2,564 matches
-
ce trecea, nu-i mai încăpea în corp, murdăria amenințând să-i țâșnească prin crăpături. - Mereu zice: de ce-am fost neglijentă? Ca și cum ar fi îngrămădit în suflet toată abjecția mamei, gata să izbucnească, își zicea, în vreme ce Alejandra îl privea, rezemată într-un cot. Cuvintele fetus, closet, alifii, pântece, avortîi pluteau în minte, în mintea lui Martín, ca niște resturi vâscoase și dezgustătoare pe o apă stătută și duhnitoare. Și atunci, ca și când ar fi vorbit cu sine însuși, mai spuse că
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
zile/ devine din ce în ce mai ireală (Aither [A cincea țară]). Îmblînzindu- se, relaxîndu-se, suprarealismul semeț nu-și pleacă steagul, ci acceptă a și-l arbora pe mai ample fațade domestice: „pîinea fără drojdie/ mărturie însoțită de mii de sori (...) dar și scara rezemată de zidul scund povîrnit peste/ kiva scară neducînd nicăieri, ca o dovadă a intangibilității cerului” (Pîinea hopi). După cum interferențele plinului și ale vidului dau sugestia tangențelor dintre interesele omenești și gratuitate: „Lucru straniu, locurile astea desemnează-un fel de chintesență
Un poet de excepție by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3502_a_4827]
-
versiune prin descrierea interioarelor, a străzilor, a cartierelor. Mici perle ale atmosferei inițiale, dovedind talentul înnăscut al autoarei, au scăpat - alas! - cenzurii de alt tip decât cea binecunoscută: "Copacii, smulși din rădăcini de bombardamente, zăceau rășchirați pe pământ sau se rezemau de zidurile în ruină, ca niște uriași extenuați"(p. 90), " Soarele strălucea autumnal și rece, aerul era parfumat cu un amestec de fân și funingine, care-mi aducea în amintire vremuri în care trenul mă ducea spre fericire. Părea incredibil
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți așa, într-o dungă, vezi cum ies aburii.. - Cum faci să te uiți într-o dungă? întrebă Chisăliță. - Te uiți fix, ca lupii, și cu ochii mici. Dacă stai așa, vezi dintr-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Es. Pop la Constantin Acosmei (pentru a mă referi numai la vîrfuri): „Toată viața am adunat cîrpe să-mi fac o sperietoare/ îmi amintesc zilele în care ascuns sub pat îmi desăvîrșeam lucrarea/ grămada de pantofi vechi pe care îmi rezemam capul uneori cînd adormeam/ iar acum cînd e gata noapte de noapte sting lumina și numai bănuind-o acolo/ încep să urlu de spaimă”. Iată un manifest post-expresionist, în care frapează realismul oblic al reprezentării. Un singur termen („desăvîrșeam”) aparține
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
Băsescu prin fiica sa cea mare, Ioana. La finalul ediției, Bogdan Chirieac a lansat ideea unei chete la nivel național pentru plecarea lui Băsescu și ”revenirea la normalitate”. Când Mirel Palada a scos o bancnotă de 1 leu și a rezemat-o de paharul de apă din fața sa, fostul deputat Gelu Vișan i-a reproșat purtătorului de cuvânt că are un comportament deplasat. Nu e frumos să vă jucați în emisiuni. Cred că purtătorul de cuvânt trebuie să aibă alte atribuții
Purtătorul de cuvânt al Guvernului a dat un leu pentru plecarea lui Băsescu. Fost lider PDL, enervat la culme by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34136_a_35461]
-
adresează retoric. Caragiale și... Miorița apar îmbrățișați în alte două-trei versuri („Mă știe Dumnealui,/ n-o să se-ascundă - tu.../ să-i spui curat/ că l-am căutat!”); iar Labiș e întors pe dos cu cel mai firesc aer din lume („Rezemat cu capul de zid/ plîng și mănînc”). Poetul postavangardist cedează intertextualității și parafrazei postmoderne, versurile lui căpătînd o notă ludică, niște momente de respiro bine venite. De la imaginile curgătoare ale lui Eminescu și pînă la insurgența în ritm de hip-hop
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
Trei travee proptite una într-alta precum căsuțele stăpânilor acopereau o porțiune din perete. Claie peste grămadă, sprijinindu-se de cărți, câteva fotografii, un building de pe Broadway prezentat în chip de pachet de țigări Winston, o femeie cu sânii goi rezemați de un scaun, Clara, Christine, și iar Christine. Cu un gest nehotărât, întinse brațul la înălțimea raftului trei din stânga, bâjbâi o fracțiune de secundă înainte de a-și introduce mâna în spatele volumului Fisura de Scott Fitzgerald, cartea lui de căpătâi. Da
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
