765 matches
-
Robert Lawrenson), Benjamin Church (Harry Standjofski), William Johnson (Julian Casey) și Nicholas Biddle. Povestea mai conține și alte figuri istorice, precum Israel Putnam (Andreas Apergis), George Washington (Robin Atkin Downes), Thomas Jefferson (John Emmet Tracy), Mason Weems (Tod Fennell), Paul Revere (Bruce Dinsmore), Edward Braddock și Samuel Adams (Mark Lindsay Chapman). Alte personaje: Minerva (Margaret Easley) și Juno (Nadia Verrucci), membrii ai Celor Înaintași; și Marele Maestru din secolul 18 al Ordinului Templier din Anglia, Reginald Birch (Gideon Emery). Desmond, William
Assassin's Creed III () [Corola-website/Science/327951_a_329280]
-
glezne. Este introdus șalul din cașmir ornat cu bijuterii. La bărbați, pantalonii devin mai lungi, mai întâi pentru a intra în cizme și apoi să ajungă până la glezne. Apare sacoul de seară, scurt în talie, care avea guler înalt și revere late și prevăzut cu o vestă. Peste sacou se purta un pardesiu scurt sau palton. Un rol important îl joacă bijuteriile. Considerate un simbol al aristocrației, sunt aproape eliminate de Revoluția franceză, ca apoi să revină la modă, ca expresie
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
ne știm de 10 ani, cu mult înainte să lucreze la pro! Nu mi-a cerut nici o secundă acordul să filmeze cu tel și nu a filmat cu telefonul ci cu o cameră mică profesionistă pe care o avea la rever! Nu mai minți Măruță că minciuna are picioare scurte! Am și mesajul de la el prin care recunoaște că avea cameră profesionistă la el! Iar despre contractul pe care l-am avut cu voi el s-a făcut la cererea insistentă
Oana Roman, SCANDAL cu Cătălin Măruță, după nuntă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/71267_a_72592]
-
ana, Elena Badea Mulți dintre democrat-liberali au profitat de pe urma acestui PDL, iar ceea ce se întâmplă astăzi partid se datorează faptului că a dispărut dragostea cu care se întâlneau și "mândria cu care se purta trandafirul la rever", a declarat, sâmbătă, Cezar Preda la ședința CNC. "Eu cred că suntem vii, dar suntem plini de sânge", a mai spus prim-vicepreședintele PDL, încrezător în capacitatea colegilor săi a reface puterea partidului. ,,Uitându-mă în sală și ascultându-i
Preda, despre PDL: Mândria cu care se purta trandafirul la rever s-a pierdut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39166_a_40491]
-
ani, ceea ce suntem astăzi suntem pentru că anumite valori ale noastre, ale PDL, s-au pierdut. În primul rând spiritul partidului nostru, dragostea cu care ne întâlnim aici. Nu mai venim cu pieptul în față, nu mai venim cu trandafirul la rever, simbolul partidului nostru, mândria noastră și când aveam 6%, și când aveam 30%. Asta era PDL. Îl iubeam și credeam în el", a spus prim-vicepreședintele PDL la ședința CNC, citează NewsIn. Cezar Preda a mai atras atenția că partidul
Preda, despre PDL: Mândria cu care se purta trandafirul la rever s-a pierdut by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39166_a_40491]
-
care o ghidaseră? mă întrebai privindu-i palma pe care continua s-o țină pe obrazul lovit. Își plecase fruntea și din când în când își strângea genunchii ca și când i-ar fi fost frig, se încheia învelindu-și gâtul cu reverele pijamalei, ca și când ar fi avut un șal. Și cu coatele pe genunchi își ducea palma și-și ascundea obrazul. Nu cumva ea fusese crispată de vinovăție când rostise cuvintele "nu ți-am distrus opera?" Nu cumva dorind iertare, înțelegere, vrusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fie "lăsați să fiarbă în suc propriu", președintele Iliescu i-a tratat drept "golani" și nici acest afront nu a modificat dispoziția generoasă, umorul, grația și firescul protestului pașnic. Dimpotrivă, de a doua zi, oamenii parfumați și șpreiați purtau la rever o insigna pe care scria în diferite combinații cuvântul golan: "golan academician" "golan iremediabil", de la domni în vîrstă până la copii de trei ani duși pe umeri de părinți: "minigolan". Eugen Ionesco își însușise și el titlul și trimisese o telegramă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
