2,803 matches
-
zece seara, cum se căznește să pozeze în urmărit ca pe vremea lui Ceaușescu, la fel și Patriciu și Dan Diaconescu. Horror. Oamenii ăștia își bat joc de memoria disidenței românești făcând o paralelă între istoria lor penală de astăzi, ridicolă, de miliardari de carton, și istoria tragică a marilor persecutați politic de dinainte de ’89. Recompunerea atmosferei din comunism face parte tot din arsenalul diversiunii TV. KidChinoT ...hai să vorbim de bun-simț profesional și etică jurnalistică. Unde e etica asta jurnalistică
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
folosește la nimic în viața de zi cu zi. Cred că mai sunt o grămadă ca mine și cred că nu puteam lua o decizie mai bună referitor la recuperarea unui timp pierdut la TV cu discuții tembele și știri ridicole, în favoarea unor activități cu adevărat importante pentru mine. CTP și SOV Cristian Tudor Popescu intră în conflict cu HotNews.ro, cu editorialiști de la Gândul, colegii săi, cu toți cei care n-au remarcat încă talentul literar al lui Sorin Ovidiu
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
retrași în lumea lor interzisă nouă, bine îmbrăcați și aroganți cu profesorii. În noaptea de Crăciun sau poate a doua seară, la televizorul alb-negru Olt 151, am văzut imagini neverosimile: un Ceaușescu neras, scos pe ușița unui tab, doi bătrânei ridicoli judecați sumar la o măsuță, scena execuției rulată de zeci de ori, dâra neagră curgând de sub capul Elenei Ceaușescu. Apoi am văzut sicriele cu morții despuiați de la Timișoara, alte imagini venite parcă din infern. Am stat de Crăciun mult după
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de seară, cu trenă și cu spate gol. Poartă un pantof oranj, cu toc, asortat la culoarea ghipsului și a cârjei. Rochia de tafta - și ea oranj - are o despicătură foarte adâncă pe partea ghipsului. Într-un cuvânt, Liliane e ridicolă. A mai îmbrăcat această rochie o singură dată, la nunta unei verișoare din Vesoul, iar despicătura și-a făcut-o singură, în această după-masă. Poartă mănuși negre, care-i acoperă brațele. Și în brațe - pe Robespierre. Despre Robespierre Robespierre e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și tu acuma, dacă ești vrednic. DĂNILĂ: L-oi zvârli eu, nu te-ngriji, da' mergi de-l scoate din fundul pământului; că doar și tu l-ai avut aici, afară. CODÂRLIC: Îndată-l scot și-l aduc. (iese. Sunet ridicol, de dop sos de la o sticlă. Revine cu buzduganul) Poftește! Și-acu' gata, zvârle-l, că nici eu n-am timp de prăpădit. DĂNILĂ: Aha, vorba asta de la mine ai învățat-o. Te grăbești, hai? Mai îngăduie oleacă, tartorule, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
temperament ieșit din comun și o fantezie fără margini. Uneori e de-a dreptul spiritual. Probabil figura lui Rasputin era ceva exotic și tentant într-un oraș de provincie cu o viață molcomă, de o pudoare care devine pe alocuri ridicolă. Pentru că, de exemplu, Eugenia Ionescu folosește la un moment dat o expresie destul de cuminte precum „pagubă-n ciuperci“, dar sintagma e considerată de o obrăznicie intolerabilă. Ceva stătut plutește în atmosfera de urbe provincială ferită de răsturnări de situație spectaculoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
seamă, iar asta nu se datora deloc nici înfățișării și prestanței mele, nici faptului că eram acolo noul venit, ci pentru unicul motiv că nimeni, în acel barou, nu lua în seamă pe nimeni. Dimpotrivă, cu toții erau numai o adunătură ridicolă de individualiști venali, fiind credincioși în întregime doar confortului și intereselor lor proprii, pe care le vădeau cu mare lăcomie, și fiind mereu gata să momească cu dibăcie și să lingușească, căci lingușirea întotdeauna presupune un interes, iar ei tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atrocitățile din detenție, am avut tot timpul un sentiment de mândrie personală care nu mi-a dispărut nici astăzi. Dar, de fapt, pe cine mai interesează dacă mă destăinui, spunând că sunt fiu de deținut politic? Risc să mă simt ridicol sau penibil. Toată perioada cât a stat închis tata, eu mi-am permis un libertinaj neîntâlnit la ceilalți prieteni sau dușmani, însoțit de un nonconformism de frustrare, ce aveau menirea de a îndulci surghiunul amar și lipsa căldurii unui cămin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
