770 matches
-
Alexandre Séon, "Studiu pentru Lira lui Orfeu". Artachino, în frontispiciu, o desenează pe Ileana, "patroana" simbolică a revistei, ca împărăteasă a florilor, printre flori de floarea-soarelui. Pictorul Luchian își face un autoportret de tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă notă de eleganță și detașare, iar privirea artistului se fixează în acord cu ținuta aristocratică asupra unui interlocutor invizibil. L. Bassarab desenează o friză decorativă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o rochie de culoare azurie. Pășeam repede între
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se și condiționează, nu-i așa... Tot timpul în luptă cu boala. Am auzit că ar fi bolnav încă din tinerețe. Nu numai de nervi. De plămâni... Acum e însă altceva, grav, așa se spune. Costum bej, cu carouri și revere mari. Privire tulbure, chip regulat, dar poros, ciupit de vărsat. Părul rărit, spălăcit, degete micuțe, pătate de tutun. Mi-ar putea împrumuta febrilitatea, vârsta, să stau lângă o liceană fugită de acasă pentru câteva zile, în atmosfera festivă, jubiliară și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați-mă, am găsit ce să-ți spun ! Dar fantasma se restrânse iar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și surorile. Sunt de asemenea precizate data și locul înmormântării sau ale incinerării. Dacă această indicație lipsește înseamnă că înmormântarea a avut deja loc. Hainele bărbătești vor fi de culoare închisă, cu cracată neagră și o panglică de doliu la reverul hainei sau paltonului. Ținuta feminină - haine negre, inclusiv ciorapii. Paltonul, dacă nu este posibil să fie negru, va avea o culoare închisă. Cum ne purtăm în biserică? Atunci când intrăm în biserică ne purtăm cu evlavie și decență: Ne facem semnul
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
de zi are haina încheiată la un singur rînd sau la două rînduri (la un nasture sau la doi nasturi), iar pantalonii sînt tubulari și strîmți. Pardesiile și demiurile sînt lungi, acoperind bine glezna și chiar jumătatea superioară a gambei. Reverele sînt scurte, iar gulerele adeseori de catifea. Apare și aici buzunarul exterior (ca acela de la jachetă) care adăpostește batista albă fină. Cămășile sînt din mătase, dejalenă sau poplin. Fracul (purtat cu papilon alb) și smochingul (purtat cu papilon negru), cămașa
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
europeană sau polară, cu ochi de sticlă. Gulerul și mînecile demiurilor sînt și ele din blană naturală. Iarna doamnele poartă manșon din blană sau stofă asortat la pardesiu sau demiu§§§§§. Costumul bărbătesc are haina (jacheta) strîmtă și scurtă, uneori cu revere late (mai ales la haina la două rînduri) și pantalonii destul de largi, cu manșetă** Cravatele erau de lățime medie. După cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul de austeritate prelungită din primii ani, moda este mai săracă, mai
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe corp (stilul slim-fit) și cambrate pe talie, punînd în evidență siluetele atletice sau subțiri. Buzunarele cu clape ale jachetelor au șlițurile tăiate oblic pe talie; deasupra buzunarului drept apare acum un buzunar mic, și el cu clapă, pentru monede. Reverele sînt foarte înguste și scurte. Cravatele sînt și ele foarte înguste și ceva mai scurte. Moda tinerească a deceniului al șaptelea este lansată de buticurile de pe Carnaby Street, o stradă în plin centrul Londrei (cartierul Soho). Anii '70 sînt o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
este descheiat, creează prin contrast un veritabil șoc bărbaților sensibili la eternul feminin, ca și cum acesta ar revela brusc desuurile doamnelor. Fustele sînt și ele foarte lungi, mai ales la rochiile de seară. Jachetele bărbătești, ceva mai lungi decît înainte, au revere foarte largi, acoperind bine piepții, pantalonii sînt puternic evazați (gen marinăresc), iar cravatele devin foarte late. Se răspîndesc și blezerele (blazers) la un rînd sau la două rînduri, cu nasturi din metal galben (inclusiv la manșete); multe din acestea au
