1,913 matches
-
Claudiu Goga. O toaletă delabrată, insalubră, sordidă, rece, uitată de timp, dar folosită încă de oameni. Buda asta este pentru două ore locul în care disperarea este instalată cu surle și trîmbițe. Este locul în care absurdul, grotescul, umilința și ridicolul s-au așezat comod. Nu sînt deranjate cîtuși de puțin de frig, de mirosuri, de mizerie, de insalubru. Ruina aceasta găzduiește, în fapt, cîteva ruine sufletești, povești ca ale fiecăruia dintre noi, profund umane, dezarmant de adevărate. Ce vreau să
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
Ce urmează, este lesne de imaginat. Dar cum joacă aceste actrițe absurdul întîmplării, forțarea destinului, competiția și solidaritatea, în cele din urmă, cum admit orice ca să plece în Japonia, este fantastic. Costumele scenografei Axenti Marfa nu fac decît să îngroașe ridicolul și grotescul. În același timp, subliniază cu o duioșie formidabilă degradarea vieții, confuzia post-comunistă, haosul interior și exterior, frigul care continuă să fie prezent peste tot, în această toaletă, în suflete și trupuri. De la șube, căciuli caraghioase sau chiar blănuri
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
în Crimă și pedeapsă. Proaspăt grațiatul de la pedeapsa cu moartea, Dostoievski, pune această propoziție revoluționară în gura unui alcoolic. Și pentru a convinge autoritățile că țarul nu l-a scăpat degeaba din fața plutonului de execuție, romancierul își tăvălește conștiincios în ridicol convingerile de stînga pentru care era să fie împușcat. Totuși viitorul jucător vicios la ruletă nu se astîmpără în întregime. Face din fata bețivului Marmeladov o sfîntă care se prostituează pentru a-și salva familia. Așa că, în aparență, sărăcia, dacă nu
Eliberarea pensionarilor din lagărele de concentrare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9509_a_10834]
-
de calitățile lor intrinseci: respectarea unor reguli de bună formare, efect de surpriză, grad înalt de motivare semantică. Există mai multe modele formale ale contopirilor: cele două cuvinte se pot afla în succesiune, cu suprapunere parțială (ca în ridicultură, din ridicol și cultură); unul îl înglobează pe celălalt, total (Bookarest) sau parțial (ca în universecuritari, din universș...țitari și securșiștiț), sau se suprapun total, interferînd și substituindu-și reciproc o parte din sunetele diferite (glocalizare); în mod normal, cuvintele trebuie să
"Fabulospirit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9522_a_10847]
-
de împăratul însuși: zădărnicirea faimei și a planurilor, inclusiv eliminarea fizică a zarafului armean. Puterea de seducție a bărbatului iubit se dovedește a fi mai tare decât intrigile și manevrele emanate din cabinetul unui conchistador deja căzut în dizgrație și ridicol. Sub alegoria destinului se află atât cosmopolitul bei rătăcitor, armeanul animat de sentimente profund românești, cât și Principatele Române, prăzile predilecte ale marilor Imperii. Scăpat de tăișul iataganelor ienicerilor fundamentaliști, Manuc, liberalul și reformistul european, artizanul din umbră al Păcii
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
dacă la originea suspendării în Parlament a președintelui s-a aflat Ion Iliescu - logica spune că era imposibil să nu se afle! -, dar el a fost, cu siguranță, creierul din spatele campaniei agresive ce l-a proiectat de atâtea ori în ridicol pe naivul Mircea Geoană. Oricine îl cunoaște pe Ion Iliescu, știe că nu e omul care să lase nepedepsit un afront. Vă amintiți câtă răbdare a avut și ce umilințe a îndurat până să ajungă să răstoarne căruța cu proști
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
voturilor. N-am să insist nici asupra disperării clicilor organizate pe criterii de partid, care au primit pe 19 mai o lovitură năucitoare. L-am văzut, iarăși, pe Geoană, apelând la strategia care l-a umplut de atâtea ori de ridicol în ultima vreme: aceea a minimalizării eșecului. Potrivit "prostănacului" de la PSD, victoria lui Traian Băsescu ar fi "neconcludentă" și fără nici o semnificație pentru puterea sau slăbiciunea parlamentului și-a partidelor "conjurate". Triste autoiluzionări ale băiatului de prăvălie care a pierdut
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă a altor autori fanteziști, de la cosmic la comic. La câțiva centimetri numai de ridicolul figurativ ce abia așteaptă să apară din "teaca proceselor organice și psihice", Liviu Ioan Stoiciu se repliază brusc și adecvat, schimbând registrul, mutând accentele, trecând de la o gravitate prea marcată, riscantă sub raport artistic, la oralități bine înscenate. Apar frecvent
