentul să mă așez și eu. Domnul Stein Își flutură iarăși pipa, iar fetițele lui Dunn dădură din picioare și fluierară din țignale. Așteptând În gară O relație s-apară, Puf, puf, puf, puf... — Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
deodată acolo, privind țintă la Hunter. —Și eu voi fi acolo. Poate ne putem Întâlni la o ceașcă de verveine 1? La Costes? Mi-e așa de urât acolo singură câteodată... Oricum, eu am venit doar să Îmi iau la revedere de la voi amândoi. Sunteți un cuplu splendid. Bineînțeles, sufăr pentru mine. —De ce pleci acum? Întrebă Marci. Să știi că petrecerea nu s-a terminat Încă, o să mai țină distracția. Am o noapte foarte lungă În fața mea, răspunse Sophia, făcând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Lauren mă implorase să o Însoțesc la Înmormântare. Spunea că, aproape la fel de rău ca o mahmureală de după Marquee Club, o loviseră regretele - regretul că se certase cu Sanford, regretul că nu rămăseseră prieteni, regretul că ea nu-și luase la revedere, regretul că nu avusese o relație amoroasă cu el (În durerea ei, ea Își dorea chiar să se fi culcat până la urmă cu el, patul cu apă). O durea atât de tare capul În dimineața Înmormântării, că era complet incapabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sus, trădînd mai degrabă ambiție decît lăsînd să se vadă mîndrie și prestanță, așa cum ar vrea. Își aranjează paltonul, ia din mașină poșeta, apoi se întoarce spre șofer, care i-a sărit în întîmpinare, s-o ajute: Poți pleca. La revedere, tovarășă; drum bun! se precipită șoferul, retrăgîndu-se spre portiera din față. Tovarășă, intervine actorul ce vor tovarășii de la mine? Am înțeles c-ai fost obraznic răspunde femeia simplu, privind undeva, peste umărul actorului, spre un afiș de pe peretele autogării. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc și la autogară... La revedere! murmură femeia, întorcîndu-se domol, secerîndu-l cu coada ochiului pe Vlădeanu. Privirea tînărului o urmărește cîteva secunde, apoi se întoarce spre Ștefănescu: Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă. Ștefănescu, un bărbat în puterea vîrstei, cu părul argintiu, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
naiba cu tot orgoliul tău!" M-ai înțeles greșit murmură Paula. Bine, lasă, amîndoi sîntem nervoși. Eu nu, că nu aștept pe nimeni spune Paula simplu, răsucind cu calm zăvorul yalei. Nici chiar pe mine? Asta o hotărăști tu. La revedere! Pașii grăbiți ai bărbatului pe culoarul lung o înfiorară pe Paula, făcînd-o să se simtă umilită, dar și meschină în același timp. De mult își zice, mai ales la despărțirile de Radu, s-o termine cu rolul de rezervă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
le acceptați! Mă îmbătasem și... ca la beție. Sînt sigur că și dumneavoastră gîndiți la fel, punînd preț doar pe luciditate și nu luați de bune stările confuze. Desigur, domnule Muraru; vă rog să nu vă faceți probleme! Mulțumesc! La revedere! Un moment spune Mihai, făcîndu-l pe Muraru să rămînă lîngă ușă. Aseară mi-ați cerut niște bani. Curios! încearcă un surîs Muraru. Cum de v-ați oferit să-mi împrumutați așa, fără ezitare? În studenție am trăit un moment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fac mai optimist, mai luminos în gînduri, ținîndu-te la distanță de noroi. Dacă aveți nevoie de bani, spune Mihai, văzîndu-l pe Muraru că se întoarce spre ușă spuneți-mi. Nu cred că mai e nevoie. Oricum, mulțumesc de încredere! La revedere! Mihai murmură formula de salut și rămîne cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou spre oglindă, unde se văd doi ochi în care crește furia, pe măsură ce sîngele părăsește obrajii. Acest "interesant" al Mariei Săteanu i se pare lui Mihai o ironie de prost gust. A spus "bun găsit!" la venire și "la revedere!" cînd a plecat răspunde el calm, dar ironic. Și între? întreabă femeia, fără să se întoarcă, cercetînd cu privirea cărțile înșirate, în rînduri suprapuse, pe lîngă perete, pînă pe sub masă. Între spune Mihai calm -, s-a scuzat că mă deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
venit să sar în sus; e un spectacol onorabil, atît. Sper ca la repetiția de mîine dimineață să se mai retușeze ceva. Oricum, tovarășe Vlădeanu, întinde președintele mîna fii pe pace, noi doi vom avea zile și mai bune. La revedere! Săveanu se retrage și el, nu înainte de-a-l mai reține pe Mihai cîteva clipe: Nu pleca din Valea Brândușelor, e-o prostie să-ți dai aere de cum debutezi. Poți scrie oriunde. Tu ai șansa vieții de uzină exploateaz-o! Uzina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai oare mama nu poate să aibă... suflet? Ba da, surîde Mihai, să înlăture neliniștea e ca un tărîm nou, frumos, considerat sterp; trebuie căutătorul, care să dea la iveală comorile. Nu-ți fie teamă, n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar fi trebuit să te gîndești că nu m-am născut fiică de prim-vice, cu vilă, servitoare... Dar, hai, cred că-i destul. Pa ! La revedere! Ajuns afară, în vîntul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