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
zis, dar Îmi trimit lucrurile la curățătorie. — Nu, nu, nu, făcu el, vârându-și mâna În detergent. Am ascuns-o aici de vizitatorii nepoftiți. Așa, uite-o. Scoase din pachet un obiect mic, plat, argintiu, pe care-l lustrui de rever Înainte de a mi-l pune În palmă. Era un disc oval cam de mărimea unei cutii de chibrituri. Pe o parte era omniprezentul vultur german ținând În gheare coroana de laur În jurul svasticii; pe cealaltă față erau cuvintele „Poliția Secretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu o barbă tăiată scurt pe fața-i arsă de soare. Era Îmbrăcat cu un costum la două rânduri de nasturi gri-deschis, care ar fi fost potrivit mai degrabă unui bărbat cu zece ani mai tânăr decât el, iar la rever avea o Scary Badge, insigna partidului. Miroseai de la o poștă că e un arivist, un Toporaș de Martie, de parcă s-ar fi dat cu soluție contra insectelor. — Herr Gunther, mă Întâmpină el cu vioiciune și, pentru o clipă, se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubitul ei să repete cererea și În aceeași clipă am reușit să mă eliberez din strânsoarea lui și să-l plesnesc cu Waltherul peste față. A fost o lovitură puternică dată cu dosul palmei, care avu forța unui lovituri de rever cu racheta de tenis care asigură câștigarea meciului, trimițându-l la perete, lipsit de cunoștință. M-am Întors la timp ca s-o văd pe fată luând de jos arma lui Jeschonnek. Nu era momentul potrivit pentru gesturi cavalerești, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un bărbat cu prea multă răbdare și sunt sigur nu trebuie să-ți aduc aminte tocmai dumitale ce Înseamnă asta. Magnatul oțelului privea În gol, ca și cum nu ar fi auzit un cuvânt din ce-i spusesem. L-am apucat de reverele jachetei, am tras de el să-l ridic În picioare și i-am ars două palme zdravene. — Ai auzit ce-am zis? Ucigașii ăștia, torționarii ăștia, o au pe fiica ta În mâinile lor! Gura i se lăsă În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
uitat la cele patru cadavre și la trotuarul plin de sânge, m-am împleticit până la bordură și am vomitat în șanț până m-a durut pieptul. Am auzit sirenele mașinilor de poliție care se apropiau. Mi-am prins insigna de reverul hainei și m-am întors. Lee golea buzunarele morților și azvârlea șișuri și țigări de marijuana pe trotuar, departe de bălțile de sânge. S-a apropiat de mine și am sperat să-mi trântească o vorbă de duh care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mele politice se subordonează dorinței de face dreptate“. Am deschis ușa de acces în biroul de la Omucideri și am dat cu ochii de istețul republican, care vorbea cu patos la microfon, în timp ce echipa tehnică îi înregistra fiecare cuvânt. Purta la rever o insignă a Legiunii Americane, probabil cumpărată de la bețivanul decorat care dormea în parcarea de la Hall of Records, un tip pe care într-o vreme îl urmărise încrâncenat în justiție pentru acuzația de vagabondaj. Locul era plin de pupincuriști, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu degetul. Fata scânci: — Nu sunt lesbi, nu sunt lesbi! Nu s-a întâmplat decât atunci. Millard o legănă ca pe un copil. — Betty era lesbiană, Lorna? o întrebă Sears. Mi-am ținut respirația. Lorna se șterse la ochi cu reverul lui Millard și se uită la mine, după care răspunse: — Nu sunt lesbi și nici Betty nu era și colindam numai barurile cu oameni normali. Nu s-a întâmplat decât atunci, când am făcut filmul, pentru că eram falite și ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
