2,703 matches
-
curtea imensă, pe un bolovan, și plimba cu dexteritate muzicuța În gură, scoțând niște sunete care atunci mi se păruseră muzică pură. O femeie cu un neg mare ca o măslină , pe bărbie, a smuls-o pur și simplu din reveria cânecului, târând-o după ea În casă...,, ,,Mi-ai cerut să rămân toată viața cu tine, să ascultăm Ravel, să aruncăm pietricele rotunde În lacul Cișmigiu, să privim chipurile oamenilor ghicind caracterul lor, să nu poluăm planeta cu gunoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu un volum de Freud în mână. Uneori cu mâna pe Freud, alteori cu mâna pe Alex, adesea cu mâna pe amândoi. Da, zac singur-singurel în pijamaua cu prohabul descheiat și mi-o morfolesc ca un băiețel cuprins de-o reverie tembelă, mi-o întind, mi-o îndoi, mi-o frec și mi-o frământ, și-n tot acest timp citesc fascinat Contribuții la psihologia iubirii, căutând cu atenție fraza, expresia, cuvântul care mă va elibera de ceea ce înțeleg eu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și corpul gol. La vederea penisului, cădea într-o stare de reverie și visa cu ochii deschiși, fapt care contrasta puternic cu ceea ce simțea când era îmbrăcată. De data aceasta, acționase mai decis și mai organizat decât o făcuse vreodată - numai că nu prea știa care era scopul. Singurul punct fix în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
primăverii londoneze, care pătrundea în încăpere prin perdeaua de la fereastră, Bull refuza să gândească. În schimb, încerca să se adâncească înapoi în valurile somnului. Plonja iar și iar, tinzând spre clipa aceea în care starea de veghe și cea de reverie se îngemănează, dar se regăsea întins pe salteaua zgrunțuroasă, fără nici o nădejde de a mai adormi. Bull începu să-și frământe carnea, pregătindu-se să și-o ia la labă. Se răsucise pe spatele său larg și alb. Brațele puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan era răscolit fără milă de aceste reverii. Și chiar și când păreau să ia forma unui raționament, așa cum a fost cazul ceva mai devreme - o formă care i-ar fi permis să scape din labirintul psihologic în care fusese aruncat la zece fără zece - totul se năruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot, mai ales în lumea în care se învârtea el, pentru care caracteristicile sociale și sexuale erau amestecate și asezonate ca o salată. Așa cum i se întâmpla de obicei lui Bull, activitatea mentală se convertea rapid în activitate manuală. În mijlocul reveriei care îl avea drept protagonist pe Tittymus, se trezise explorând moliciunea alunecoasă a clitorisului, o excrescență de un erotism debordant de care Margoulies se ocupase îndeaproape și întru totul pe timpul acuplării lor din hol. Bull învățase repede că clitorisul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
terenului, a trecut ca un bolid pe lângă fundașii insulari, l-a păcălit pe Grobbelaar și mingea a mușcat bara și el, înainte de-a-și da duhul, a văzut o lumină blajină risipindu-se prin frunzișul mestecenilor, o lumină din ce în ce mai intensă, reveria propriei lui nunți cu fata cu părul negru legat în coadă, așa de frumoși unul lângă altul, el în frac, ea într-o rochie ca spuma laptelui, radiind amândoi sub cântări pravoslavnice și cine știe cum ar fi fost dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de hîrtie ferfenițită din cuibul familial În Balcon și, cu ajutorul ei, Îmi Încropisem un mic fotoliu. Fusese plăcut să stau acolo și să privesc ce se Întîmplă În prăvălia de dedesubt. Uneori, mai stăteam aici și după ora Închiderii, pradă reveriilor, În timp ce amurgul galben umplea Încet magazinul cu un soi de aer trist. Iubeam umbrele tot mai adînci și tristețea ce mă Învăluia. Însă, În seara cu pricina, am văzut imediat că În timp ce eu, tremurînd de teamă și speranță, stătusem băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
faptul că știam asemenea lucruri, chiar dacă faptul că știi cum funcționează o toaletă nu este același lucru cu a trage apa, o plăcere pe care nu pot decît să mi-o imaginez, la modul generic. În canalele uscate ale minții : reveriile unui instalator căruia Îi place să stea În fotoliu. I-am spus acestui puț central Liftul. Cobora drept În subsolul de la Pembroke Books, cu opriri la fiecare etaj. Să urc și să cobor pe acest puț a fost destul de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pelerină de ploaie albă umblând de-a lungul șirului de mașini avariate. Apariția în curtea aceea cenușie a unei femei atractive, trecând de la o mașină la alta ca un vizitator inteligent al unei galerii de artă, mă trezi din această reverie iscată de doisprezece mucuri de țigară. Femeia se apropie de mașina de lângă a mea, o decapotabilă zdrobită implicată într-o coliziune puternică din spate. Fața ei inteligentă, aceea a unui doctor surmenat, cu fruntea lată ascunsă de-o linie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ramele geamurilor. Uniunea dintre membranele sale mucoase și vehicul, propriu-mi corp de metal, era oficiată de mașinile ce treceau în goană pe lângă noi. Complexul unui act incomensurabil de pervers plana deasupra ei ca o încoronare. Aproape hipnotizat de această reverie, am devenit brusc conștient de bara de protecție îndoită a Lincolnului lui Vaughan numai când acesta se află la câțiva metri în spatele mașinii sport a lui Catherine. Vaughan trecu glonț pe lângă mine, făcându-și drum pe carosabil ca