1,375 matches
-
politista să doarmă, când necunoscutul cotrobăia printre peruci, combinezoane și chiloți și salopete de antrenament? Într-atât de buimăcitor fusese seismul, încât i se îngăduise o permisie nelimitată, somnul acesta neverosimil și nelimitat? Nu, nu găsise recuzita de deghizare. Nici revolverul, nici uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hanger lung și ascuțit, proptindu-i încet vârful sub bărbia sa. Gacel Sayah se așeză pe marginea mindirului și apăsă ușor arma, în timp ce mâna cealaltă se lăsă cu putere pe gura celui adormit. Mâna dreaptă a căpitanului țâșni automat spre revolverul pe care îl ținea întotdeauna jos, lângă căpătâiul patului, dar targuí-ul îl îndepărtă puțin cu piciorul, aplecându-se și mai mult deasupra lui. Murmură răgușit: — Dacă scoți un strigăt, îți tai beregata. Ai înțeles? Așteptă ca ochii celuilalt să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură. Contemplă scurta sa agonie, își șterse mâinile cu cearșaful murdar, luă revolverul și pușca și se apropie de ușă, de unde aruncă o privire afară. Santinela era la fel de adormită ca la venire și nici o adiere de vânt, nici o suflare de viață nu mișca palmierii. Alunecă de la un trunchi la altul, până ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
primul lucru pe care l-au putut distinge. L-au privit neîncrezători. Nu murise, nici nu se transformase într-o statuie de sare în mijlocul acelei sebhka. Era acolo, în picioare, în fața lor, ținând strâns arma în mână și cu un revolver regulamentar la centură. Și ochii săi, tot ce se putea zări din chipul său, spuneau limpede că va apăsa pe trăgaci la cel mai mic semn de primejdie. — Apă! ordonă. Locotenentul făcu un gest de încuviințare și unul dintre soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la corp care să pună capăt acelei situații jenante. Dar își dădu seama că targuí-ul era mai înalt și mai puternic, și chiar în cazul puțin probabil că ar fi putut să-i ia pușca, adversarul său mai avea un revolver, o spadă și un hanger. Singurul lucru pe care-l putea face era să-și ia rămas-bun de la o rapidă înaintare în grad și să se roage ca lucrurile să nu se complice și mai mult. Să moară la douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
astă dată, înainte ca întunericul să se lase de tot, o umbră se ivi dintr-un palmier, sau poate chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră a țevii revolverului se opri la o palmă de ochii lui. Liniște! ceru. Nu vreau să vă fac nici un rău. Guvernatorul Ben-Koufra nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
chiar din pământ, și, cu toate că nu se vedea bine și nu-și dădeau bine seama că umbra avea în mână un revolver greu, înțeleseră că era el și că îi aștepta. Anuhar vru să strige, dar gura neagră a țevii revolverului se opri la o palmă de ochii lui. Liniște! ceru. Nu vreau să vă fac nici un rău. Guvernatorul Ben-Koufra nici nu se clinti. — Ce vrei, atunci? Pe oaspetele meu. Știi cine sunt? — Bănuiesc Făcu o pauză. — Dar oaspetele tău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că dacă nu-mi dă oaspetele, o să-l omor și pe el. — Ești nebun! — Nu, sunt targuí - făcu un semn cu arma. Acum, du-te și ține minte: peste o săptămână, la guelta de la nord de munții Sidi-el-Madia - înfipse țeava revolverului în spatele guvernatorului și îl împinse în direcția opusă. Pe-aici! îi spuse. Anuhar-el-Mojkri făcu doi-trei pași și se întoarse la timp ca să-i vadă dispărând în umbra pădurii de palmieri. Apoi o luă la fugă spre luminile palatului. — Abdul-el-Kebir a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părăsească adăpostul pentru totdeauna. își spălă rufele la fântână, se spălă și el, aproape pe tot corpul, profitând de întuneric și de pustietatea cartierului, iar a doua zi dimineața, când soarele se înălță pe cer, puse în sacul de piele revolverul greu ce aparținuse căpitanului Kaleb-el-Fasi și, renunțând cu durere la spadă, pușcă și zdrențuitele sale gandurah, își începu încet drumul de întoarcere. Se opri în casbah, unde mâncă până se sătură, bău un ceai clocotit, tare și dulce, care făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sirenele urlând și, aproape în același moment, în partea de sus a bulevardului, oamenii începură să aclame și să aplaude. Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targuí-ul băgă mâna în sacul de piele și căută culasa revolverului. Alți motocicliști, acum în formație, își făcură apariția în curbă și, la zece metri în spatele lor, înaintă foarte încet un automobil negru mare, închis, ce ascundea aproape complet altul descoperit, în care un bărbat așezat în spate saluta mulțimea ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă sacul cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu un salt și ajunse din doi pași la trei metri de mașina deschisă, cu revolverul armat și gata să tragă. Bărbatul care răspundea la ovații și urale cu brațele ridicate îl văzu aproape imediat, groaza i se întipări pe chip și întinse mâinile în fața lui, cu palmele deschise ca să se apere, în timp ce lăsa să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
răzbat ovații. Soțiile regale Înaintează. Între ele s-a strecurat un bărbat. Înveșmântat În lână, după obiceiul dervișilor, ține o hârtie, o Întinde cu vârful degetelor. Șahul Își pune lornionul, ca s-o citească. Dintr-odată, un foc de armă. Revolverul era ascuns de foaie. Suveranul e atins chiar În inimă. Dar mai poate murmura: „Sprijiniți-mă!”, Înainte de a se prăbuși. În vacarmul general, marele vizir Își vine primul În fire, strigă: „Nu e nimic, rana e ușoară!”. Cere să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reușesc Încă să pricep cum de va fi putut acest biet băiat, căruia i-am asigurat Îngrijirea chiar aici, la Istanbul, ale cărui mâini tremurau fără Încetare și păreau incapabile să ridice măcar o ceașcă de ceai, să țină un revolver, să tragă asupra șahului și să-l răpună dintr-un foc. Nu credeți oare că s-ar fi putut profita de nebunia lui ca să i se pună În cârcă crima altcuiva? Drept unic răspuns, i-am prezentat procesul-verbal copiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să ne grăbim, pentru că „vin pe aici”, „vor să incendieze cartierul”, „au jurat să-i masacreze pe toți fiii lui Adam”. La sediul anjuman-ului, patruzeci sau cincizeci de bărbați Îl Înconjurau pe Fazel, singurul care nu purta pușcă. Doar un revolver, un Mannlicher austriac, care părea să nu aibă altă Întrebuințare decât să-i arate fiecăruia poziția unde trebuia să ajungă. Fazel era calm, mai puțin neliniștit decât În ajun, calm așa cum poate să fie omul de acțiune atunci când se Încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aibă «argumente puternice» contra «chiriașilor rău platnici». «Argumente puternice», spunea el, dar eu mă întrebam cum poate o bâtă de baseball să fie un argument puternic, când chiriașul rău platnic e înalt de doi metri și ține în mână un revolver. În mod evident, lui bâta îi dădea siguranță, iar siguranța lui îmi dădea siguranță și mie. Trebuia doar s-o ascund sub o pătură, ca să n-o descopere cei ce s-ar fi apropiat de mașină. Dacă la o intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe jos, cu capul pe o pernă luată de pe un scaun. Acum se trezi, Își dădu seama unde este și se ridică-n picioare. Dormise pe partea dreaptă, pentru că sub brațul stîng avea un toc În care era așezat un revolver Smith & Wesson de calibrul 38. Acum, că se trezise, Își căută pistolul, Își feri ochii de lumina soarelui și se duse-n bucătĂrie, unde bău niște apă din găleata de lîngă masă. Fata-n casă făcea focul În sobă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