muntelui Lee, mi-am dat seama că toată agitația se petrece în spatele unor benzi de avertizare păzite de un cordon de uniforme albastre. Am parcat aiurea și l-am zărit pe Harry Sears venind spre mine, cu insigna prinsă la rever. Respirația îi duhnea a băutură, iar bâlbâiala îi dispăruse cu desăvârșire. — Dumnezeule, ce noroc chior! L-au pus pe un tablagiu să-i ușchească pe toți vagabonzii înainte de demolare. Acela a dat peste magherniță, a coborât și m-a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai nevoie de ajutor. Întinse mîna ca să se urce la bord, dar cînd Jim i-o apucă, marinarul Îl trase brusc În barcă, genunchii lovindu-i-se de inelele de alamă ale ramelor de hublou. Îl ridică și Îi pipăi reverele hainei și insigna. Părul lui lung, blond Încadra o față sinceră de american, dar marinarul cerceta spre rîu pe furiș, de parcă s-ar fi așteptat ca un scafandru japonez, În echipament complet, să apară la suprafață În apropierea bărcii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să văd dacă pielea mea nu se pătase de aceleași umbre. Dar corpul meu luminat de zori era neatins. Când s-a întors, bărbatul de la pompele funebre își ținea ochelarii pe creștetul capului. În lumina rece, cămașa albă strălucea sub reverul negru al hainei. Nu era singur, adusese cu el un băiat. Au pus sicriul pe jos, în fața camerei. Bărbatul bătu la ușă și se ivi în prag. — Salut, zise. — Salut, am răspuns. Dădu din cap, mulțumit, pentru că îi răspunsesem, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În dreapta ținea o coală de hârtie. Îl fixă pe fiul cel mare care sta în cadrul ușii cu ochii lui reci, adânciți în orbite. Tipul ăla din ușă, bărbatul ăla înalt și subțire care purta un fular fin ecosez petrecut între reverele hainei și avea o dungă roșiatică pe frunte, lăsată de pălărie la rădăcina părului pieptănat lins spre spate, era un visător, aspira spre ceva mai bun pentru că era fiul lui, fiul lui Hans H., directorul uzinelor de fier și oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Triest în tovărășia mamei lor, tânără și frumoasă încă. Asemănarea surorilor era atât de perfectă, încât niciodată nu putui deosebi pe una de cealaltă, în sobrietatea îmbrăcămintei lor, mereu la fel, cu sacourile cenuși croite bărbătește ieșite din buzunarele de lângă reverul stâng. Purtau gulere întoarse, albe ca zăpada, cravate de aceeași formă și culoare. Erau brunete, cu frunțile înalte și ochi albaștri, de nuanța cerului italian, în contrast picant cu părul lor negru și scurt retezat. Până și prin glasul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din aripile celui care am fost... Îi văd gama de culori a penelor nuanțate violent, și capul spânzurat de sfoara prinsă de cârligul tolbei mele”. ...Ferdinand Sinidis îmi oferi o chiparoasă veștedă, pe care și-o scoase din butoniera de la reverul jachetului. Mi-o dădu simplu și firesc, grav și omenește. Apoi, ca pentru sine: „Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Compton posomorât, continuându-și drumul cu pași mari. — Poate, ici și colo... Mult mai mult decât atât. Ți-am spus că spectacolul trebuie să dureze două ore și trei sferturi, inclusiv antractele, urmă Compton, scoțându-și ceasul din buzunarul de sub reverul paltonului și cercetându-l. Ai Început lectura la unsprezece azi-dimineață. Și ai terminat pe la trei. Asta Înseamnă patru ore. — Dar am citit și indicațiile scenice, pledă el pentru Înțelegere. Totul trebuie jucat și pentru asta e nevoie de timp. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
observai. Publicul de la premieră cu siguranță nu observase. Cum mai râdeau! Și cum mai aplaudaseră la final! Inutil de precizat că Wilde nu se arătase timid În a răspunde apelurilor care chemau „Autorul la rampă!“ Cu o garoafă verde la reverul hainei de seară și ținând o țigară În mâna acoperită cu mănușă mov, ținu un discurs lung, Încheind astfel: Actorii ne-au redat fermecător un text plin de Încântare, iar reacția dumneavoastră este extrem de inteligentă. Vă felicit pentru jocul extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-o preistorie demult apusă -, când Danzig-ul, cu toate turnurile și frontoanele lui, era încă neatins, în septembrie ‘44, tata mă condusese la gara centrală. El purta fără un cuvânt valiza mea de carton și insigna rotundă de partid la reverul de la sacoul costumului. Eu, la șaisprezece ani, în pantaloni până la genunchi și cu ordinul de încorporare în buzunarul de la piept al unei jachete care-mi rămăsese mică, stăteam lângă el pe peronul gării. Mama refuzase să fie nevoită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]