3,455 matches
-
Europene, avându-și originea în politici publice care nu sunt identice. Nu numai c... la nivelul autorit...ților naționale r...mân prerogativele importante de politic... economic... (fiscalitate, educație, cercetare și dezvoltare, asistent... social..., legislația muncii etc), dar concretizarea lor a revelat traiectorii de evoluție economic... notabil diferite. Aici trebuie s... subliniez zone „moi” ale politicii publice, precum sistemul educațional, reglement...rile pe piața muncii și reforma sistemului asistențial, care implic... imaginație (alias clarviziune), pricepere în guvernanță public..., fler politic și un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
adulților (tineri plus seniori) a crescut astfel cu 28,9 milioane în total (+19, 6%). Ea a crescut în mod vizibil mult mai puțin repede decât numărul adulților, ceea ce explică ușurarea generală a indicelui global de dependență (cf capitolul I) revelat de tabelul 14. Tabelul 14. Evoluția structurilor demografice și a procentelor de dependență 1951 în % 2000 în % Variația în % Tineri între 0 la 19 ani UE a celor 15 UE a celor 25 10 noi membri Rusia 65 de ani
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Până în 2005 sau 2006, repercusiunile acestei mișcări nu se fac încă simțite asupra populației adulte. Totuși, foarte curând, accesul la vârsta de pensionare a generațiilor corespunzând unei fertilități mult mai abundente va induce inevitabil o reducere a numărului adulților, "schimbul" revelându-se din ce în ce mai insuficient. Acest fenomen, combinat cu creșterea continuă, timp încă de câteva decenii, a populației de seniori, va duce obligatoriu la o îngreunare progresivă și ineluctabilă a ansamblului populației aflate în sarcina adulților (indice global de dependență). Aceasta este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cu mine în blid (tryblion). Căci Fiul Omului se duce precum este scris despre El, vai însă de omul acela prin care Fiul Omului este dat/predat (paradidotai). Bine era dacă omul acela nu s-ar fi născut! Isus își revelează destinul fără să-l identifice expressis verbis pe cel care-L va da pe mâna autorităților. E vorba despre unul dintre cei doisprezece aleși, prezent la cină. Ucenicii intră imediat în panică, arătându-se ofensați. Marcu folosește o expresie foarte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
veste bună”, nu gen literar! Dumnezeu nu ne-a trimis un nou gen literar, o nouă Carte spre mântuire, ci o „veste bună” întrupată în propriul Lui Fiu. Isus, da, se născuse într-o religie a Cărții, în religia Torei, revelată de către Dumnezeu lui Moise cuvânt cu cuvânt pe muntele Sinai. Dumnezeu are copyright direct pentru Torah, nu și pentru scrierile adunate în Noul Testament 72. Isus n-a lăsat nici o literă scrisă, doar câteva semne pe nisip: ne amintim de celebrul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pomenită, prin aluzie, în Noul Testament (Iuda 1,9), iar titlul atribuit lui Isus, de „Fiu al Omului”, trimite la personajul mesianic din secțiunea a doua, „a parabolelor”. * Enoh este un „drept” căruia Dumnezeu, prin îngerii săi, a binevoit să-i reveleze tainele cerești. Vizionarul nu se gândește la „generațiile prezente”, contemporane cu el, ci în primul rând la cele viitoare, altfel spus, la generația din care face parte autorul propriu-zis al apocrifei. Viziunile eshatologice se îmbină, pe tot parcursul Cărții lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celor păcătoși, îi va alunga pe regi de pe tronurile și din împărățiile lor, întrucât aceștia nu-i aduc slavă și laudă și nu mărturisesc de la cine au căpătat împărăția” (XLVI, 4-5). Fiul Omului există dinaintea creaturilor, dar nu se va revela oamenilor decât la sfârșitul zilelor, ca să judece, altfel spus, să-i aleagă pe drepți de păcătoși, pe buni de răi. „Atunci munții vor sări ca berbecii,/ dealurile vor tremura ca și caprele cu ugerele pline de lapte” (LI, 4). Purtat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
XII). Prin urmare, judecătorul nu-l poate trimite nici în iad, nici în rai; respectând cu strictețe principiile justiției divine, îl părăsește într-un loc de mijloc (eis to meson) până la judecata universală. Abraham nu pierde ocazia de a-și revela încă o dată virtutea: împreună cu arhanghelul Mihail, el rostește o rugăciune spre folosul sufletului rămas în „suspensie ontologică” și Dumnezeu îl ascultă. Căci „ridicându-se la sfârșitul rugăciunii, ei n-au mai văzut sufletul la locul unde se afla mai înainte