finală la Dubai, unde a pierdut cu . La a pierdut în runda a 4-a cu . Apoi a participat la că și campioană en-titre. În timpul sfertului de finală câștigat împotriva lui , Radwańska a câștigat un punct în urma unei lovituri cu reverul, care a fost votată drept lovitură anului pe site-ul . A părăsit turneul în semifinale, fiind eliminată de . După eliminări rapide la turneele pe zgura, a ajuns pentru prima oara în sferturile , pierzând în față , a 5-a favorită. A
Agnieszka Radwańska () [Corola-website/Science/333083_a_334412]
-
sunt cele de categorie "Premier" de la Montreal, New Haven, Moscova, Doha, Dubai, dar și Turneul Campioanelor de la Sofia. Anterior, ea a mai jucat trei finale WTA (2010, 2011, 2012), toate pierdute. Este cunoscută pentru un stil agresiv de joc. Execută reverul cu ambele mâini. Simona s-a născut într-o familie de aromani în orașul Constantă. Tatăl ei, Stere (jucător de fotbal la echipa Săgeată Stejaru), deținea o fabrică de lactate. Ea a început să joace tenis la 4 ani, fiind
Simona Halep () [Corola-website/Science/319222_a_320551]
-
miriști orbitoare). Sau: "și peste tot/ posibilul intrat în grevă" (Oraș de sticlă). Sau: "gutuiul a putrezit/ în gheață/ ca țipătul/ în gura moartă" (În adînc). Adică veritabile insigne ale "frumuseții convulsive", pe care poezia în cauză le poartă la rever. Incontestabil, rădăcinile unei atari concepții a dezasamblării, a denaturării, a putrefacției lumii se află în Baudelaire, patronul en titre al lui Arghezi și, prin, în bună măsură, intermediul acestuia, al lui Caraion. Avem a face cu o demonie care, negînd
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră, apoi o să iasă la o băutură „sau ceva“. Își lasă geanta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
furioasă de bărbat strigă „Taci, cucoană! Rezolvă-ți problema după spectacol“, dar altele strigă: „Las-o să vorbească! Asta-i America!“. Pe laturi, gărzile de corp Încep să reacționeze. Pășesc pe scenă și unul dintre bărbați vorbește În șoaptă În rever. În Întuneric se simte ceva agitație și Mariana este luată pe sus din scaunul ei. — E tatăl copilului meu! Ticălosule! Lasă-mă! Wakefield se apleacă În față peste tribună, Încercînd să vadă ce se Întîmplă. — Oricine ai fi, las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de dimineață, Încercase din nou să-l caute pe Agliè. Tăcere. Coborâse să-și cumpere ziarele. Din fericire, prima pagină era Încă ocupată cu funeraliile, iar știrea cu trenul și portretul-robot era În paginile interne. Urcase Înapoi În apartament, ținând reverul ridicat, apoi Își dăduse seama că purta și acum același blazer. Din fericire, fără cravata bordo. În timp ce căuta să reconstituie Încă o dată faptele, primise un telefon. O voce necunoscută, străină, cu un accent vag balcanic. Un telefon mieros, ca din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ale cărei brațe întinse zornăiau diverse brățări, se îndrepta către el. Hugo s-a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat, i s-a dat drumul să se întoarcă împleticindu-se, la scaunul de lângă soția lui. A privit iute împrejur. Imaginea atâtor femei gravide îi dădea o stare de nervozitate. Burțile femeilor păreau umflate peste limita maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Lotti i s-a insinuat printre gânduri. — Ei, oricum, e foarte interesant, Amanda. Mulțumesc. Amanda s-a așezat pe scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei. — Bună. Costumul lui maro, cu dungi și revere late, îi scotea în evidență părul sălbăticit, dându-i un efect dramatic. Alice s-a gândit că tipul arăta ca o combinație între un star rock și un contabil sau ca un manechin coborât dintr-o reclamă de pe Fifth Avenue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-l lase singur în casă. A doua zi, la ora nouă și jumătate fix, Hugo a ajuns la actualul și, spera el, viitorul său loc de muncă. Cu jumătate de normă. Sub braț ținea copilul care se zbătea. Pe reverele sacoului avea mai multe pete la care Shauna s-a holbat când Hugo a trecut prin fața biroului ei. —Intră, a spus Neil morocănos. Exact așa cum se temuse Hugo. Cu ochii injectați și șifonat, prăvălit peste birou, Neil s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că Laura avea un talent deosebit de a face ca și cea mai inocentă remarcă să pară a avea un dublu sens. —Azi a început. Hugo a tresărit când Laura s-a apucat să-i adune fulgii de Weetabix 1 de pe revere. Era un gest mult prea intim pentru ora aceea matinală - de fapt, pentru orice oră. Și Django e aici, a spus ea. Asta când nu stă acasă din cauza conjunctivitei. Hugo habar n-avea ce era aia conjunctivită. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fond, el nu suferise din cauza Amandei Hardwick. Dar singura alifie prezentă acum era cea „întinsă“ pe părul în mod evident nespălat al lui Hugo. Costumul lui altădată elegant era acum mototolit și pătat; în special în zona umerilor și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la barul spitalului Cavendish. „Își bea propria greutate în whisky și fuma ca un crematoriu“, îi raportase Jake disprețuitor. Recunoscând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu doar decorativ: dacă nu-i plăcea de tine, Andrei Lupu se ridica de la masă înainte să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra la o companie de-avocatură (cu mulți &). Îi recunoșteai costumul, cu insigna cu tricolorul pe-un rever și legitimația atârnată la gât, pe sub sacou (politica firmei); pe-al doilea rever era capsat microfonul telefonului. Noaptea își făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la masă înainte să apuci tu să te-așezi. Ziua, lucra la o companie de-avocatură (cu mulți &). Îi recunoșteai costumul, cu insigna cu tricolorul pe-un rever și legitimația atârnată la gât, pe sub sacou (politica firmei); pe-al doilea rever era capsat microfonul telefonului. Noaptea își făcea comerțul cu vechituri, apărea tot la costum, cu cataloage și fotografii sepia, ca pe vremea bunicilor. Doar tricolorul lipsea de pe revere: nu te verifica nimeni, în afara orelor de serviciu. Nu sufeream costumele, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am pus costum. Tricou, o cămașă curată, descheiată la gât. Sacou pe deasupra. Blugii bleumarin închis, de la Steilmann. O pereche de ghete: de fetru bineînțeles. Mă simțeam liber în ele, sportiv. Pieptănătura, umerii sacoului scuturați de scame imaginare, ca Otilia pe reverele lui Pascalopol. Gulerul cămășii îndreptat. Păream onorabil și onest. Cât să-l conving pe tânărul Lupu. Și, fie vorba între noi, nici taică-meu nu reușea să arunce cu Istoria lui Călinescu, pentru că, pur și simplu, n-o avea: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
O scrisoare pierdută?). Piesele mă călcau pe nervi, actorii erau triști și resemnați, pe mulți îi știam de pe vremea lui Ceaușescu, recitau poezii patriotice la televizor, cu mapa roșie în mâini. Stăteau smirnă, împachetați în costumele lor de tablă, cu reverele cât cartea de telefon. Acum abia se mai țineau pe picioare, făceau figurație sau uitau replicile, nici vocea nu bătea mai departe de rândul doi. Trecutul Mariei arăta ca teatrul după care se dădea în vânt: și viu, și mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
acolo unde viețile, teama sau reținerile noastre nu puteau ajunge. Îmi imaginam că eu sunt inspector, iar Maria, o funcționară de la Poștă. Purtam amândoi uniforme bleu, eu sacou drept și cravată groasă de tergal, ea șepcuță neagră pe cap și reverele cămășii desfăcute peste taior. În piept îi strălucea o siglă cu numele și funcția, prinsă cu un ac de siguranță de cămașă, chiar deasupra sânului: când respira, numele i se mișca odată cu sânul, indicându-i responsabilitățile. O controlam în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
prinse în catarame rotunde, speriau până și fâșia de abdomen în care mișca buricul. Fetele îmbrăcau niște tunici cabrate, cu epoleți și nasturi metalici, de cazarmă; fireturile atârnau pe stofa lucioasă de velur sau catifea, croită în unghiuri drepte, cu revere largi de mareșal. Culorile tari reveniseră, textura preferată părea una densă și mată, jucând în falduri adânci: mov, vișiniu închis, bleumarin; te simțeai ca în Muzeul Draperiilor. Prin despicătura tunicii, între tricoul prea scurt și pantalon, sclipeau pietrele prețioase sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]