spuse clătinîndu-și capul pe podea. Nu. Nu. Nu. Detectivul Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea, cu capul băgat În piept. Cu ochii pe ușă, detectivul așeză revolverul pe podea și, aplecîndu-se, desfăcu cătușele. Apoi luă revolverul Înapoi și se ridică. Ținînd În continuare pistolul cu dreapta, trase cu mîna stîngă semnalul de alarmă. Apoi dădu să pună mîna pe clanță. Trenul Începuse să Încetinească. — DĂ-te din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl mai lovi o dată și Încă o dată și prizonierul nu mai scoase nici un sunet. Stătea Întins cu fața pe podea, cu capul băgat În piept. Cu ochii pe ușă, detectivul așeză revolverul pe podea și, aplecîndu-se, desfăcu cătușele. Apoi luă revolverul Înapoi și se ridică. Ținînd În continuare pistolul cu dreapta, trase cu mîna stîngă semnalul de alarmă. Apoi dădu să pună mîna pe clanță. Trenul Începuse să Încetinească. — DĂ-te din ușă, auzirăm o voce din interior. — Deschide, spuse detectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Trenul Încetinea. — Al, se auzi din nou vocea. Dacă ești bine, răspunde-mi. Nu primi nici un răspuns. Trenul se opri. Unul dintre mecanici deschise ușa: — Ce dracu’... Se uită la bărbatul Întins pe podea, la urmele de sînge și la revolverul din mîna detectivului. Celălalt mecanic venea din spatele vagonului. — Înăuntru e un tip care tocmai a ucis un om, spuse detectivul. — E pe dracu’. A sărit pe fereastră, spuse unul dintre mecanici. Fiți cu ochii pe bărbatu’ Ăsta, spuse detectivul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
frumoase, să nu ne batem joc de biata fată neștiutoare. Acum ce vrei să faci? Că de s-ar întîmpla să afle bătrânul, cât e dânsul de sensibil la onoarea familiei lui, ar fi în stare să tragă și cu revolverul! Tânărul Herdelea înțelegea ce răspuns așteaptă gazda lui, dar nu-l putea da. Declară că el iubește pe Tanța, că iubirea lor nu e ceva trecător și pe urmă se pierdu în bolboroseli despre nesiguranța situației lui, despre speranțele viitorului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sunt inadecvate pentru a-i veni de hac unui singur animal uriaș? ― Îmi pare rău, căpitane. V-am împărtășit evaluarea situației așa cum o văd eu. Dorințele cele mai calde nu au cum să schimbe faptele. Un om înarmat cu un revolver poate, ziua, să urmărească un tigru cu câteva șanse de reușită. Inversați datele de bază, acum. Puneți-l pe acest om într-o junglă, noaptea, în plin necunoscut și toate aceste spaime primitive vor răbufni. În avantajul tigrului. ― Plutim în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pun o văpaie în ochi! Dar să strâng din fălci și să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea fața întunecată, de țăran ceva mai înstărit, cu dinții jumătate fier, jumătate cărbune. De când îl știu și până a murit (de revolver, dar nu de glonț) a arătat la fel. Și totuși el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic și să se ia la trântă cu el. N-am nici un merit că-l cunosc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cruce cu discreție. Altul își rodea furios pielițele de pe lângă unghii. Altul striga ceva patronului. Dar zgomotul încetă ca retezat, când patronul deschise lădița. Toți își lungiră gâturile, hipnotizați, spre micul obiect negru care scânteia ca bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bătut în diamante. Era un revolver cu șase gloanțe, bine uns. Patronul îl prezentă asistenței cu gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subțire, zimțat, ca un râs de gnom. Lăsă revolverul jos și, dintr-o cutiuță de carton, scoase un cartuș lucios în cămașa sa de alamă, pe care îl întinse celui mai apropiat acționar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gesturi lente, aproape rituale, ca un iluzionist care își arată palmele goale cu care urmează să săvârșească minuni, își trecu apoi palma peste butoiașul revolverului, rotindu-l, iar acesta scoase un sunet subțire, zimțat, ca un râs de gnom. Lăsă revolverul jos și, dintr-o cutiuță de carton, scoase un cartuș lucios în cămașa sa de alamă, pe care îl întinse celui mai apropiat acționar. Acesta îl controla atent și concentrat pe toate părțile, aprobă scurt din cap, parcă nemulțumit că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]