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
ce căuta instituția la supermarket, dacă nu voia să fie pozată? Tot Băsescu anunță, după ce află primele rezultate ale referendumului, că se va duce o dată pe trimestru să stea de vorbă cu lumea în Piața Universității. Un simț elementar al ridicolului ar fi trebuit să-l împiedice să spună una ca asta. Vrea să facă ședințe cu poporul? Va da audiențe în Piața Universității? Astea sînt promisiuni de Dănilă Prepeleac. Adversarii lui însă l-au depășit cu mult. Ca unitate de
Umorul involuntar al lui Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9642_a_10967]
-
Dar, formulate în contra ideilor primite de-a gata, eseurile din Spiritul și litera refuză până și calea comodă de a deveni, pe nerăsuflate, niște astfel de idei. A-l cunoaște pe autorul Treptelor lumii... pe dinafară. Iată una dintre culmile ridicolului. Până și în simpla întâmplare că, aproape de fiecare dată, comentatorii au preferat - simplist - să elogieze în stilul lui Paleologu, funcționează algebra liniară a inducției incomplete. Pe de altă parte, până și întreruperea acestei tendințe și schimbarea perspectivei critice (care va
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
carte, darmite ce vrea să spună recenzenta pe marginea ei. Iată o mostră de claritate și concizie a exprimării: "Rețeta formal-structurală a Alexandrei Târziu este cea a fabulei, dorită a se sustrage canonului prin revelarea unui uman aruncat în paradigma ridicolului colportat de regnul animal și vegetal, dezvoltînd un discurs patetizat, ale cărui mărci veninoase și sarcastice sînt obvioase, irizînd senzații acutizate de pueril prin practicarea cu bună știință a unui limbaj ce compilează sintagme de lemn, pseudo-moralizatoare, clișee oarecum răsturnate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9739_a_11064]
-
se consoleze cu lirica lui protestatară; a cântat marginalitatea, marginalitate i s-a dat. Însă riscul vechiului Ianuș era și unul de ordin artistic; iar el și l-a asumat cu un curaj de kamikaze. Și-a asumat doza de ridicol a fracturismului și balansul estetic subsecvent, între versuri incredibile, ce taie răsuflarea, și texte mediocre, aproape jenante. Și Manifest anarhist, și Ursul din containăr erau de o inegalitate izbitoare: pentru că o revoluție făcută în spațiul liric are întotdeauna asemenea efecte
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
Se pricep la toate și la nimic, își elimină pe sticlă propriile frustrări și toxine politice, scuipă și fluieră ca la meci. Mai îngrozitoare e siguranța cu care se pronunță pe orice subiect, fără teamă de propria impostură sau de ridicol. Oamenii care nu se îndoiesc niciodată de ei sunt proști, foarte proști sau, cu îngăduință, ticăloși. De ce procedează așa? Sunt toți proști sau foarte proști? Sunt chiar toți ticăloși? Nu, desigur. Dar cum ar putea să mai facă presă adevărată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
că au ajuns să ne conducă sau să ne scuipe în cap și să dea lecții de moralitate, de cinste, de bune maniere... Să-l auzi pe Patriciu dând lecții de conducere a statului după ce îl fură bine de tot... ridicol, dar, dacă nu e unde e Vântu... La moartea presei cu etaj Imperiul lui Sorin Ovidiu Vântu a început să se clatine în primele zile după alegeri, însă prăbușirea trustului Realitatea înseamnă falimentul unui soi de FNI jurnalistic dependent de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
fi fost un fals reper politic, un fals model, prin urmare numai bun de vândut la TV. Adrian Păunescu a devenit esența națiunii: Luceafăr, dizident, „mare om, mare caracter“, după cum s-a spus la televizor. Este așa cum scrie, de un ridicol sublim, pe burtieră la Realitatea TV, la dispariția poetului cu P mare: Mortul învingător. HotNews.ro, 5 noiembrie 2010, 203 comentarii La capătul celor 20 de ani Era o iarnă seacă, cenușie. Mirosea deja a porci arși cu baloți de
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
el, ignorându-l. — Roman, sunt aici! Roman îl privește mirat: — Ne cunoaștem de undeva? zice el și-i întinde mâna, prezentându-se: Roman Wajda. Luat prin surprindere, Lionel îi întinde și el mâna: — Lionel Frunza. Apoi își dă seama de ridicolul situației și-i spune: — Îți bați joc de mine? — N-ai zis tu că nu ne cunoaștem și că să facem cunoștință? îi șoptește Roman. Ce-i cu hârtiile astea? — Rezultatele de la analize, pentru cetățenie. Sunt sănătos tun. Doctorul mi-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