pentru o stațiune de la mare, apoi se duse pe peron să aștepte. La ora asta doamna Aurelia își ia cina și apoi temperatura. Mara stătea în picioare pe peron cu poșeta pe umăr și valiza în mână și se simțea ridicolă. Alte grupuri treceau pe lângă ea, făcându și loc prin mulțime. Când trenul fu tras la linie se dezlănțui o mișcare haotică. Fiecare alerga spre vagoane, se urca grăbit pentru că altcineva îl împingea de la spate, și se băgau unul în altul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
aștepți, mie însă, nu. Îi voi mărturisi totul în seara asta. — Vera, ai înnebunit? Cum să-i mărturisești așa ceva? Dacă tot știe, ce rost mai are să continuăm circul ăsta? — Și dacă nu știe nimic? Atunci ai să pari cel puțin ridicolă. — Măcar așa voi lămuri lucrurile. — Vera, te rog, mai gândește-te. Nu se poate să-i spui. Nu mai are nici un sens. Indiferent ce va urma, îi voi mărturisi totul diseară. Există vreun mod în care te-aș putea face
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai camerei. Întreaga mea viață s-a scurs între patru pereți. De dimineață până seara, mă ocupam cu desenele de pe copertele destinate truselor de scris - tot timpul mi-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți ai camerei, desenam pe învelitori pentru truse de scris, îmi petreceam timpul cu o asemenea distracție ridicolă. Dar, după ce am văzut cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul câte unul firele din barba rară, care-i ieșeau din pliurile fularului. Avea ochii bolnavi și roșii și buză-de-iepure. Semănam, cumva de departe și într-un mod ridicol: ai zice portretul meu reflectat de o oglindă deformantă. Nu mi l-am imaginat niciodată altfel pe tata. Abia intrat, omul se chirci într-un colț al camerei. M-am gândit să pregătesc ceva pentru a-l primi cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Nu-l vedeam decât pe măcelar, în colț, la stânga. Și gesturile sale care, observate de la lucarnă, păreau înfricoșătoar, apăsătoare și grave, păreau, contemplate de la mare înălțime, ridicole și meschine. Ai fi zis că omul ăsta nu era făcut să fie măcelar și că juca teatru. Aduseră mârțoagele negre și descărnate pe flancuri, de care atârnau cadavrele de oi; tușeau cu o tuse profundă. Măcelarul își netezi mustățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dădeam drumul; îmi întindeam gura, îmi umflam obrajii, îmi ridicam barba și o fragmentam în două părți pe care le răsuceam; mă strâmbam. La ce expresii grotești se pretau trăsăturile mele! Puteam astfel să văd clar toate fantomele, toate fețele ridicole, oribile, de neconceput, care se ascundeau în străfundurile mele. Îmi cunoșteam bine toate schimonoselile; le simțeam în carnea mea, fără să încetez totuși să le găsesc rizibile. Erau în mine, erau ale mele. Aceste măști ale fricii, crimei, comediei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în mine; și totuși nici unul nu-mi aparținea cu adevărat. Propria-mi fizionomie se modelase oare sub imperiul câtorva excitări misterioase, al unor manii, împerecheri, al unor disperări ancestrale? Depozitar al acestui patrimoniu, eu asiguram deci, inconștient, constrâns de o ridicolă nebunie, persistența unor atare expresii! Poate că fața mea nu trebuia să se elibereze de aceste tentații decât în moarte. Abia atunci, în sfârșit, și-ar găsi aparența naturală? Dar, chiar și în acest ultim stadiu, aspectele pe care voinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ori de o funcție. Am mai spus-o : am avut ghinionul să fiu alături de mulți directori de teatru, În clipa În care li se cerea demisia. Unii se umileau, alții-amenințau, intrau În mania persecuției, vedeau comploturi peste tot... bref, deveneau ridicoli prin inutila lor cramponare. Fiindcă, mai devre me, ori mai tîrziu, tot părăsești scaunul. Și nu știu de ce li se pare o lovitură sub centură, destituirea : de ce nu li s-a părut nedreaptă și numirea? Fiindcă un for care te