n-o să-i semeni. La revedere! Și, te rog, scuză-mă dacă... Înainte de acest "dacă" ar fi trebuit să te gîndești că nu m-am născut fiică de prim-vice, cu vilă, servitoare... Dar, hai, cred că-i destul. Pa ! La revedere! Ajuns afară, în vîntul care face să se plece mult într-o parte, aproape pînă spre pămînt, pomii rămași într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui căuta, cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un coș, trece printre rînduri, indiferent la privirea supraveghetoarelor, apoi pătrunde în magazie. În colț, așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cheamă Tu - cum s-ar fi putut chema altfel? Dă-mi racheta. Pak! Sare capul bătând/ deasupra fileului- și se-ntunecă. În spatele meu, zeul cu un singur ochi/ rânjind mă trage de mânecă.../ de braț, de umăr, de umbră, de la revedere, de la, de re,/ de ve, și de, și re... Date fiind cuvintele rachetă și fileu, așa ceva se cheamă Tenis. Există zone întinse unde N.S. reușește să mă scoată de-a binelea din sărite. În urma unor lecturi prost asimilate din fizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și am Învățat În doi timpi și trei mișcări cum se zice „adio fermoar”. Nu era Shakespeare, Însă era mai bine decît nimic. Puteam s-o spun stînd pe picioarele dinapoi și fluturînd o lăbuță din față - făcînd semnul de la revedere -, gest urmat de o mișcare verticală de jos În sus, ca și cum mi-aș fi tras un fermoar peste piept, cu aceeași lăbuță. Am exersat În fața oglinzii, fluturare-tras fermoarul, fluturare-tras fermoarul, pînă cînd mi-a intrat În reflex -, ceea ce m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
același lucru : „Nu, omule, nu e domesticit - e civilizat”. După care unul dintre tipi - Gregory Îl chema - s-a Întors spre mine la plecare și mi-a zis, pe un ton cît se poate de firesc și de amical : „La revedere, omule”. M-a dat efectiv pe spate, ce să zic. Deși la ușa lui Jerry nu bătea aproape nimeni niciodată, cunoștea o seamă de oameni prietenoși, care l-au salutat În trecere - „Ce mai faci, Jerry ?” „Tot pe poziție, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și-obositor.” M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar demolarea ei este un eveniment care chiar a avut loc. Firmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
M-am uitat țintă la cuvinte și ele nu au pornit să se legene și nici n-au dispărut În ceață. Șobolanii nu au lacrimi. Lumea era uscată și rece, iar cuvintele frumoase. Cuvinte de adio și de la revedere, la revedere și rămas bun, de la cel mic și de la Cel Mare. Am Împăturit la loc pasajul și l-am mîncat. NOTA AUTORULUI Piața Scollay există În realitate, iar demolarea ei este un eveniment care chiar a avut loc. Firmin este Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
eram prieteni. Ne-am Întîlnit În tren. Mi-a spus că a avut un necaz, În legătură cu niște scrisori. N-ar fi trebuit să veniți așa, neanunțat. — Îmi pare rău. Văd că n-aveți nevoie de clienți, așa că vă spun la revedere. — Ia te uită! exclamă domnul Rennit. Nu te pierde cu firea, omule! SÎnt foarte ocupat, și apoi, felul dumitale de a te prezenta... Dar dacă mi-ai spune pe scurt ce dorești... Aidoma unuia care se ocupă de lucruri prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul. — La revedere! — La revedere, sir... Adresîndu-se cu „sir“ comitea o eroare tactică la fel de gravă ca și aceea de a purta pălărie, cu care era vizibil neobișnuit. Sau ca și faptul de a fi rămas atîta timp cu ziarul deschis la aceeași pagină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul. — La revedere! — La revedere, sir... Adresîndu-se cu „sir“ comitea o eroare tactică la fel de gravă ca și aceea de a purta pălărie, cu care era vizibil neobișnuit. Sau ca și faptul de a fi rămas atîta timp cu ziarul deschis la aceeași pagină. „Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
văzu pășind pe niște coridoare interminabile. Văzu apoi deschizîndu-se o ușă, dincolo de care era Anna... Amîndoi Înfruntaseră primejdia - se agăța de ideea asta. Desigur, există Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața după cineva. E morbid. — Da, da... La revedere. 2 Apartamentul se afla la etajul al treilea. Rowe ar fi vrut ca scările să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întotdeauna o explicație. Își aminti ce-i spusese Anna, că el Îi salvase viața. — La revedere, zise Rowe, pe un ton sec. Trebuie să plec. — N-are nici un rost să plîngi toată viața după cineva. E morbid. — Da, da... La revedere. 2 Apartamentul se afla la etajul al treilea. Rowe ar fi vrut ca scările să nu se mai sfîrșească niciodată - iar cînd apăsă pe butonul soneriei, nădăjdui că nu va veni nimeni să-i deschidă. lîngă ușă, pe palierul Întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fii dumneata. — Ce te făcea să crezi că te voi găsi? — Poliția n-a fost Încă desființată. Acum, ne țin sub supraveghere biroul. Rowe intră după ea. Nu așa Își imaginase el atunci - sub vraja ciudatei sale aventuri - scena revederii. Păreau foarte stînjeniți amîndoi. Ușa era acum Închisă, dar nu se simțeau aproape unul de altul - era ca și cum ar fi fost Înconjurați de o sumedenie de oameni cunoscuți. Își vorbeau În șoaptă, parcă Înadins ca să nu-i deranjeze pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fragilă și năpăstuită, Încît Rowe se muiase de tot. — În revolver e un singur glonte, spuse Anna. Și sînt sigură că n-o să-l irosească aiurea. — Să nu te miști de-aici! Îi porunci Rowe. Ea dădu din cap. — La revedere. O să mă-ntorc cît pot de repede. Și, cum ea nu-i răspunse, urmă: Atunci vom lua viața de la-nceput... Anna zîmbi fără convingere, dîndu-i a Înțelege că nu ea, ci el avea nevoie de asigurări și de consolări... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]