385 matches
-
și „curțile garante”. Acestora din urmă, În condițiile neconsacrării În colectiv a noii stări de lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci, de trecut, regimul de garanție colectivă avea să intre, ca și suzeranitatea otomană, Într-o tot mai evidentă contradicție cu veleitățile de independență ale românilor, veleități a căror reușită a fost „pusă În calendar” prin „venirea” lui Carol
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
păstrează încă o pondere relativ ridicată a porturilor mici de interes local (Egipt - 41% din totalul porturilor proprii, Libia - 41,6%, Algeria - 30,7%, Oman - 50%, Arabia Saudită - 25%), folosite pentru pescuit, pentru tranzit local sau chiar pentru ocupații tradiționale astăzi revolute, precum pescuitul de perle (pe șelful continental din jurul peninsulei arabe). Astfel, porturile de interes local dețin majoritatea în infrastructura portuară a 5 state (Sahara Occidentală, Sudan, Somalia, Comore, Irak), dețin ponderi între 25 - 50% în 10 state (Algeria, Maroc, Egipt, Libia
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
că ar marca punctul final pentru „perioada istorică ce poate purta numele «Bucureștii de altădată»”. Lipsite, totuși, de virtuți literare deosebite, scrise uneori destul de bolovănos, amintirile se impun prin valoarea documentară indiscutabilă, dar și prin evocarea colorată a unui trecut revolut. Ele și-au câștigat, mai ales odată cu trecerea vremii, un loc binemeritat în istoria memorialisticii românești, secondând prestigioase lucrări referitoare la aceeași perioadă din istoria României. SCRIERI: Pardon! (în colaborare cu Anton Bacalbașa și Ion C. Bacalbașa), București, 1899; Capitala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285518_a_286847]
-
acumulat trăsături semantice valorizate negativ și a ajuns să desemneze un mod de a concepe universul opus reflecției raționale, străin de jocul argumentelor și de proba faptelor, atașat reprezentărilor tradiționale și dominat de emoții, un mod care exprimă o etapă revolută a istoriei și a gândirii umane - etapa „primitivă”. Acest proces nu a avut un caracter linear, simplu, lipsit de ambiguități. Numeroase studii recente arată că atât pentru presocratici, cât și pentru Platon, Aristotel și urmașii lor, opoziția dintre mythos și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de mit nu reprezintă evenimente indubitabile sau măcar evenimente despre care știm că au avut loc, dar nu cunoaștem exact toate detaliile - dimpotrivă, ele sunt „non-fapte”, adică scorneli ale imaginației. De asemenea, ele nu sunt plasate nici Într-un timp revolut adevărat, nici Într-un timp Îndepărtat, neclar, dar sigur - dimpotrivă, ele provin dintr-un „non-timp”, dintr-o epocă care nu există decât În fabulațiile, bazate pe zvonuri confuze și eronate, ale oamenilor obișnuiți sau În istorisirile plăsmuite de imaginarul poeților
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sinonim cu a explica civilizația umană. Sau, altfel spus, originea sacrificiului și funcțiile sacrificiului explică originea și funcțiile culturii. Prima dintre aceste perspective pornește de la ideea unei crime sacrificiale care a avut loc, În mod real, cândva, Într-o epocă revolută a umanității. Sigmund Freud, cel mai cunoscut promotor al teoriei „sacrificiului primordial”, a fost influențat de studiile de mitologie comparată și de antropologie ale secolului al XIX-lea, studii care vedeau În sacrificiu o dovadă a „primitivismului” și a sălbăticiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt mai puțin răspândite întrun areal sau altul. Dar cu ce drept favorizăm investigațiile pentru unele boli mai răspândite deși cunoaștem, că reprezintă numai un efect al deficitului de educație medicală sau al unor obiceiuri și tradiții bizare din perioade revolute. Ingineria genetică și-a propus la rându-i corectarea unora din defectele ereditare, dar nici performanțele și nici riscurile nu ne sunt încă pe deplin cunoscute, dacă așa ceva va putea fi cunoscut vreodată, în detaliu. Embrionul și fătul au devenit
Fitoterapie clinică by Gabriela Anastasiu, Vasile Bodnar () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2094]
-
și prăfuită. Autorul pledează pentru racordarea literaturii la „fizionomia vieții sociale”, care „e cu totul alta decât cea de dinaintea războiului”, afirmând că „literatura noastră de până acum, cu miros de sulcină și de opinci, și-a avut rostul său”, devenit revolut. Rubrici: „Cărți. Reviste”, „Pe marginea cărților”, „Mărunte”, „Tribuna socială”, „De două ori pe lună”. Încă din primul număr este inițiată o anchetă cu tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din lumea întreagă: Heinrich Mann, Upton Sinclair, Kasimir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
ductile a corpului său decât prin cele două aripi minuscule, asemănătoare unor elitre. Este vizibilă disproporția dintre corp și capacitatea portantă a acestor aripi. Sensul aerodinamicii sale rezidă în acest corp și nu în aripile menite să sugereze o formă revolută de zbor, un atavism. Chipul înălțat deasupra pare o prelungire a acestui pseudopod care este gâtul și poartă amprenta aceleiași maleabilități și disponibilități aerodinamice. Monstrul mitologic și-a pierdut prestigiul malefic, nu mai apare ca o hieroglifă misterioasă și amenințătoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un limbaj revolut, manualul lui I. Scurtu et al., celebrează rolul decisiv jucat de păduri în istoria românilor, care "au conservat ființa neamului la vremuri de restriște" (p. 14). Discursul reflexiv-europenist abordează dintr-un unghi diferit întreaga chestiune a continuității. În loc să marșeze pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]