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe dinăuntru”, suntem îndemnați să vedem în cele ce urmează două niveluri și două etape ale Revelației: primul nivel, „exoteric” (etapa intermediară); al doilea nivel, „ezoteric” (etapa finală). Lucrurile sunt confirmate de următorul fapt: conținutul textului dinăuntru nu poate fi revelat decât după desfacerea ultimei peceți, a șaptea. Așadar, până în acest moment, viziunile sunt scrise pe fața exterioară a cărții (de fapt, este vorba despre un sul împăturit). Iată grila de lectură derivată din interpretarea lui Bornkamm: - Capitolele 6,1-8,1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
se amestecă cu oamenii (inclusiv cu descendenții lui Seth), provocând potopul ca remediu necesar contra răului universal. Ham, unul dintre fiii lui Noe, asigură perpetuarea răului în lume după potop. Conform lui Serenus, el sapă în piatră și metal tainele revelate de îngeri; după mitul sethian, îngerii profită de un moment de uitare ori de neglijență din partea Mamei pentru a-l introduce în arcă pe Ham cel rău. Există foarte mari șanse ca avva Serenus (sau Ioan Casian însuși) să fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Balthasar nu înțelege să trezească fantome ale trecutului îndepărtat și să le ceară sfaturi sau răspunsuri la chestiunile prezentului, ci „să pătrundă până la sursa vitală a spiritului lor, până la acea intuiție fundamentală și secretă care le călăuzește gândirea și ne revelează una din marile atitudini posibile (sic!), pe care teologia le-a adoptat într-o situație concretă și unică”. Așadar, nu readaptare a unor soluții, perimate prin însuși faptul că aparțin unui trecut radical diferit de prezent, ci pătrundere în intimitatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ni se apără drepturile (Și ce e mai de preț decât libertatea?).Progresul spre Homo sapiens s-a făcut tocmai pentru că omul a trecut de la a reacționa la realitate la a se detașa și astfel să înțeleagă, să i se reveleze, în același timp reacționând la ea. Omul a ajuns să-i fie familiară realitatea, pentru că a trăit cu ea și o cunoaște pur și simplu. Azi violența săracilor e grotescă. Sărac și cinstit, da. Deci sărăcia e o ispită, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la intensitatea dorită: libertatea de a alege. Conceptul de opțiune lipsită de constrângeri constituie, simultan, o binecuvântare și un blestem, fiindcă implicațiile unui act deliberat instituie, ad libitum, ordine sau haos în universul care te înconjoară. Nimeni nu ne-a revelat însă aceste lucruri; a trebuit să le descoperim singuri. Și, după aceea, a fost necesar să hotărâm cu răbdare și, mai ales, cu înțelepciune. Pentru că, la urma urmelor, ne simțim acasă nu în lumea în care am fost aruncați, sartrian
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să găsesc ceva bun în "religiozitatea cosmică" a lui Albert Einstein care "se diferențiază de cea a omului simplu": Ce profundă bucurie în fața edificiului lumii și ce dorință arzătoare de cunoaștere, fie și doar a unei simple raze din splendoararea revelată de ordinea minunată a universului, trebuie să fi avut Kepler și Newton pentru a putea, într-o muncă solitară de mulți ani, să descopere mecanismul celest" (Religion und Wissenschaft, Religie și știință, 1930)5. Credința în raționalitatea universului și deci
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din secolele trecute) să înțeleg Coranul ca pe o carte ad litteram revelată, dictată chiar de Dumnezeu. M-aș întreba dacă nu este în același timp și cuvânt uman, cuvânt al profetului Mahomed. Chiar și așa, Coranul pentru mine ar revela adevărul, calea și viața. Coranul este baza modelului de viață islamic: prin dreptul, riturile și teologia sa, izvor de inspirație a întregii arte și culturi islamice. Din acest model fac parte cei cinci pilaștri ai Islamului: profesiunea credinței față de Dumnezeul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încercaseră justificarea lui Dumnezeu cu argumente logice. Este un eșec chiar și teodiceea lui Iov însuși, care încercase să ajungă indirect la justificarea lui Dumnezeu justificându-se pe el însuși. Dumnezeu este și rămâne incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze, dar protestul nu trebuie să fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă, depășind figura lui Iov (în fond
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