și când ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i-am spus. - L-am văzut de două ori - în dimineața asta mă aștepta la intrarea în parcare. - Și ce i-ai spus? - Nimic. O să sun la poliție. - Nu, nu suna. Vorbind cu ea, am simțit cum alunec în aceeași reverie erotică în care mi se întâmpla uneori s-o interoghez cu privire la instructorul de zbor cu care lua prânzul, smulgându-i un amănunt după altul despre câte o mică întâlnire amoroasă, despre câte o partidă scurtă de sex. Mi l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale, răcorindu-mă cu bucățele de gheață plimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie literară, imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură. - Nu sunt chiar autobiografice... m-am revoltat cu jumătate de gură. Carina nu părea deloc înmuiată de proba mea certă de erudiție și își păstra poziția demnă. - Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atît este mai ascuns, cînd ești cu toată lumea nimeni nu știe cu cine ești de fapt. Dar asta îi mergea numai lui, pentru că era unicul, de neînlocuitul șef al Serviciului, de fapt Serviciul însuși. Au trecut cîteva săptămâni bune, în reverii din ce în ce mai încîlcite și mai lipsite de suport. Adevărul era că-și pierduse aproape orice speranță într-o revedere cu Mihai Mihail, deja se juca conștient cu imaginile sale în chip de șef de birou, semăna cu un aranjor de curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui, Ela, diminețile când își petrecea cureaua ceasului în jurul mâinii, când simțea că roua e încă foarte rece... Parcă îl cunoștea de când lumea! Dar nu mi-ați vorbit deloc de soțul dumneavoastră, îl auzi pe bărbat și se întrerupse din reverie. Într-adevăr, exista Trofin, ea era doamna Trofin și nu altcum, cum de-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în numele omului pământuri necunoscute. A citi înseamnă pentru mine a trăi, iar a scrie înseamnă a arăta că trăiesc, iar a trăi înseamnă a descoperi sensul suprem al existenței. Dar tinerețea, ca vârstă a lumii e făcută din ,,revoltă și reverie”. Mai târziu, când vine o clipă de tăcere, ca un gând între două valuri ce se apropie 174 grăbit de țărm, atunci constați că a citi înseamnă de fapt a fi om, a vorbi înseamnă de fapt a te manifesta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei ani. A urmat o perioadă scurtă de turbulență, apoi o privire goală, umbrită din când În când de amintirea unui cuvânt sau a unui gest. Atât. Chiar cuvintele se Înlănțuiau acum după o altă sintaxă: aspră, brutală, abruptă. Sintaxa reveriei și a aproximării fusese abrogată peste noapte ca o lege vetustă. În locul ei se instalase „la syntaxe de l'éclair”, vorba poetului, pusă În slujba unei judecăți sumare și a unei condamnări fără apel. Din splendida rachetă de croazieră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
selecte. Primul care trebuia să-i suporte agresivitatea era tocmai Coriolan, Întâmplător tatăl fiului ei adorat, În care pulsa Însă și sânge din rasa Koblicska, o rasă de iepe de prăsilă și de armăsari de montă. În momentele ei de reverie, i se părea că aude venind din pustă nechezatul lor de animale libere, care nu fac altceva decât să pască, să bea apă la fântâni din lemn cu cumpănă și să se Împreuneze când le venea sorocul. În cazul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun ce să facă. Dispăru pe calea de acces. Scout părea cufundată într-o reverie post traumatică, mestecându-și încet sendvișul și uitând-se în gol. Am hotărât că ar fi mai bine s-o las în pace un timp și m-am așezat lângă perete. Am luat ultima carte de telefon din teancul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
a impus de către natura sufletului inclus, de către specificul sensibilității exprimate. Pentru prozatoare scrisul este autoproiecție. Act artistic, bineînțeles, dar, implicit, și act existențial. Asemenea poemelor, prozele Roxanei Pavnotescu propun (firește, mult mai explicit, dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
noduroase crăci uscate. Se laudă cum fură somnul copiilor, pentru a-l restitui copiilor ei; singurul mod de a-i fi făcut să tacă din gură era prin adormire. Se strecoară în visul copiilor, în acel vis din starea de reverie ce pregătește somnul. Îngroziți de chipul ei, visul se transformă în coșmar și baba apucă somnul cu mâna, îl ascunde sub fuste, să nu zboare și dusă e. Fuga acasă la copiii ei, cu darul. În verile foarte umede, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și m-am strecurat subtil înapoi între răchite, la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-a salvat viața, pescarul nu a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Aspidei. Din păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea, și, în mod paradoxal, tot aici a început și suferința mea, de care nu m-am vindecat până astăzi. Pescarul a început să vină zilnic la locul reveriilor sale pasionale și eu ieșeam dintre răchite cu părul meu portocaliu și făceam dragoste de fiecare dată cu mai multă pasiune. Apoi dispăream, reluându-mi forma mea șerpească înainte de-a fi prea târziu. Cu fiecare zi, petreceam tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei se desfășura mai mult sau mai puțin intens între două astfel de întâlniri, între care se puteau scurge luni de zile de spleen și amărăciune. Cert este că fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]