și v'asteptam cu ochi de panda s'acum voi mi-ați adus întreaga putere-a tainicei păduri, și viclenia-i mi-ați predat-o cu'nselătoare cotituri; iar fluerarea mea, de-acuma, se schimbă'n cântec de izbândă. Mă reazăm de-un copac s'acolo aștept tot nemul vostru-'nvins, să mi se-adune la picioare cu trupuri àcere de spadă, să'nalt, încolăcind pe bratu'mi întins, sălbateca mea pradă si'n cingători însuflețite să las să-mi fie
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
ei vor trebui să se supună noii lor suverane: De-acuma zvârcolirea voastră numai la ritmul meu se schimbă și fără vlaga e'mpotrivă-mi primejdioasa voastră limba ce că o floare otrăvita înaltă-amarul ei venin. În beția victoriei, magiciana se reazemă de un copac - element, printre nenumărate altele al noului său domeniu, pentru a trăi un moment de hybris, inca neamenințat de mânia zeilor: "tot neamul" învins e așteptat să i se adune la picioare. Nouă Medee sau Circe, ea își
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
nu mă puteam concentra, așa cum mi se întâmplă întotdeauna, când ascult instrucțiunile pe care trebuie să le urmez. După o bătălie dură, am reușit să intru într-un lift supraaglomerat. Mi se părea că pășesc pe copii și că mă reazăm de piepturi tari, tapițate. Am ales, la întâmplare, etajul al treilea și m-am trezit într-o pădure de lămpi. Hotărâtă să nu mai risc altă luptă pentru lift, am încercat să găsesc scările. În cele din urmă, după nesfârșite
Elizabeth Bibesco Baloane by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3208_a_4533]
-
Emil Brumaru Cît de greu m-am limpezit. Zațul stă pe fundul ceștii Neted, fin, nezdrențuit De cărările caleștii Ce-mi purta viața aiurea. Scapăt și mă-nvolbur totuși! De butucul copt securea Reazăm. Capete de lotuși Nu mai tai. Ci sorb păduri De mesteceni, pipăi scorburi, Ard pe ruguri, ca-n scripturi, Vicii proaspete, vechi morburi, Razele le altoiesc, Cu cosorul ascuțit, Pe trupu-ți dumnezeiesc; Cît de greu m-am limpezit Și de-adînc
Transcrierea sonetului lungit la infinit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16507_a_17832]
-
de departe Din prispa udă-a inserării Mă dojenești, mă-ntrebi de carte Iar eu sorb cupă depărtării. O cută-n bluză îți îngâna O doina din copilărie Mama, torci verdele din Luna Iar eu i-adulmec scară vie. Îți reazemi coatele pe stele. Zeii sfioși pleacă-n Olimp. Nici Domnul nu-mi sufla în vele, Nici sfinții nu mai ning cu timp. Aprind și ard candele simple Și dorul se toarce în tâmple. NU VĂ-NTRISTAȚI Măicuța, -n vara asta
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ea spre cer prin ochiul neașteptatei răni. Ce se întâmplă cu Dascălul care și-a făcut din viața și conștiința seva învățăceilor și brusc este pensionat? Profesorul Marian Barbu o știe. Nu mai poate să comunice ideea și să-și reazeme privirea de tâmpla tinerilor. Și mai dureros, nici de a celor doi copii ai săi, plecați peste Atlantic. „Eșantionul” Provizii de soare vine că o întoarecere a privirii înapoi și o clipire a ochilor printre lacrimi. Este darul din ceea ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
plecarea, Rămase mut în urmă, Catifelându-mi zborul. Miluire Nepregătită sunt Pentru minune, Mă chemi afară Dar nu pot să ies, Zidită sunt amar Pe dinăuntru, Mintea mea n-are uși Și nici ferestre. Dar Tu, care ești viu, îți rezemi fruntea De piatră și mă strigi Să vin la Tine. De ce m-aș îndoi Când iată - duhul Sparge pereții Și mă ia din giulgiu? Sunt nencepută, Doamne, ca o apă, Apleacă-Te să bei, Să fim un suflet. Maternă Ce
Monica Pillat by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/10752_a_12077]
-
Paradis, indiferent dacă scrisorile trimise de el acasă purtau ștampila poștei din Paris, Frankfurt, Toronto, New York, Melbourne sau Tel Aviv. Tonul veșnic entuziast în care erau povestite reușitele lui în țara de adopție, fotografiile care le însoțeau cu fericitul zîmbind rezemat de vreo mașină de vis sau în fața vreunui monument celebru născuseră un adevărat vis, poleit cu aur, al exilatului român. Totul părea roz, minunat, în comparație cu grozăvia de acasă. Prea puțini se gîndeau însă concret la ce se petrecea cu adevărat
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