într-un sincretism de vreun anumit tip. Sper într-o pace ecumenică între religiile mondiale. Acest lucru semnifică coexistența pacifică, convergența crescândă și existența creativă a religiilor, în căutarea comună tot mai mare a adevărului și misterului care se va revela în întregime doar în eschaton, al unicului Dumnezeu adevărat. O utopie ? Nu, este o viziune realistă pe care principalele religii importante, dotate cu o orientare mai cosmopolită decât a statelor naționale și a politicienilor lor, a început deja să o
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dă spaima ei înseși? Prin faptul că se simte și se încearcă pe sine în fiecare punct al ființei sale, în acel a-se-simți-pe-sine ca atare, care constituie esența afectivității. Afectivitatea transcendentală este modul originar de revelare în virtutea căruia viața se revelează ei înseși și este astfel posibilă ca ceea ce este, ca viață. Prin aceasta cunoașterea vieții se deosebește radical de cunoașterea conștiinței și de cea a științei, de ceea ce numim în general cunoaștere. În cogitatio, în sensul în care îl înțeleg
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
conștiinței și de cea a științei, de ceea ce numim în general cunoaștere. În cogitatio, în sensul în care îl înțeleg majoritatea comentatorilor lui Descartes mai cu seamă Husserl și Heidegger -, există un cogitatum, conștiința este mereu conștientă de ceva, ea revelează altceva decât pe ea însăși. Odată cu senzația, de pildă, ceva este simțit, revelat așadar în această senzație și prin ea. În același fel, percepția revelează obiectul perceput, imaginația, un conținut imaginar, memoria, o amintire, înțelegerea, un concept, și așa mai
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cu seamă Husserl și Heidegger -, există un cogitatum, conștiința este mereu conștientă de ceva, ea revelează altceva decât pe ea însăși. Odată cu senzația, de pildă, ceva este simțit, revelat așadar în această senzație și prin ea. În același fel, percepția revelează obiectul perceput, imaginația, un conținut imaginar, memoria, o amintire, înțelegerea, un concept, și așa mai departe. Dimpotrivă, în cunoașterea sa proprie, viața nu revelează nimic altceva, nici o alteritate, nici o obiectivitate, nimic care să fie diferit de ea, nimic care să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pildă, ceva este simțit, revelat așadar în această senzație și prin ea. În același fel, percepția revelează obiectul perceput, imaginația, un conținut imaginar, memoria, o amintire, înțelegerea, un concept, și așa mai departe. Dimpotrivă, în cunoașterea sa proprie, viața nu revelează nimic altceva, nici o alteritate, nici o obiectivitate, nimic care să fie diferit de ea, nimic care să-i fie străin. Și tocmai de aceea este viață, fiindcă ceea ce simte ea în mod originar este ea însăși, ceea ce ea încearcă în mod
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ar fi false. Perceperea este corectă când se ține cont că: experiența subiectivă a viziunii nu poate fi "adevărată" în mod absolut, când viziunea și ceea ce ea vede sunt și una și cealaltă false, decât dacă puterea de revelare care revelează viziunea însăși este în mod funciar diferită de puterea de revelare în care viziunea descoperă ceea ce este văzut de vreme ce cea de-a doua putere este îndoielnică. Puterea de revelare în care viziunea se revelează ei înseși este cunoașterea vieții, adică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
decât dacă puterea de revelare care revelează viziunea însăși este în mod funciar diferită de puterea de revelare în care viziunea descoperă ceea ce este văzut de vreme ce cea de-a doua putere este îndoielnică. Puterea de revelare în care viziunea se revelează ei înseși este cunoașterea vieții, adică viața. Puterea de revelare în care viziunea descoperă obiectul său, ceea ce ea vede, este cunoașterea conștiinței, pe care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în faptul că ideea cugetului nu are cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic altceva în afară de ea însăși. Că, acum, cunoașterea vieții (cunoașterea sufletului) fondează cunoașterea trupului, orice cunoaștere de obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cogitatum, adică, tocmai, nu are obiect. Ideea cugetului este puterea originară de revelare în virtutea căreia cogitatio (sufletul, viața) este revelare de sine, și nu a unei obiectivități oarecare, a unui cogitatum. Spaima se revelează astfel pe ea însăși și nu revelează în ea însăși, în afectivitatea sa, nimic altceva în afară de ea însăși. Că, acum, cunoașterea vieții (cunoașterea sufletului) fondează cunoașterea trupului, orice cunoaștere de obiect, aceasta rezultă din faptul că ideea cugetului nu se opune numai tuturor celorlalte idei, ci constituie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]