citit pe Schopenhauer, Nietzsche, Kant, Heidegger, Goethe, Schiller ș.a., mi-am format o altă gândire existențialistă. Aproape că evitam să mă Întâlnesc cu vreo măicuță pentru că nu știam ce să fac, cum să mă adresez. Mă străduiam, Îmi impuneam, dar ridicolul Îmi tot dădea târcoale. „Of! Grea caznă!” Îmi spuneam În gând. Și până la urmă... ducă-se cu Domnu!, de ce trebuie să mă frământ eu atât de mult?! Cum dormisem foarte puțin În noaptea dinaintea plecării, oboseala Începuse să-și spună
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
dacă o iubește, iar el i-a răspuns dezamăgit: "cu tine, credeam că nu e nevoie de cuvinte", a rămas blocată, cum să reacționezi la astfel de replici perfecte, ți se face rușine de propriile tale pretenții, devin atât de ridicole, urăște lenea lui de a-i vorbi, are nevoie de cuvinte, de gesturi care să o asigure de sentimentele lui, el o citește ca pe o carte deschisă, pricepe zbaterea ei, o are la mână, ar fi bine să îl
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
locuit Împreună de foarte multă vreme, iar acum ne-am certat și ea a plecat rece În oraș. A lăsat În urmă un parfum amețitor, care răvăși toate lucrurile din odaie. Și ființa mea bicisnică, totodată. Am alergat ca un ridicol la fereastra de la bucătărie să o urmăresc cum dispare În seară, cu un mers ușor săltat, dar destul de sigur, trecându și mâna prin părul bogat și scuturându-și capul Într-o parte și În cealaltă. Probabil că ochii neiertători ai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Doamne ferește, Într-o postură nedorită). Și am ațipit așa, răsfoind o carte lipsită de interes. Nici a doua zi Melanie nu a venit, lăsându-mă izolat În așteptarea mea, care - nu știu de ce - devenise interminabilă și ilară și plină de ridicol. Abia a treia zi dimineață (după o noapte În care Îmi construisem tot felul de scenarii dure, sângeroase), pe la orele nouă și jumătate, niște bătăi repetate În ușă mi-au atras atenția. Eram Întins În pat, cu hainele șifonate, după
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia ștrengărește, sorbea din paharul cu șampanie și aștepta. 126 La mulți ani fericiți, lebădă grațioasă, am spus eu banal, frizând din nou ridicolul. Dar ea râdea cu toată ființa, coborând uneori capul spre umărul meu și amețindu-mă din nou cu parfumul părului ei bogat. Mi-a spus că se duce până la baie și a dispărut ca o ciută sălbatică. Am așteptat-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
asumat suferințele provocate de refuzul compromisului de orice fel. Era blând chiar și când se avânta în polemici: la cafenea, pe stradă, acasă, la prieteni, în presă... Era convins că răul vine din ignoranță și sesiza cu o ușurință naturală ridicolul lucrurilor, al persoanelor și situațiilor, deși era câteodată indulgent cu prietenii și cu cei care-l iubeau. Asta mai tempera disprețul și prostia lumii în care trăia. Studiile în Franța, pe vremea aceea visul oricărui intelectual iranian, au un caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lasă perplex : A trecut Eminescu prin Beiuș? Nu știu. Și nici nu mi se pare relevant. E ca și cum ne-am căzni, o viață, să aflăm dacă Eminescu a trecut prin Huedin, Simeria, Călan, Gherla, Zimnicea, Barboși etc.! Provincialismul duce la ridicol, se știe ; poate că gazeta din Beiuș s-ar mîndri cu o asemenea dilemă. De ce Însă prestigioasa revistă orădeană Familia are nevoie de futile & jenante „elucidări”?! După ce mă chinui cu o actriță să o conving că un text scurt de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
erau la un nivel de-a dreptul stratosferic. Cu toate acestea, nu m-am apucat de prostiile la care o putere hipertrofiată te îndeamnă. Eram contrar așteptărilor unora imun la asemenea nerozii. Deși pare greu de crezut, teama mea de ridicol era un medicament cât se poate de eficient. Sigur, de un anume tip de ridicol. În plus, spiritul meu justițiar mă îndemna să am alte preocupări. Unele legate de lumea oamenilor, nu de cea a insectelor mele care, în mod
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de prostiile la care o putere hipertrofiată te îndeamnă. Eram contrar așteptărilor unora imun la asemenea nerozii. Deși pare greu de crezut, teama mea de ridicol era un medicament cât se poate de eficient. Sigur, de un anume tip de ridicol. În plus, spiritul meu justițiar mă îndemna să am alte preocupări. Unele legate de lumea oamenilor, nu de cea a insectelor mele care, în mod natural, își vedeau liniștite de ale lor, ducând o viață politico-economico-cultural-sportivă cât se poate de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]