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Din experiența mea, cam toate problemele de genul ăsta au, de cele mai multe ori, o explicație simplă și adesea de-a dreptul banală..." "Banală? Da, posibil. La cum e Dan, nu-i greu să apară acu' pe ușă cu vreo poveste ridicolă. Cu toate astea, nu i s-a mai întâmplat niciodată să dispară, pur și simplu, în halu' ăsta. Hai, că mai întârzia el la câte-o chestie sau uita, efectiv, de o ședință, da, n-ar fi fost pentru prima
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din labirint, doar deschizând navigatorul personal. Psihologul este unul ca și tine, care a înțeles că mai presus de toate forțele externe, există o forță interioară care este invincibilă și inepuizabilă. Psihologul nu te va pune în situații umilitoare și ridicole dându-ți diagnostice ciudate, el va încerca să pătrundă în casa sufletului tău doar atunci când tu îl vei invita și-i vei deschide ușa. Chiar dacă totul este curat în casa ta (viața) el știe că prin subsolul sau podul casei
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
americane. O Împinse ușor Înapoi, apăsînd-o ca din Întîmplare pe sîni, și se ridică. Învinsă, umilită de Întorsătura nefavorabilă a evenimentelor, Christina plecă spre bucătărie. Desfăcu șorțul de la gît și-l aruncă la Întîmplare pe un taburet. Fusese Într-adevăr ridicolă. Pentru a se pedepsi, Începu să taie mărunt ceapă, fără vreun scop explicit. Oricum, ceapa tocată merge aproape la orice mîncare. Dar În același timp, se gîndea că mai bine ar pregăti o plăcintă cu mere. — Alo? auzi vocea lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca hipnotizați - probabil Îi atrăgea ca un magnet tocmai frica ei. CÎnd ajungeau În apropiere, deveneau nesiguri, Își pierdeau echilibrul, nu știau pe care parte s-o ocolească... Într-o zi, după ce i-a relatat lui Vic o asemenea Întîmplare ridicolă și umilitoare, el i-a profețit că va muri Într-un accident de bicicletă. Într-adevăr, atunci s-au certat. În timp ce-și căuta cuvintele, privirea ei descoperea o clădire cunoscută În peisaj, recunoștea firma unui magazin, un chioșc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Preocupată În permanență de lucrurile cu adevărat importante, lua totul prea În serios; iar prea serios Înseamnă comic. Pe deasupra, mai avea și un Înalt simț al responsabilității, care-i provoca numeroase neplăceri. Sau, cum bine spunea Vic, era o femeie ridicolă. Odată cumpărase pe stradă un tub de spray after-shave la jumătate de preț, care, cînd ajunse cu el acasă, se dovedi că fusese umplut cu apă, lucru cu atît mai umilitor, cu cît dorise să-i facă o surpriză lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mare de axiome pe care se bizuise. Știa atît de multe lucruri care ar fi putut decide viitorul Americii și care nu foloseau, totuși, la nimic! Chiar și descoperirea lui cea mai recentă părea sortită din capul locului unui destin ridicol. Fără nici o autorizație, doctorul Thomas intrase În legătură cu agenți ai MSAMDR. Sau cu niște simpli salariați ai acelei instituții, ce nu era totuși deloc simplă și nici instituție propriu-zisă. Mai curînd, o organizație ultrasecretă. De fapt, nimeni nu știa ce este
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lasă cumpărați cu una cu două, l-ar fi avansat Într-o funcție importantă. Din păcate, În acel moment șeful departamentului era cu totul altcineva. Iar la o judecată mai riguroasă, propria sa demisie Îi păru maiorului Smith prezumțioasă și ridicolă, Într-adevăr, un gest copilăresc. Frămîntat de felurite gînduri, umbla de-a lungul și de-a latul biroului, nu agitat, ci mai degrabă nehotărît, În sensul că era hotărît să-și schimbe Într-un fel viața, numai că nu știa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ea, pielea Întreagă a corpului, după care fierbințeala pătrunse către stomac și intestine, arzînd totul În cale. Țeava armei Îl apăsa ușor Între coaste, aproape gîdilîndu-l. — Nu te Întoarce, spuse celălalt. Cine ești, pe cine cauți? Ghemuit Într-o poziție ridicolă, Pablo nu putea face oricum nici o mișcare. Trebuie spus Însă că, spre onoarea lui, dădu un răspuns demn și curajos. — Dacă nu mă Întorc, nu vei ști cine sunt, răspunse cît putu de calm, ceea ce nu constituia de fapt un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]