această senzație iluzorie ne fură controlul decantează atingerea clipei într-un ceremonial secret fragilă uitare de sine oglinda are două fețe îmi tatuează fericirea cu tine tu ești dansatorul de moment eu sunt dansul ce te conține Yin și Yang rezemați de secunda ce bate doar în propria inimă creștem odată cu timpul unul spre celălalt unde sfârșesc eu începi tu ca o continuare între Yin si Yang lună-soare întâlnire fără argumente vino să jucăm propria iubire mizând ultima carte la balul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
rămâi la mine. O să țin seamă de ceea ce spui și ai grijă, că de nu vei face munca de cuviință te voi izgoni! Au mai trecut câteva luni, iar într-o noapte tot cu lună plină străina stătea din nou rezemată la poalele mărului. Ofta și vorbea pe limba ei. Cânta un cântec de cătănie învățat de la străbuni. Sub lumina lunii era mai frumoasă decât sub cea a soarelui. Părul auriu cu luciri verzui strălucea mai tare, iar ochii mari albaștrii
Şerpoaica. In: Editura Destine Literare by ANDREEA VIOLETA BOBE () [Corola-journal/Journalistic/101_a_272]
-
-și onoreze complet datoria. Nicăieri nu era, interbelic, mai justificată sintagma ,republica literelor", decît la cafenea. La aceeași masă se puteau așeza, uneori și neinvitați și chiar și puțin dezirabili, scriitori tineri și necunoscuți, dintre cei mai dezghețați. Ceilalți, timizii, rezemați de bara de alamă de la fațada dinspre Calea Victoriei, priveau cu jind pe ,maeștrii" sau edecurile literaturii, instalați pentru ceasuri întregi înaintea unui capuținer sau a unui șvarț, uneori învăluiți în fumul țigărilor, care-l făcea pe N. Iorga să creadă
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
mă aștepte un văr al prietenilor mei din Elveția, profesor universitar, căruia i s-a telefonat că vin. Am fost sfătuită să-l aștept, chiar dacă întârzie, că e teribil de ocupat și foarte distrat. Ședeam, cum mi s-a spus, rezemată de balustradă, într-un soi de galerie care surplombează holul gării și așteptam cu bagajele în jurul meu. Așteptam un domn profesor - vai de mine, o fi ca Iorga, cu pălărie mare și umbrelă, mă gândeam, și foarte înțepat. Uriașul ceas
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
ingrediente sentimentale putea să mai prepare în (mintea ei ascuțită) cum o alinta Taty, că era imposibil de deșcifrat în clipele acelea de tăcere maximă. Și când Mamy tăcea, înseamna că era grav de tot, te puteai aștepta la orice. Rezemată în ușa sufrageriei, mă privea fix, cu mimica unui om resemnat. Apoi, luând mina aerului academic cu care-și impresiona, probabil, studentii ei la cursurile de medicină, începea să mă întrebe tacticos. Unde ai zis că ajungi, dragul mamei, la
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
de tine, de noi amândoi în urmă cu cinci ani, pe aleea din dreapta intrării în grădină. Ți-aduci aminte când, elev fiind, fugeai de la cursuri, trăgeai la fit, aici în grădină?”, și râse. Apoi n-o mai auzii. Cum stăteam rezemat de gardul de sârmă ghimpată al grădinii publice, reconstituii, fără să vreau, uluirea dintâi, aventura visului în Istorie, setea de pricepere a devenirilor sociale, imensa poezie a lumii. Mă aflam acum, prin profesia ce-o exercitam, mă voi afla din ce în ce mai
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
sunt păreri. Așa se numesc, așa ne-am obișnuit să le spunem, dar sunt altceva” - „Ce?” păru să întrebe Rex, după felul în care-și ciulise urechile și-și aplecase capul într-o parte, privindu-mă cu curiozitate, aproape caraghios, rezemat de labele dinapoi. Mă privea în ochi, fără să facă o mișcare. - „Ipocrizie, Rex, așa se cheamă” - „Nu-i așa doamnă Pavel?” o întreb în gând, apoi chiar cu voce tare, vorbind de unul singur. - „Sigur că da, domnule dragă
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
centura celuilalt și neînțelegând de ce nu pot să le potrivească cu jumătatea ailaltă și să le-nchidă. I-a descurcat o însoțitoare de zbor. Aceeași pe care, mai târziu, am văzut-o deschizând ușa toaletei, închizând-o apoi îngrozită și rezemându-se șocată de perete. După care și-a luat mănuși, a redeschis ușa și am văzut-o adunând ceva de pe jos, lividă. Mi-e și groază să-mi închipui ce. Voi ce ziceți? Oare despre ce să fi fost vorba
Cu Tudorel și Vasilica, dincolo de nori by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19090_a_20415]
-
m-a bruscat, Pe vremuri, eram jupânul, cel mai bun taur din sat. -Ei, și care e năpasta, de stai trist și necăjit Într-o noapte ca aceasta, numai bună de iubit? Ce te uiți galeș spre mine, ce stai rezemat de pom Și oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]